Comportamente ale copiilor dupa divort si metode de corectare a acestora

Comportamente ale copiilor dupa divort si metode de corectare a acestora

Adolescentii pot fi mult mai problematici in imprejurari normale, adica sunt in mod obisnuit mai certareti si combativi. Atunci cand exista o situatie de divort, unele semne de avertizare legate de durerea pe care o simte copilul se manifesta prin comportamente explicite, cum ar fi fuga de acasa, chiulul de la scoala, altercatii fizice, probleme cu legea, abuzul de droguri, alcool, si promiscuitatea. Altii pot deveni deprimati si retrasi, si pot manifesta o crestere sau o scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn, si pot chiar exprima ganduri suicidale.Acestea sunt motive de ingrijorare pentru un parinte, astfel fiind nevoie de ajutorul unui specialist.

Se intampla sa apara si comportamente noi, cum ar fi suptul degetului, folosirea unui limbaj de bebelus, pierderea de obiecte, varsarea lucrurilor, uitarea anumitor gesturi - toate expresii ale anxietatii sau ale furiei. Copiii mai mari, de varsta scolara, manifesta de obicei aceleasi semne, insa pot avea si caracteristici mai fatise de manie, ingrijorare sau tristete, cum la fel de bine pot afisa o atitudine de indiferenta .

Schimbarile in obiceiurile lor de a manca sau dormi sunt adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plange mai usor decat in mod obisnuit.Copiii de varsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatiste de manie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum nu le-ar pasa si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de aceasta varsta incearca sa fie foarte cuminti, ca si cum s-ar purta perfect, si poate ca asa parintii lor nu se vor desparti. In contrast cu copilul care se straduieste sa fie cuminte, exista copii care incep sa fie foarte agresivi, sau chiar ostili parintilor, probabil dand vina pe unul dintre ei pentru un divort. Unii copii sunt mai subtili in a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, uita in mod frecvent sa faca anumite lucruri.

Unii copii accepta sa vorbeasca despre divort, altii nu. Este important ca in orice imprejurare parinti sa vorbeasca deschis cu acestia, iar in cazul in care refuza sa- indrume la specialisti.Pentru parinti care trec prin divort este recomndat sa-si indemne copii sa vorbeasca si cu alti colegi care au trecut sau trec prin asa ceva.

Deseori un copil se simte vinovat de problemele parintilor, astfel ca el adopta atitudinea unui copil foarte cuminte, sperand ca in acest fel parintii nu se vor mai desparti.

Exista insa si cazuri de copii care devin dintr-o data agresivi sau ostili cu parintii. Daca aceasta perioada dificila nu este gestionata cum trebuie, un copil poate ramane afectat pentru o perioada lunga de timp sau chiar pentru totdeauna.[2]

  Un parinte nu trebuie sa se inchida in propria-i durere si sa uite ca si copilul de langa el sufera la fel de mult. Pentru cel mic, divortul este similar, ca stare de spirit, cu pierderea cuiva drag. Daca nu i se va vorbi deschis, fantezia si imaginatia sa pot inrautati mult situatia. El are nevoie sa i se explice pe intelesul lui ce se intampla si care va fi viitorul. Unii copii vor accepta invitatia de a vorbi despre divort, altii nu. Copiilor foarte mici li se poate explica prin alte moduri ce se intampla exact, prin desene, teatru de papusi sau marionete. Au nevoie sa fie asigurati ca vor fi iubiti in continuare si ca nu e vina lor ca s-a intamplat asa. Cea mai buna solutie de depasirea a acestei crize este ca parintii sa aiba grija de ei insisi, pentru ca adesea copiii imita comportamentul parintilor. Daca unul dintre parinti este depresiv, exista riscuri mari ca si copilul sa-i calce pe urme. De aceea, este recomandat un comportament cat mai echilibrat; familia si prietenii trebuie sa constituie elemente de baza.

Dupa despartirea parintilor, unii copii vor petrece o parte din timp cu un parinte si alta parte cu celalalt parinte. Altii vor petrece majoritatea timpului cu un singur parinte, vazandu-si celalalt parinte numai in vizite dinainte stabilite. Pentru copilul unei familii divortate, viitorul poate insemna parinti vitregi. In acest stadiu, depinde de fiecare in parte cum stie sa-si aleaga mai departe persoana care sa le stea alaturi, iar decizia copilului de a accepta sau nu noua situatie familiala trebuie respectata.

Desi exista tentatia de a vorbi de rau fostul sot, trebuie evitata critica in fata copilului, indiferent de problemele existente. Si, mai ales, copilul nu trebuie sub nici o forma sa fie acuzat ca ar 'poseda' cateva sau chiar toate insusirile negative ale celuilalt parinte. Copilul nu trebuie folosit pe post de moneda de schimb, ca mesager cu care poate fi santajat fostul partener. Atunci cand apare un alt partener in viata unuia dintre parinti, copilul, de cele mai multe ori, opune rezistenta. Este o atitudine normala care trebuie gestionata cu calm si intelepciune. Copilul are nevoie de ajutorul parintilor, care pot sa explice pe intelesul lui ce se intampla, in termeni foarte simpli, fara a-i ascunde sau infrumuseta artificial realitatea.