Procedura refacerii inscrisruilor si hotararilor

Procedura refacerii inscrisruilor si hotararilor

Procedura refacerii inscrisurilor si a hotararilor judecatoresti disparute este reglementata in art. 583-585 C. proc. civ. Aceasta procedura isi gaseste aplicare doar in acele situatii de exceptie in care se constata disparitia unor acte din dosarul cauzei sau chiar disparitia hotararii pronuntate ori chiar a intregului dosar.

Trecand peste gravitatea unor asemenea fapte, ce pot antrena raspunderea disciplinara sau chiar penala a persoanelor vinovate, refacerea actelor sau a hotararilor disparute este indispensabila, spre a se putea proceda in continuare la solutionarea cauzei sau la finalizarea executarii silite.

Activitatea instantei se desfasoara la sediul acesteia si cu respectarea unor reguli destinate a garanta conservarea si securitatea tuturor operatiilor procedurale ce se realizeaza sub auspiciile justitiei. Dar, totusi, si sub cupola justitiei pot sa apara in mod exceptional acte de distrugere, de sustragere ori de degradare a unor documente. Iata de ce legiuitorul a reglementat o procedura simpla si eficienta care sa faca posibila reconstituirea actelor respective.

Conditia esentiala a procedurii reglementate de art. 583-585 C. proc. civ. vizeaza disparitia actelor sau a dosarului cauzei. Legea nu limiteaza sfera faptelor care pot determina disparitia actelor sau a dosarului. In termeni precisi art. 583 C. proc. civ. se refera la dosarele sau inscrisurile "disparute in orice chip".

Asa fiind, s-a apreciat, pe buna dreptate, ca procedura reglementata in art. 583-585 C. proc. civ. este aplicabila chiar si atunci cand, din cauza unor fapte de distrugere, dosarul nu mai subzista[1]. De asemenea, nu prezinta relevanta caracterul faptelor care au determinat disparitia actelor sau a dosarului. Prin urmare, procedura in discutie este aplicabila indiferent daca este vorba de fapte comise din neglijenta, de sustrageri sau de imprejurari independente de vointa partilor sau a altor persoane.

Potrivit primului alineat al textului comentat, dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata, disparute in orice chip, se pot reface de insasi instanta investita cu judecarea pricinii. Acest text se refera la ipoteza disparitiei dosarului cauzei sau a inscrisurilor referitoare la acea pricina. De aceea este necesar sa determinam, in prealabil, sfera inscrisurilor ce pot forma obiectul reconstituirii.

Termenul de inscris este folosit in textul mentionat anterior, precum si in cele ce urmeaza, intr-un sens larg. Legea vizeaza, in primul rand, inscrisurile probatorii, dar numai acele inscrisuri care au fost folosite in cadrul procesului civil. Socotim ca aceasta solutie poate fi dedusa din chiar formularea art. 583 alin. (1) C. proc. civ., text ce are in vedere "inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata". Drept urmare, procedura de reconstituire nu este admisibila in privinta inscrisurilor probatorii extrajudiciare[2].

Pe de alta parte, conceptului de inscris trebuie sa-i fie atribuita si o alta acceptiune, anume aceea de act procedural. O interpretare restrictiva si care ar include in categoria la care ne referim numai inscrisurile probatorii nu ar fi de natura sa realizeze finalitatea urmarita de lege prin procedura reconstituirii. Iata de ce, in mod firesc, se considera ca pot forma obiect al reconstituirii si cererile partilor, incheierile de sedinta si orice acte intocmite de parti sau instanta in cursul judecatii[3]. O atare interpretare ni se pare neindoielnica si ea poate fi dedusa si din faptul ca legea permite chiar refacerea intregului dosar.

Dispozitiile art. 583 alin. (1) C. proc. civ. au si semnificatia de a consacra o norma de competenta. Potrivit acestui text, cererea de reconstituire este de atributul instantei investite cu judecarea pricinii.

Sesizarea instantei se poate face de insasi partea interesata in reconstituirea inscrisurilor sau a hotararii disparute. Intr-o asemenea imprejurare, partea va formula o cerere simpla in care va trebui sa indice principalele elemente de identificare a dosarului si probele ce urmeaza sa fie administrate in scopul reconstituirii. Instanta se poate insa autoinvesti. In acest sens, remarcam ca art. 583 alin. (2) C. proc. civ. dispune ca in vederea reconstituirii "instanta va soroci termen, chiar din oficiu, citand partile, martorii si expertii".

Observam ca, potrivit textului mentionat, cererea se solutioneaza cu citarea partilor. Norma care consacra aceasta regula are un caracter imperativ. Ne aflam, prin urmare, in prezenta unei proceduri contencioase ce nu se poate realiza fara citarea partilor.

Regula privitoare la citarea martorilor si expertilor este redactata intr-o formula imperativa. In pofida acestei redactari, noi consideram ca trebuie sa se tina seama de obiectul reconstituirii. Regula enuntata trebuie aplicata doar atunci cand se urmareste refacerea intregului dosar sau a unor acte care au fost intocmite pe baza declaratiilor martorilor sau expertilor. Aceasta interpretare rationala trebuie sa prevaleze[4]. Prin urmare, daca se urmareste doar refacerea unui raport de expertiza reconstituirea se poate realiza pe baza explicatiilor date de experti, care vor fi citati in acest scop.

Legea permite si folosirea altor mijloace de proba in scopul reconstituirii. Astfel, in cazul refacerii unor inscrisuri instanta va solicita copii dupa inscrisurile ce i-au fost trimise de diferite autoritati si de care partile s-au folosit ori de pe inscrisurile depuse de parti. De asemenea, instanta va dispune sa se scoata din registrele instantei toate datele privitoare la inscrisurile ce urmeaza sa fie refacute.

Dupa administrarea probelor necesare, instanta urmeaza sa se pronunte asupra cererii de reconstituire. Solutiile pot fi de admitere sau de respingere a cererii. Potrivit art. 583 alin. (4) C. proc. civ.: "Incheierea de refacere nu se va putea ataca decat o data cu fondul". Din acest text, unii autori au tras concluzia ca instanta se pronunta prin incheiere numai in cazul admiterii cererii si a reconstituirii inscrisurilor sau hotararii; in caz de respingere a cererii instanta ar trebui sa se pronunte printr-o sentinta[5].

In ceea ce ne priveste formulam rezerve fata de opinia anterior prezentata si consideram ca indiferent de solutia adoptata instanta se pronunta printr-o incheiere, intrucat in toate cazurile cererea de reconstituire are un caracter accesoriu fata de cererea principala[6]. In toate cazurile inscrisurile refacute tin locul originalelor in mod provizoriu, respectiv pana la gasirea acestora.

Legea reglementeaza in mod distinct procedura reconstituirii unei hotarari judecatoresti. Potrivit primului alineat al textului comentat, daca dosarul sau inscrisurile disparute  priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare de catre prima instanta si impotriva careia se facuse apel, aceasta hotarare se va reface dupa cel de-al doilea exemplar al hotararii pastrat de prima instanta. Din acest text rezulta ca legea are in vedere, in mod neindoios, nu simpla disparitie a unui inscris, ci chiar a hotararii pronuntate.

Mijloacele de proba ce pot fi folosite in aceasta ipoteza sunt limitate de lege in mod expres. Intr-adevar, textul comentat impune folosirea celui de-al doilea exemplar al hotararii, exemplar ce se pastreaza de instanta intr-o mapa speciala. La alte probe se poate recurge numai in mod subsidiar, respectiv conditionat de disparitia si a celui de-al doilea exemplar original al hotararii. In aceasta din urma ipoteza, acelasi text autorizeaza folosirea copiilor legalizate de pe hotarare ce s-au incredintat partilor sau altor persoane.

In acest scop, instanta va dispune sa se faca, din oficiu, publicatii intr-un ziar mai raspandit, cu aratarea ca orice posesor al unei copii de pe hotarare sa o depuna la grefa instantei care a ordonat publicatia.

Daca dosarul, inclusiv hotararea, nu poate fi reconstituit, in aceste conditii, instanta de apel va judeca din nou pricina in fond. Pentru a se proceda in acest mod, partile sunt obligate sa faca dovada ca intre ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin hotarare judecatoreasca. O atare dovada se poate face cu inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instantei judecatoresti sau ale altor autoritati.

Ce se intampla in cazul in care hotararea disparuta este totusi gasita in cursul judecatii? Raspunsul la aceasta intrebare ni-l ofera art. 585 C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000. Potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. civ., daca hotararea disparuta este gasita, in cursul judecatii, cererea va fi respinsa. Cel de-al treilea alineat, al aceluiasi text, reglementeaza ipoteza in care hotararea disparuta a fost gasita ulterior judecatii. Pentru aceasta ipoteza, legea consacra solutia anularii hotararii refacute de catre instanta care a pronuntat-o. Este un caz special de anulare a unei hotarari judecatoresti, intrucat instanta care a refacut hotararea procedeaza pur si simplu la anularea ei, fara nici o verificare privitoare la temeinicia sau legalitatea acesteia.

Textul comentat este lamuritor in privinta procedurii de reconstituire, dar si in ceea ce  priveste competenta de solutionare a cererii. Cu privire la aceasta din urma situatie s-au formulat insa rezerve pertinente, intrucat este greu de admis ca instanta de fond sa procedeze la reconstituirea unei hotarari irevocabile, cum este cazul hotararilor pronuntate de instantele de recurs .

Procedura reconstituirii, astfel cum aceasta este reglementata in Codul de procedura civila, poate fi folosita si in materia actelor notariale. Intr-adevar, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 actele notariale disparute se pot reconstitui de biroul notarial care le-a intocmit, dar numai pe baza acordului partilor sau a succesorilor acestora. Dar, potrivit alineatului doi al aceluiasi text, in lipsa acordului partilor "reconstituirea actelor disparute se va face de judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul biroul notarial care a intocmit actul, in conformitate cu dispozitiile din Codul de procedura civila".

Drept urmare, reconstituirea actelor notariale se face in toate cazurile cu respectarea regulilor prevazute in aceasta materie de Codul de procedura civila. Legea are in vedere, cu deosebire regulile privitoare la administrarea probelor si la modul de solutionare a cererilor de reconstituire. Astfel cum rezulta din textul citat anterior competenta de solutionare a cererii de reconstituire apartine in toate cazurile judecatoriei din circumscriptia teritoriala in care se afla biroul notarial care a intocmit actul.

O ultima observatie este aceea ca legea nu face nici o distinctie in functie de natura si obiectul actului notarial disparut. Aceasta inseamna ca procedura reconstituirii poate fi folosita atat pentru refacerea unui act autentic prin care partile au solicitat constatarea unui anumit raport juridic, cat si a unui act notarial adoptat in cadrul procedurii succesorale necontencioase, inclusiv a unui certificat de mostenitor.