Definitia, obiectul, izvoarele si subiectele dreptului comercial

DEFINITIA, OBIECTUL, IZVOARELE SI SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL

1.Definitia dreptului comercial

Dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si cele nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc de regula intre persoane care au calitatea de comerciant si care se afla pe pozitie de egalitate juridica

2. Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, in principal, relatiile sociale patrimoniale, care prezinta caracter comercial si, in secundar, relatii personale nepatrimoniale.

In cazul relatiilor personale nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare ale comerciantilor persoane fizice si societati comerciale (numele comercial, sediul, emblema etc.), in dreptul comercial acestea dobandesc natura patrimoniala.

In consecinta, incalcarea lor este aparata printr-o actiune patrimoniala, fie in concurenta neloiala, fie in contrafacere, fie in daune.

Cu toate acestea, in dreptul comercial exista si relatii personale nepatrimoniale reglementate de normele juridice de drept comercial, cum ar fi dreptul de a alege si de a fi ales in organe de conducere ale societatii.

3. Izvoarele dreptului comercial

In materie comerciala principalul izvor de drept il constituie Codul Comercial Roman . Aceasta rezulta din caracterul declarativ al primului aliniat din articolul l al Codului Comercial potrivit caruia "In comert se aplica legea de fata'. Ca izvor de drept subsidiar, in aliniatul doi al aceluiasi articol se arata ca: "Unde ea (legea de fata) nu dispune se aplica codicele civil'. Conceptia redactorilor codului comercial adoptata cu privire la definirea izvoarelor de drept comercial si la unii termeni folositi (legea de fata si codicele civil) a fost criticata cu ocazia discutiilor care au avut loc in 1886 in Corpurile Legiuitoare, odata cu dezbaterile asupra proiectului, care urma sa devina Codul Comercial roman. Printre criticile aduse care priveau izvoarele de drept comercial au fost : omisiunea includerii uzurilor si a legilor comerciale ca izvoare de drept comercial, precum si folosirea termenilor vagi de : "legea de fata' sau "codicele civil' care restrangeau aria izvoarelor de drept.

Redactorii codului comercial, pentru ratiuni justificate la data redactarii articolului l din cod, nu au adoptat versiunea codului comercial italian care prevedea ca : "In materie de comert se observa legile comerciale. Unde acestea nu dispun se aplica uzurile comerciale, uzurile locale sau speciale ce prevaleaza asupra uzurilor generale. In lipsa se aplica dreptul civil'. Daca am aplica intr-un mod "literal' termenii folositi de articolul l pentru definirea izvoarelor dreptului comercial ar trebui sa consideram ca acestea sunt numai Codul Comercial si codul (codicele) civil.

Acesta nu corespunde insa intelesului "larg' al termenilor, astfel ca, prin exprimarea "legea de fata' trebuie sa intelegem "legile comerciale', comertul fiind reglementat nu numai de Codul Comercial, ci si de legile comerciale. La randul sau prin expresia "codicele civil' din alin. 2 trebuie sa intelegem intreaga materie civila, inclusiv procedura civila. In aceste conditii, izvoarele de drept comercial sunt Codul Comercial si legile comerciale ca izvoare principale, precum si legislatia civila, ca izvor subsidiar, cand izvorul principal de drept nu contine nici o reglementare. Aceasta ierarhizare a izvoarelor de drept isi gaseste explicatia in caracterul autonom si suveran al dreptului comercial fata de dreptul civil. Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil nu atribuie dreptului comercial un caracter de disciplina exceptionala, intrucat face parte, alaturi de dreptul civil, din ramura dreptului privat, nu poate avea decat un caracter special. Caracterul special al dreptului comercial confirma dualismul dreptului privat, dar, totodata, si una din consecintele acestuia, interpretarea sau extensiunea analogica, in aceste conditii extensiunea analogica va putea fi folosita ca izvor de drept comercial, interpunandu-se intre legile comerciale si legislatia civila.

Subiectele Dreptului Comercial

Comerciantul persoana fizica

Prin sintagma "subiecte de drept comecial" avem in vedere persoanele care participa in cadrul raporturilor comerciale[3] atat persoane fizice cat si persoane juridice.

In art.7 din Cod, se precizeaza ca "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale". Orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant, ea este insa supusa legilor si jurisdictiunii comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot ridica din aceasta operatiune.

Determinarea calitatii de comerciant persoana - fizica

Conceptia obiectiva si subiectiva

Determinarea calitatii de comerciant se face in baza a doua conceptii, respectiv conceptia obiectiva si conceptia subiectiva.

In conceptia obiectiva, principalul element (criteriu) care determina calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le savarseste acel comerciant. Daca persoana fizica "face' fapte de comert, calificate astfel, conform art.3 Cod Comercial, in mod obisnuit, cu titlu de profesie, dobandeste calitatea de comerciant.

Potrivit conceptiei subiective (specifica dreptului german), o persoana fizica este comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau firma inregistrate in Registrul Comertului. Prin inregistrarea firmei se creeaza o prezumtie absoluta cu privire la calitatea de comerciant a persoanei in cauza, indiferent daca savarseste sau nu fapte (acte) de comert. Consecinta practica este ca persoana respectiva suporta procedura falimentului, fara a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.

Conditiile impuse comerciantului persoana fizica

Natura juridica a faptelor pe care le savarseste persoana fizica nu este suficienta pentru definirea comerciantului.

Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca indeplineste in mod cumulativ mai multe conditii. In literatura de specialitate[4], aceste conditii au fost grupate in doua categorii:

a) conditii referitoare la persoana, care, la randul lor sunt, de doua feluri:- conditii necesare protejarii persoanei care vrea sa faca comert (capacitatea juridica de folosinta[5] si de exercitiu );- conditii necesare protejarii intereselor generale (incapacitati si incompatibilitati);

b) conditii referitoare la activitate, care presupune cu necesitate indeplinirea faptelor (actelor) de comert cu titlu de profesie.

Avandu-se in vedere principiul libertatii de a face comert - libertate recunoscuta de legiuitor, in principiu, oricarei persoane - sunt stabilite si unele limite legale si uneori, conventionale[7] ale acestui principiu. Sintetizand aceste idei, consideram ca o persoana fizica poate sa dobandeasca calitatea de comerciant daca indeplineste urmatoarele conditii[8]:

- persoana fizica, cetatean roman, sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege, atat capacitate de folosinta, cat si capacitatea de exercitiu;

- persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert;

- comertul sa fie desfasurat in nume propriu;

- activitatea comerciantului sa se finalizeze intr-un castig, din care sa-si asigure cel putin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzandu-se, in principiu o activitate nelucrativa;

- persoana fizica - comerciant sa actioneze pe riscul sau si cu raspundere nelimitata;

- obtinerea autorizatiilor prevazute de lege.

Capacitatea persoanei fizice-comerciant

A) Capacitatea de folosinta

In privinta capacitatii de folosinta, orice persoana beneficiaza de aceasta prerogativa, putere recunoscuta de lege. Nimanui nu i se poate ingradi capacitatea de folosinta, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Asadar, regula este ca, orice persoana fizica are vocatia necesara pentru a fi comerciant, vocatie care izvoraste din principiul libertatii comertului. Exista anumite incompatibilitati, decaderi si interdictii, de regula legale, si in mod exceptional conventionale, motive care impiedica o persoana fizica de a dobandi calitatea de comerciant.

a) Incompatibilitati

Activitatea de comert, datorita caracterului sau speculativ, este incompatibila cu anumite functii sau profesii ale unor anumite categorii de persoane fizice. Astfel, nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o detin:

parlamentarii;

magistratii (judecatorii, procurorii)[9];

Nu pot fi comercianti, datorita profesiei, acele persoane care exercita profesiuni liberale:

avocatii[10];

notarii[11];

medici[12].

b) Decaderi

Potrivit dispozitiilor legale[13], persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele prevazute de art.l din legea nr.12/1990 republicata nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie de o hotarare judecatoreasca prin care sa se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o pedeapsa complimentara (art.64 Cod penal ).

c) Interdictii

Interdictiile pot fi legale sau conventionale. Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului particular (privat)[15] si care sunt monopol de stat. Prin monopol de stat, se intelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatori individuali, dupa caz, la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora.

Constituie monopol de stat[16]:

- fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor;

- producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante;

- extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase;

- producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale;

- fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate;

- fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete;

- organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate;

- organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive.

Interdictiile conventionale sunt folosite sub forma clauzelor inserate in contract si produc efecte, evident, intre partile contractante conform principiului res inter alios acta. Exemplificam in acest sens situatia ivita intr-un contract de vanzare a fondului de comert, cand, este posibil sa se poata stabili o clauza, prin care, vanzatorul fondului de comert se obliga, ca o anumita perioada de timp, socotita din momentul cesionarii fondului, sa nu faca acelasi gen de comert sau sa nu se restabileasca in acel loc pentru exercitarea aceluiasi comert.

Incompatibilitatile conventionale pot rezulta si din clauze de exclusivitate, prin care un distribuitor se obliga fata de producator sa nu vanda decat anumite produse (cele fabricate de producator), deci distribuitorul este incompatibil de a comercializa alte categorii de produse.

B) Capacitatea de exercitiu

In privinta capacitatii de exercitiu, persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant numai daca are capacitatea de exercitiu deplina, deci sa fi implinit varsta de 18 ani. Aceasta prevedere rezulta in mod expres din continutul art.10[17] din Codul Comercial coroborat cu art.8 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoana fizica si juridica. In prezent, acest articol fiind abrogat, se pune intrebarea fireasca daca si minorii sub 18 ani, cu capacitate de exercitiu restransa (14-18 ani), pot dobandi calitatea de comerciant. Chiar daca nu exista o prevedere expresa in acest sens, consideram ca aceasta categorie de persoane nu poate dobandi aceasta calitate, datorita gravitatii efectelor actelor si faptelor de comert pentru patrimoniul minorului (inclusiv falimentul).

De asemenea, minorii pana la varsta de 18 ani nu pot incepe o activitate de comert in nume propriu si cu titlu de profesiune, dar, reprezentantii lor legali pot continua un comert in numele minorului, daca acesta a dobandit un fond de comert pe cale succesorala. Nici in privinta femeii care se casatoreste inaintea implinirii varstei de 18 ani (la 16 ani si, exceptional, la 15 ani) si care dobandeste capacitate de exercitiu deplina nu opereaza calitatea de comerciant.

Capacitatea de exercitiu deplina a femeii casatorite inaintea varstei de 18 ani este recunoscuta numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a asigura egalitatea intre soti in timpul casatoriei si pentru a fi reprezentanta legala a minorilor care rezulta din casatorie.

In privinta persoanelor puse sub interdictie, potrivit art.14 Cod Comercial, acestea nu pot fi comercianti si nici nu pot continua comertul. Persoanele puse sub interdictie sunt lipsite de discernamant datorita alienatiei sau debilitatii mintale. Asadar, aceasta categorie de persoane nu poate incepe si nici nu poate continua prin reprezentant legal activitatea de comert. Concluzionand, apreciem ca nu au capacitate necesara dobandirii calitatii de comerciant minorii si nici persoanele puse sub interdictie. O situatie speciala o au persoanele cu privire la care s-a instituit curatela, potrivit art.152 din Codul Familiei[19]. Aceste persoane, desi au discernamant, nu pot sa-si apere singure interesele datorita unei anumite boli, infirmitati sau din cauza batranetii. La cererea persoanei in cauza, autoritatea tutelara numeste un curator (persoana care reprezinta interesele celui aflat in imposibilitate pentru unul din motivele aratate).

Teoretic, persoanele puse sub curatela sunt incapabile cu privire la exercitarea comertului. Dispozitiile legale insa nu prevad incapacitatea de a face comert a persoanelor aflate sub curatela. Din punct de vedere practic este mai greu ca o persoana aflata intr-o astfel de situatie sa exercite o activitate de comert, chiar daca actele sau faptele juridice se incheie de catre curator, in numele si pe seama persoanei aflate sub curatela.

Activitatea desfasurata de comerciantul persoana fizica

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca o persoana fizica pentru a fi comerciant se refera la activitatea pe care o desfasoara.

Persoanele fizice, cetateni romani sau cetateni straini, care provin din statele membre ale Uniunii Europene si din statele apartinand Spatiului Economic European, pot desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei, in mod independent, sau pot constitui intreprinderi familiale in conditiile prevazute de prezenta lege. Persoanele fizice si asociatiile familiale pot fi autorizate sa desfasoare activitati economice in toate domeniile, meseriile si ocupatiile, cu exceptia celor reglementate prin legi speciale. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert. Asadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana dobandeste aceasta calitate daca savarseste fapte de comert cu caracter constituitiv sau esential de comert si in mod exceptional fapte conexe (auxiliare) de comert.

Nu dobandeste aceasta calitate acea persoana care este imputernicita fie sa faca comert in numele comerciantului, fie sa semneze o cambie, ori sa constituie garantii personale sau reale. Ea este insa supusa legilor si jurisdictiunii comerciale pentru toate obiectiunile ce se pot ridica din operatiunile executate.

Faptele de comert trebuie sa fie o permanenta a activitatii persoanei care isi face o profesie din activitatea de comert[20], actionand cu constiinta calitatii pe care o are. Profesia presupune o pregatire teoretica si practica de un anumit gen si de un anumit grad pentru exercitarea unei anumite ocupatii. Caracterul continuu, repetat al faptelor de comert rezulta din prevederile art.7 si art.9 Cod Comercial.

Desfasurarea comertului in nume propriu

A treia conditie consta in obligatia persoanei fizice de a face comert in nume propriu. Asadar, persoana care exercita o activitate de comert in numele si pe seama altei persoane nu dobandeste calitatea de comerciant. Astfel, nu sunt comercianti auxiliari de comert (prepusul, procuristul, vanzatorul, comisul-voiajor), deoarece actele de comert pe care le incheie nu sunt in nume propriu, ci pe numele si pe seama comerciantului la care sunt angajati sau pentru care lucreaza.

Desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit

A patra conditie specifica unui comerciant este ca activitatea lui sa se finalizeze intr-un castig, din care sa-si asigure cel putin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzandu-se, in principiu, o activitate nelucrativa[21]. Ceea ce intereseaza este elementul subiectiv, in sensul intentiei comerciantului de a obtine un profit, si nu neaparat obtinerea efectiva si imediata a profitului. De asemenea, nu intereseaza ca desfasurarea comertului de catre comerciant sa fie unica sau sursa de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoana fizica sa fie angajat in cadrul unei unitatii, beneficiind astfel, in baza contractului individual de munca, de un anumit salariu.

Esenta acestei conditii rezida insa din faptul ca orice activitate desfasurata in conditiile legii de catre o persoana fizica are drept scop principal obtinerea unui profit, neincadrandu-se astfel in prestatiile   non-profit.

Desfasurarea comertului pe riscul comerciantului

A cincea conditie este aceea ca persoana fizica comerciant sa actioneze pe riscul sau si cu raspunderea nelimitata.

Riscul este specific oricarei afaceri, important este ca persoana fizica comerciant sa depuna toata diligenta in inlaturarea sau in diminuarea efectelor riscurilor in afaceri. De aceea este important ca intr-un contract comercial sa fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a obligatiilor partilor contractante, in functie de diferiti factori, in principal concurenta tertei persoane. Raspunderea nelimitata este caracteristica pentru comerciantul persoana fizica.

Comerciantul debitor raspunde pentru datoriile ce izvorasc din fapte (acte) de comert cu intreaga sa "avere', cu toate bunurile mobile si imobile prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul sau, ca persoana fizica. Creditorii "comerciali' nu beneficiaza, in principiu, de garantii legale pe baza carora sa fie satisfacuti (indestulati) cu preferinta. In patrimoniul debitorului comerciant nu exista bunuri corporale sau incorporale care sa fie urmarite pentru satisfacerea creantelor "comerciale'. Intrucat raspunderea persoanei fizice comerciant este nelimitata, in practica se prefera constituirea unei societati comerciale cu raspundere limitata, chiar cu unic asociat, potrivit Legii nr.31/1990[22], republicata.

Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege

O alta conditie necesara exercitarii activitatii de comert este obtinerea de catre comerciant a autorizatiei prevazute de lege.

Oficiul Registrului Comertului are obligatia ca in termen de 3 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii de autorizare sau, dupa caz, de completare a autorizatiei, sa elibereze certificatul de inmatriculare si rezolutia directorului. Actul administrativ individual trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute de lege pentru orice act administrativ, respectiv conditii de fond, de forma si de procedura.

Certificatul de inmatriculare al persoanei fizice autorizate va cuprinde in mod obligatoriu:

- datele de identificare a emitentului ;

- datele de identificare a persoanei fizice care va desfasura activitati economice in mod independent sau a persoanei din initiativa careia se infiinteaza intreprinderea individuala sau intreprinderea familial si a membrilor acesteia;

- sediul social

- activitatea principala

- data eliberarii si numarul de inregistrare al acesteia.

O persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent sau o intreprindere  familiala are dreptul de a detine o singura autorizatie. Pentru a fi comerciant este necesar ca persoana care solicita obtinerea autorizatiei de exercitare a comertului sa aiba pregatire profesionala pentru domeniile respective de activitate.

Statutul juridic al comerciantului

Comerciantul beneficiaza de anumite drepturi si obligatii, care, impreuna, formeaza continutul statutului juridic al comerciantului.

Cele mai importante obligatii ale comerciantului sunt:

. Inmatricularea sau, dupa caz, inscrierea in registrul comertului;

. Intocmirea registrelor comerciale.

Procedura de inregistrare in registrul comertului

Potrivit Legii registrului comertului, Legea nr. 26/1990[23], art. l alin.1, comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul comertului , iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

Registrul Comertului este un document public, asigurand publicitatea activitatii comerciantilor cu scopul protejarii intereselor comerciantilor dar, mai cu seama, a tertelor persoane.

Modificarile care apar in cadrul operatiunilor realizate de comerciant sau cu privire la fondul de comert in totalitate ori a elementelor componente sunt opozabile tertelor persoane numai de la data inscrierii lor in registrul comertului. Din punct de vedere organizatoric, Registrul Comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului, institutie publica, cu personalitate juridica, organizata in subordinea Ministerului Justitiei.

Registrul Comertului este alcatuit din:

- registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice;

- registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane juridice;

- repertoriul alfabetic al comerciantilor inregistrati precum si dosarele cu actele depuse

Modul de tinere a registrelor, precum si de efectuare a inregistrarilor se stabileste unitar, pentru toate oficiile, prin norme aprobate prin ordin al ministrului justitiei .

In privinta comerciantului persoana fizica, inregistrarea in registrul comertului se face pe baza unei cereri de inmatriculare, care trebuie sa cuprinda date referitoare la:

- numele si prenumele, domiciliul, cetatenia, data si locul nasterii, starea civila;

- firma comerciala si sediul acesteia;

- obiectul comertului, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

- numarul, data si organul emitent al certificatului de inmatriculare, pentru exercitarea comertului.

Cererea de inmatriculare va fi semnata de comerciant sau de o persoana imputernicita prin procura speciala, procura care trebuie intocmita in forma autentica. In mod obligatoriu, cererea de inmatriculare va fi insotita de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde. In vederea eliberarii certificatului de inregistrare, Registrul Comertului, are obligatia sa ia masurile necesare pentru a asigura obtinerea cazierului fiscal. In cazul in care transmiterea documentelor mentionate mai sus se face prin posta, taxele postale aferente sunt suportate de solicitant.

In conformitate cu dispozitia cuprinsa in art. 29 din Legea nr. 26/1990, republicata, comerciantul este obligat sa mentioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte si orice alte documente intrebuintate in comert, numele/denumirea, sediul social, codul unic de inregistrare si, daca este cazul, codul numeric personal.

Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu. Pe parcursul exercitarii comertului, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicata, comerciantul este obligat sa evidentieze in registrul comertului toate modificarile referitoare la[27]:

- donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert;

- numele si prenumele, cetatenia, codul numeric personal, pentru cetatenii romani, seria si numarul pasaportului, pentru cetatenii straini, data si locul nasterii imputernicitului sau a reprezentantului fiscal, daca este cazul; daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala

- brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociatie familiala are un drept;

- hotararea de divort al comerciantului, precum si cea de impartire a bunurilor comune pronuntate in cursul exercitarii comertului;

- hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri;

- deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, dupa caz, precum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare;

- hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie;

- orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate.

In cazul in care comerciantul are sucursale, este obligat sa ceara inmatricularea acestora la Oficiul Registrului Comertului de la sediul fiecarei sucursale, aratandu-se si Oficiul Registrului Comertului unde a fost inmatriculat sediul principal. Cererea de inmatriculare a sucursalelor va fi insotita de copii certificate de oficiul sediului principal, copii referitoare la toate actele, pe baza carora a fost inregistrata ,,firma mama '. Oficiul Registrului Comertului de la sediul sucursalei va transmite oficiului registrului comertului de la sediul principal al comerciantului un extras de pe inregistrarea efectuata, pentru a fi mentionata in registrul comertului respectiv.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 26/1990, republicata, in situatia in care comerciantul care are sediul principal al comertului sau in strainatate si infiinteaza o sucursala sau o filiala in Romania va fi supus tuturor dispozitiilor referitoare la inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru comerciantii din tara.

Cererile de inmatriculare vor indica si:

a) denumirea sucursalei si numele/denumirea, forma si sediul comerciantului din strainatate;

b) numele si calitatea persoanelor care pot reprezenta fata de terti si in justitie comerciantul din strainatate, precum si ale celor dintre ele care se ocupa nemijlocit de activitatea sucursalei;

c) ultima situatie financiara a comerciantului din strainatate aprobata, verificata sau publicata potrivit legislatiei statului in care comerciantul are domiciliul/sediul.

Daca este cazul, se vor inregistra si mentiuni referitoare la:

a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolventa asupra comerciantului din strainatate;

b) dizolvarea societatii din strainatate, numele si puterile lichidatorilor;

c) inchiderea sucursalei.

Efectele inregistrarii

In dreptul roman, drept de inspiratie franceza, inmatricularea, inscrierea in Registrul Comertului a firmei si a celorlalte date are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creandu-se o prezumtie relativa de comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le savarseste si cu privire la calitatea de comerciant. In dreptul german, inmatricularea are efect constitutiv cu privire la calitatea de comerciant a persoanei care solicita acest lucru, iar din punct de vedere probatoriu, inmatricularea echivaleaza cu o prezumtie absoluta de comercialitate a faptelor pe care le savarseste persoana calificata comerciant[28].

Raspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispozitiilor cuprinse in Legea privind registrul comertului

Sanctiunile prevazute de Legea nr. 26/1990, republicata sunt de doua feluri:

- sanctiuni civile;

- sanctiuni penale.

Sanctiunile civile constau in plata de amenzi civile, amenda aplicata de instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala s-a savarsit fapta.

Contraventia pentru care sanctiunea consta in amenda civila poate consta in:

- neindeplinirea obligatiei referitoare la inmatricularea sau inregistrarea unei mentiuni ori, depunerea unor acte sau semnaturi;

- nerespectarea dispozitiilor prevazute in art. 29 din Legea nr. 26/1990, republicata, adica omisiunea comerciantului de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi, tarife, prospecte si orice alte documente intrebuintate in comert numarul de inregistrare in registrul comertului si anul inregistrarii.

Cuantumul amenzii civile prevazute de legiuitor pentru comercianti persoane fizice este de la 5O lei la 50O lei, daca fapta nu constituie infractiune. In cazul in care inmatricularea, mentiunea, depunerea specimenului de semnatura sau a actului sunt in sarcina unei persoane juridice, amenda judiciara este de la 500 lei la 2000 lei, daca fapta nu constituie infractiune.

Daca sunt mai multe persoane obligate la indeplinire, amenda se aplica fiecareia dintre ele. Sanctiunile penale constau in pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenzi de la 100 lei la 5OO lei, daca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de declarare inexacta a unor date pe baza carora s-au facut inregistrarile ori mentiunile. Forma de vinovatie trebuie sa fie intentia (persoana in cauza sa fi dat ,,cu rea credinta' declaratii inexacte).

Daca potrivit legii penale, fapta intruneste elementele constitutive ale altor infractiuni (fals, uz de fals, inselaciune) desigur persoana va fi pedepsita conform legii penale.

Radierea inregistrarilor

Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, "orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al unei inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului are dreptul sa ceara radierea inregistrarii pagubitoare[29], in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul comertului'. Persoana prejudiciata poate fi comerciantul insusi sau orice alta persoana. Cererea de radiere se solutioneaza de catre judecatorul delegat, pronuntand o incheiere, cu citarea partilor. Tribunalul se pronunta asupra cererii cu citarea Oficiului Registrului Comertului si a comerciantului.

Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate fi atacata numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru partile prezente, si de la comunicare, pentru partile lipsa. Oficiul Registrului Comertului va efectua radierea si va publica hotararea judecatoreasca irevocabila in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partii care a introdus cererea.

In acest scop, instanta va comunica Oficiului Registrului Comertului hotararea judecatoreasca, in copie legalizata, cu mentiunea ramanerii irevocabile.

Intocmirea registrelor comerciale

O alta obligatie principala a comerciantului este evidentierea in registrele contabile a activitatii pe care o desfasoara.

Spre deosebire de registrul comertului care este un document public, orice persoana avand acces la informatiile inscrise in cuprinsul lui, registrele comerciantului sunt registre private in care sunt mentionate toate operatiile privitoare la patrimoniul comerciantului. Reglementarile legale privind registrele comerciantului se regasesc in dispozitiile Codului comercial, respectiv art. 22-24 si in Legea nr. 82/1991[30] - Legea contabilitatii.

Potrivit Codului comercial (art.22), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:

- registrul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul copier.

Registrul jurnal cuprinde operatiile economico-juridice efectuate de comerciant zilnic, in ordine cronologica, operatii referitoare la patrimoniul sau. La sfarsitul lunii, in registrul jurnal se vor inscrie si sumele de bani cheltuite pentru "nevoile casei'. Registrul inventar contine inventarul patrimoniului comerciantului. Potrivit art. 24 Cod Comercial, comerciantul este obligat ca la inceputul exercitarii comertului si in fiecare an sa faca un inventar al averii sale, adica a tuturor bunurilor mobile, imobile, a activului si pasivului, incheind bilantul contabil. Inventarul intocmit si bilantul se vor trece (copia) in registrul special, numit registru-inventar.

Registrul copier (la care nu se mai refera actualmente Legea nr. 82/1991) cuprindea, in ordine cronologica, toate scrisorile pe care comerciantul le expedia. Aceste scrisori privind activitatea comerciantului erau copiate si trecute in registrul-copier (art. 25 Cod Comercial). Noile reglementari in materie, respectiv Legea nr. 82/1991(art.20), stabilesc, in mod implicit, obligatia comerciantilor de a tine:

- registrul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul cartea mare.

Intocmirea, editarea si pastrarea registrelor de contabilitate se efectueaza conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Continutul primelor doua registre este ca si cel prevazut in Codul comercial. Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu in care se inregistreaza lunar si sistematic, prin regruparea conturilor, miscarea si existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, la un moment dat[31]. Acesta este un document contabil de sinteza si sistematizare si contine simbolul contului debitor si al conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor si creditor, precum si soldul contului pentru fiecare luna a anului curent.

Registrul Cartea mare poate contine cate o fila pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate. Cartea mare sta la baza intocmirii balantei de verificare. Registrul Cartea mare poate fi inlocuit cu Fisa de cont pentru operatiuni diverse. Editarea Cartii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau in functie de necesitatile proprii.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Registrul Cartea mare se pastreaza in unitate timp de 10 ani de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite, iar in caz de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie reconstituite in termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Alte obligatii ale comerciantilor

Comerciantului ii revin si alte obligatii legate de activitatea contabila.

In aceasta categorie se inscrie si obligatia de intocmire a bilantului contabil, anual si, dupa caz, in momentul reorganizarii (prin comasare, fuziune sau absortie, ori prin divizare) sau dizolvari.

Bilantul contabil contine imaginea fidela a patrimoniului comerciantului[32]. Bilantul contabil este verificat si certificat de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, in conditiile legii.

Dupa aprobare, bilantul contabil se depune la Administratia financiara si la Registrul Comertului. In situatia in care comerciantul nu respecta obligatiile ce-i revin in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii, acesta raspunde conform legii.

Astfel, potrivit dispozitiilor din Legea nr. 82/1991 este considerata contraventie si se sanctioneaza cu amenda incalcarea normelor emise de Ministerul Finantelor referitoare la:

1. detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate;

2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la:

a) utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate;

b) intocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, inregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

c) efectuarea inventarierii;

d) intocmirea si auditarea situatiilor financiare anuale;

e) intocmirea si depunerea situatiilor financiare periodice stabilite potrivit legii;

f) nedepunerea declaratiei din care sa rezulte ca persoanele prevazute la art. 1 din lege nu au desfasurat activitate;

g) publicarea situatiilor financiare anuale, potrivit legii[33].

3. prezentarea de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare.

Potrivit art. 43 din legea 82/1991, coroborat cu art. 289, 291 Cod penal, constituie infractiune de fals intelectual "efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant". O alta obligatie a comerciantului este indeplinirea la timp a obligatiilor fiscale, respectiv:

- plata impozitului pe profit potrivit Legii nr.571/2003[34]

- plata impozitului pe venituri, potrivit Legii nr.246/1998[35]

- plata altor taxe si impozite datorate statului.

In cazul in care un comerciant nu-si indeplineste obligatiile fiscale, va raspunde contraventional sau penal, potrivit Legii nr. 87/1994[36] privind combaterea evaziunii fiscale. Evaziunea fiscala reprezinta " sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine'.

In capitolul II din lege sunt prevazute faptele pe care legiuitorul le califica infractiuni si pedepsele aplicabile, iar in capitolul III sunt reglementate contraventiile si sanctiunile corespunzatoare.

Cu titlu de exemplu, este infractiune fapta de "organizare si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile"[37]. Este contraventie, de exemplu, fapta de "nedeclarare in termenele prevazute de lege, de catre contribuabili, a veniturilor si bunurilor supuse impozitelor, taxelor si contributiilor. In sfarsit, una din obligatiile importante ale comerciantului este aceea de a-si exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale . Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale stabileste faptele pe care legiuitorul le califica infractiuni de concurenta neloiala , dupa cum urmeaza:

a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

c) folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;

g) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Prin mentiuni false asupra originii marfurilor, in sensul alin. 1 lit. g), se intelege orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert numai natura lui, in afara de cazul in care denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 11/1991, sunt contraventii si se sanctioneaza cu amenda fapte ca:

a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d) comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.   

Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice.

Contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, a registrului comertului sau din oficiu, de catre personalul de control imputernicit in acest scop de Oficiul Concurentei, care aplica si amenda. In cazurile de concurenta neloiala ce afecteaza in mod semnificativ functionarea concurentei pe piata, Oficiul Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996[40].

Oficiul Concurentei va transmite Registrelor Comertului teritoriale, actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenta neloiala care constituie contraventie, conform prevederilor prezentei legi. Comerciantul care incalca sau nesocoteste dispozitiile legale privind concurenta cinstita poate sa raspunda si civil, fie prin obligarea lui la incetarea sau inlaturarea actului respectiv, fie va fi obligat sa-1 despagubeasca pe comerciantul lezat pentru prejudiciul material si moral ce i s-a cauzat prin savarsirea faptei de concurenta neloiala[41].

Solutionarea cererilor este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul paratului ori inculpatului.