"
Numele are o structura si aceasta este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954. Conform dispozitiei legale citate "Numele cuprinde numele de familie si prenumele".
Numele de familie, desemnat in vorbirea curenta prin expresia "nume patronimic", este acea componenta a numelui care indica legatura persoanei fizice cu o anumita familie si o desemneaza in raporturile sale cu membrii altor familii.
Prenumele, desemnat in vorbirea comuna ca "numele de botez", este format din unul sau mai multe cuvinte si identifica o persoana in raport cu ceilalti membri ai aceleiasi familii sau cu membrii altor familii cu acelasi nume de familie.
Consideram ca modul de redactare a dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 31/1954, care, dupa ce dispune prin primul alineat ca "orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit potrivit legii" in alineatul al doilea prezinta structura numelui, aratand ca "numele cuprinde numele de familie si prenumele" nu permite o alta interpretare decat aceea conform careia numele de familie si prenumele sunt doar elementele componente ale unui drept unic: dreptul la nume.
2. Caracterele juridice ale numelui
In general doctrina evidentiaza urmatoarele caractere juridice ale dreptului la nume: dreptul la nume este un drept absolut; inalienabil; imprescriptibil; legal; personal; unitar si universal.
Ca si orice alt drept personal nepatrimonial dreptul la nume este un drept absolut. Principala consecinta a apartenentei la categoria drepturilor absolute o reprezinta opozabilitatea "erga omnes" a dreptului la nume, ceea ce inseamna ca obligatia de a nu-l incalca revine tuturor celorlalte subiecte de drept;
Inaliebilitatea numelui consta in acea ca nici unei persoane nu i se poate contesta dreptul la nume, nici o persoana nu poate renunta la nume, dupa cum nu-l poate nici instraina.
Dreptul la nume este imprescriptibil atat sub aspect achizitiv cat si extinctiv.
Legalitatea numelui exprima acea trasatura a numelui de a putea dobandit, modoficat sau schimbat numai in conditiile prevazute de lege.
Personalitatea numelui consta in faptul ca acest drept este strans legat de persoana omului si nu poate fi exercitat decat personal, iar nu si prin reprezentare.
Unitatea numelui este caracterul specific al dreptului la nume care consta in aceea ca, desi este alcatuit din doua elemente, individualizeaza aceeasi persoana.
Universalitatea numelui exprima acel caracter al numelui conform caruia orice persoana fizica are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii. Acest caracter este exprimat si de art. 7 pct.1 din Conventia pivind drepturile copilului care dispune: "copilul este inregistrat imediat dupa nasterea sa si are de la aceasta data dreptul la un nume "
3. Stabilirea numelui
Prin stabilirea sau dobandirea numelui se intelege operatiunea juridica de atribuire a numelui de familie si a prenumelui copilului nascut. Rezulta deci ca numele i se atribuie persoanei fizice concomitent cu inregistratrea sa in actul de nastere, astfel incat actul de stare civila este titlul care va indreptati persoana in cauza sa poarte un anumit nume si va face dovada acestuia.
In sfarsit, la stabilirea numelui concura parintii copilului si autoritatea publica prevazuta de lege, al carei rol are un caracter subsidiar in sensul ca el asigura respectarea legii in atribuirea numelui si se poate substitui doar in cazurile limitativ reglementate de lege.
4. Stabilirea numelui de familie
In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia exista trei ipoteze de dobandire a numelui de familie:
ipoteza copilului din casatorie;
ipoteza copilului din afara casatoriei;
ipoteza copilului din parinti necunoscuti.
