Totusi exista cateva exceptii de la regula instituita de Art. 1119 , prevazute in Art. 1197 C.C. si 1198 C.C. Astfel, potrivit Art.1197 C.C. proba cu martori este posibila daca exista un inceput de dovada (chitanta) iar conform Art.1198 C.C. regula de la Art.1119 C.C. nu se aplica in cazul imposibilitatii de preconstituire a unui inscris. In cazul contractelor comerciale poate fi folosita proba cu martori indiferent de valoarea acestora (Art.46 Cod Comercial)
In toate situatiile este insa avantajoasa incheierea contractelor in forma scrisa cel putin ptr. urmatoarele motive :
se delimiteaza cu precizie etapa tratativelor de cea a desfasurarii raporturilor contractuale
fiecare parte contractanta cunoaste cu exactitate drepturile si obligatiile sale
se poate verifica mai usor modul in care partile isi indeplinesc obligatiile
Clauzele generale ale contractelor
Clauze de mentinere a valorii
Clauze de consolidare valutara : monovalutara, multivalutara, aur
In cazul clauzei monovalutare partile contractante raporteaza moneda de plata la o moneda de cont puternica.Acest procedeu este folosit de parti pentru a se proteja in fata riscului devalorizarii sau reevaluarii monedei in care exprimat pretul. Moneda de cont , arata valoarea obligatiei monetare in timp ce moneda de plata reprezinta liberarea debitorului de obligatia sa. Daca partile omit sa introduca in contract o clauza de mentinere a valorii, in jurisprudenta exista tendinta de a se aplica la modul general principiul nominalismului monetar consacrat la Art.1578 Cod Civil in materia contractului de imprumut.Potrivit Art.1578 Cod Civil deprecierea monedei in care e prevazuta obligatia nu antreneaza o revalorizare. Debitorul este tinut sa plateasca numai suma nominalizata in contract, iar nu o suma care sa exprime valoarea reala sau efectiva.
Principiul nominalismului monetar este prevazut intr-o norma supletiva, ceea ce deschide posibilitatea pentru partile contractante sa inlature printr-o clauza expresa dispozitiile Art.1578 Cod Civil.
In doctrina se preconizeaza admiterea teoriei impreviziunii ceea ce ar permite reevaluarea obligatiei asumata de catre debitor in situatia in care a intervenit un eveniment exterior, imprevizibil la momentul incheierii contractului.
