In domeniul concurentei, legislatia de baza si cea secundara sunt armonizate cu legislatia europeana similara, existand un grad avansat de compatibilitate referitor la modul de tratare si reglementare a intelegerilor, practicilor concertate, abuzului de pozitie dominanta si controlului concentrarilor economice.
In general, legislatia privind concurenta (intelegerile, abuzul de pozitie dominanta si concentrarile economice) urmeaza, asa cum s-a apreciat si in ultimul Raport de evaluare asupra progreselor inregistrate de Romania, linia legislatiei Comunitatii: art.81 si 82 din Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se reflecta in Legea 21/1996 in vigoare de la 1 februarie 1997; Reglementarile CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat de Consiliul Concurentei. Au fost de asemenea adoptate in acelasi spirit, Regulamentul privind exceptarea pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate; Regulamentul de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei; Instructiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri si Instructiuni pentru definirea pietei.
Regula comunitara cea mai importanta de concurenta este art. 81 care se refera la ceea ce majoritatea autorilor si instantelor numesc "antante ".
Legea romana a concurentei 21/ 1996 defineste in art.2 alin. 2 ceea ce inseamna antanta : "Cand agentii economici, determinati conform alin. (1) lit. a), (agenti economici sau asociatii de agenti economici - persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumiti in continuare agenti economici) participa la o grupare realizata pe cale conventionala prin acord, intelegere, pact, protocol, contract si altele asemenea, fie ea explicita, publica ori oculta, secreta, dar fara personalitate juridica si indiferent de forma - antanta, coalitie, grup, bloc, federatie si altele asemenea -, pentru actele si faptele prevazute la alin. (1), savarsite in cadrul participarii la o asemenea grupare, dispozitiile prezentei legi se aplica fiecarui agent economic, tinand seama de principiul proportionalitatii.
Antantele sunt extrem de numeroase si de diverse asemenea contenciosului caruia ii dau nastere. Ele pot implica in mod egal mari grupuri industriale, ca si intreprinderi mici si mijiocii.
Textul Consiliului Economic European declara ca acordurile intre intreprinderi, toate deciziile asociatiilor de intreprinderi si toate practicile concertate care sunt susceptibile se afecteze, se restranga sau sa falsifice jocul concurentei in interiorul Pietei commune sunt interzise si incompatibile cu aceasta piata. Sanctiunile acestor intelegeri interzise pot fi administrative si civile, totusi este prevazut ca aceste intelegeri restrictive de concurenta pot fi exceptate sau salvate de la sanctiune daca satisfac in mod cumulativ conditiile de promovare a progresului tehnic, avantaje pentru consumatori, neeliminarea concurentei si restrictii proportionale cu satisfacerea acestor obiective. Scutirea poate fi individuala sau edictata pe categorii de acorduri, pe baza de regulament al Comisiei. Aceasta posibilitate de scutire este caracteristica regimului comunilar al antantelor, ea dezvaluind grija redactorilor tratatului de a pune bazele unei "politici de concurenta " si nu de a impune o concurenta perfecta pe Piata comuna.
Daca Comisia, dupa o analiza atenta, estimeaza ca intelegera nu intra sub incidenta art.81, va lua o decizie de atestare negativa adica antanta nu va fi considerata ilicita, sau pur si simplu sa emita o scrisoare de clasare care indica numai aprecierea Comisiei ca nu este justificat sa intervina.
Articolul 81 vizeaza comportamentul intreprinderilor iar aplicabilitatea lui este subordonata afectarii actuale sau potentiale a comertului intre statele membre. Antanta trebuie sa exprime in primul rand un minim de coordonare sau de concertare intre doua sau mai multe intreprinderi. Coordonarea sau concertarea se identifica prin constatarea unei pierderi constiente de autonomie. Antanta nu este prohibita decat daca se realizeaza cu scopul obtinerii unui anumit efect asupra concurentei, un efect negative poate fi obtinut si in conditiile in care acesta nu este urmarit in mod explicit.
Pentru a exista antanta, care leaga doua sau mai multe intreprinderi, partenerii trebuie sa fie independenti. In acest caz se pune problema daca Intermediarul are o functie de reprezentant al unei intreprinderi sau daca el actioneaza pe cont propriu. In principiu interdictia art.81 nu ii priveste insa daca au calitatea de negociatori independenti, raporturile lor cu intreprinderea cu care lucreaza sunt supuse disp. art. 81.
Cu privire la Grupurile de societati, raporturile "mame -filiale ".
Aprecierea va depinde de stabilirea gradului dc autonomie economica a filialei. Existenta personalitatilor juridice distincte ale mamei si ale filialei este insuficienta. Pentru a se inlatura incidenta art. 81 par. 1, este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii care va putea conduce la concluzia lipsei complete de autonomie a filialei in ceea ce priveste determinarea conduitei sale pe piata: dependenta economica absoluta a filialei fata de mama si filiala sa reprezinte o simpla repartizare interna a sarcinilor.
Responsabilitatea mamei pentru actiunile filialei a fost admisa in cazul dependentei filialei fata de mama si a unitatii economice dintre cele doua entitati.
Aplicarea frecventa a art. 81 par. 1 a fost determinata de criteriul dependentei si cel al repartitiei interne a sarcinilor in situatia crearii filialelor commune "cooperative" atunci cand nu exista dependenta absoluta fata de cel putin una dintre mame si nici amenajarea interna a sarcinilor in sanul grupului acesteia si in situatia integrarii voluntare a intreprinderilor, care nu sunt sub un control comun, in sisteme conventionale indivizibile. Absenta controlului comun asupra participantilor (care ar determina existent unei concentrari), in cadrul unui sistem de colaborare pur contractual, conduce, in principiu, la incidenta art.81 par.1.
In literature de specialitate si textul avut in discutie sunt amintite trei moduri de exprimare a antantelor:
1. Acordurile propriu-zise - orice contract - in sensul dreptului civil - poate contine o antanta (contractul de concesiune, franciza). Totusi nu se tine cont de natura aparenta a acordului, contracte de constituire de societati, statute, acordurile privind drepturile de proprietate intelectuala, un act unilateral, scrisorilor circulare trimise de un fabricant distribuitorilor sai, toate acestea pot sa exprime acorduri in sensul art.81 par.1. Indicatiile continute in aceste documente sunt adesea acceptate tacit de catre destinatari, chiar in absenta unor presiuni deosebite. Nu este necesar ca acordul sa fie constrangator din punct de vedere juridic, potrivit regulilor de drept civil ci sa fie expresia vointei partilor si ca acestea sa se considere legate sau obligate. Pot fi considerate acorduri simplele angajamente morale, promisiunile, declaratile de intentii si aranjamentele de onoare.
2. Deciziile asocitiilor de intreprinderi - Regruparea asociativa a intreprinderilor nu intra sub incidenta art.81 ci doar din momentul in care asociatia ia "decizii " care au un caracter obligatoriu si constrangator in ceea ce-i priveste pe membrii sai si care le orienteaza comportamentul pe piata. Se cerceteaza daca, in fapt, decizia este constrangatoare, chiar in ipoteza cand, formal, ea se prezinta ca o simpla recomandare. Asociatiile care organizeaza saloane expozitionale au dat nastere unui important contencios comunitar cu privire la excluderea unui expozant, sau refuzul de a asocia un expozant potential, avand adeseori ca efect "marginalizarea " comerciantului.
3. Practicile concertate - Concurenta poate sa fie denaturata prin comportamente care nu-si au izvorul in "acorduri " sau "decizii ".
In acest sens, dreptul american antitrust cunoaste notiunea de "concerted action " iar dreptul european al concurentei pe cea de "practici concertate ".
Criteriul determinant pentru identificarea unei practici concertate este acceptarea constienta si voluntara a unei pierderi de autonomie de catre intreprinderile in cauza. Spre exemplu o intreprindere a participat la o singura intalnire in scopul concertarii dar, odata informata despre actiunile viitoare ale concurentilor sai, sa decida sa nu mai respecte disciplina convenita. Comisia sanctioneaza aceasta practica pentru ca concertarea a eliminate pentru intreprinderea respectiva incertitudinea concurentei asa incat ea si-a determinat comportamentul pe piata fara a mai fi in mod real autonoma.
Practici care pot intra in prevederile art. 81 par.1, practice ilicite (antantele restrictive)
o fixarea concertata a preturilor de vanzare-cumparare
o limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor
o impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii
o aplicarea, in privinta partenerilor comercialia unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand unora dintre ei un dezavantaj in pozitia concurentiala
o conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clause stipuland clause suplimentare care nu au legatura cu obiectul acestor contracte
o participarea, in mod concret, cu oferte truncate la licitatii sau forme de concurs de oferte
o eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata
Intelegerile, deciziile de asociere sau practicile nu sunt interzise daca sunt indeplinite cumulative conditiile:
o efectele positive prevaleaza asupra celor negative sau compenseaza restrangerea concurentei
o beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respective intelegere, decizie de asociere sau practice concertate
o eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate iar partilor nu li se impugn restrictii nejustificate
o intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata nu da partilor posibilitatea de a inlatura concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera
o intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata contribuie in mod semnificativ la:
. Imbunatatirea productiei
. Promovarea progresului ethnic
. Imbunatatirea calitatii produselor
. Practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori
. Cresterea competitivitatii produselor romanesti pe piata externa
Exceptiile de felul celor enumerate mai sus se acorda prin dispensa Consiliului Concurentei, pentru cazuri individuale
de intelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, sau prin decizie de exceptare, pentru categoriile de intelegeri, decizii de asociere ori practice concertate stabilite prin Regulamentul din 28 februarie 1997 al Consiliului Concurentei privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 si anume:
. Acorduri pentru distribuire exclusiva - regulamentul 1983 din 22 iunie 1983 - acesta a vizat concesiunile. A fost in vigoare pana la 31 mai 2000, data la care material concesiunilor a fost organizata prin regulamentul nr. 2790/99 din 22 decembrie 1999, care a preluat toate reglementarile sale de principiu;
. Acorduri pentru cumparare exclusiva - acest regulament privea acordarea beneficiilor scutirii categoriale acelor acorduri la care nu participa decat doua intreprinderi si prin care una din ele, revanzatorul, se angajeaza fata de cesalalt, furnizorul sa nu cumpere in scopul revanzarii anumite produse specificate in accord, devat de la acesta din urma, de la o intreprindere legata de aceasta, sau de la o intreprindere terta, pe care furnizorul a insarcinat-o cu distribuirea produselor sale;
. Acorduri de cercetare-dezvoltare - regulamentul 418 din 19 decembrie 1984 - promovarea progresului ethnic si a intreprinderilor mijlocii.
. Acorduri de specializare - regulamentul 417 din 19 decembrie 1984 - sunt vizate acordurile de impartire a productiei si de fabricare in comun daca sunt concepute pe baza de reciprocitate.
. Acorduri pentru transfer de tehnologie si/sau know-how - regulamentul 240 din 31 ianuarie 1996 - acorduri pure de brevete sau de savoir-faire acordarea de licente reciproce sau colaborarea in cadrul unei intreprinderi commune si obligarea licentiatului de acceptare de baremuri de calitate ori alte licente care nu sunt necesare exploatarii corecte a tehnologiei concedate sau clause de necontestare a caracterului secret sau substantial al acesteia;
. Acorduri de franciza - regulamentul 4087 din 30 noiembrie 1988 - poate constitui factor de concurenta in masura in care favorizeaza intrarea pe piata a unor noi concurenti prin intermediul savoire-faire.
. Acorduri de distributie, service si piese de schimb in perioada de garantie si post garantie, pentru autovehicule - regulamentul 1475 din 28 iunie 1995 - si-a propus ca tinta pregatirea unei veritabile piete unice a automobilelor, nesegmentata, deschisa tuturor operatorilor, ca si concesionarilor traditionali. Regulamentul in discutie priveste exclusive vehiculele noi si se aplica oricarei operatiuni de distributie si de service post-vanzare;
. Acorduri in domeniul asigurarilor - regulamentul Comisiei 3932 din 21 decembrie 1992 - acopera cooperarea in sectorul asigurarilor, riscuri, tarife, tipuri de asigurari, echipamente de securitate.
