EVAZIUNEA FISCALA - Evolutie si tendinte

EVAZIUNEA FISCALA - Evolutie si tendinte

Spre deosebire de celelalte tari din aceasta zona a Europei, desprinderea de sistemul socialist, inclusiv de economia planificata, a avut loc in Romania printr-un proces violent, astfel incat operatorii economici inclestati in corsetul stramt al planificarii, au devenit practic peste noapte liberi sa se aprovizioneze, sa produca si sa vanda. Pretul acestei libertati economice a fost mare si, sub forma unor subventii alocate pentru diverse activitati sau credite externe neperformante, mai sunt platite de catre contribuabili si astazi.

Caracteristic pentru cei mai multi dintre potentialii oameni de afaceri romani era, la inceputul anilor `90, lipsa unui capital real si a minimei experiente in conducerea unei afaceri personale. Au fost interesati sa se lanseze in afaceri actorii pietei secundare din perioada anterioara, care dispuneau de un volum tentant de fonduri si aveau un minim de cunostinte comerciale. Acestora li s-au alaturat imediat "aventurieri" de diverse nationalitati care au sesizat ca pot specula un moment prielnic pentru lansarea unei afaceri. Grupuri compacte, care au actionat cu sprijin de la firme din tarile de origine, au fost constituite de cetateni turci si de cei provenind din tarile arabe, iar ulterior si-au facut aparitia si comerciantii chinezi, respectand aceleasi principii. Acest peisaj eterogen a fost in scurt timp completat de indivizi influenti, dispunand de anumite relatii, care au sesizat operativ perspectivele si au optat pentru economia privata.

Se poate spune ca primele operatiuni comerciale au presupus exportul neautorizat catre tari din imediata apropiere a unor marfuri care se gaseau pe piata interna la preturi scazute precum scule, dispozitive, aparate electrice, bunuri de consum, iar cu banii obtinuti s-au adus in tara diverse marfuri, in general de o calitate slaba, dar cu forme si utilitati dorite de piata romaneasca. Privind prin prisma economiei subterane, aceasta situatie a determinat, evident, evolutia si diversificarea formelor sale de manifestare.

Astfel, in primii ani ai deceniului trecut, frauda fiscala s-a manifestat in forme directe, lipsite de acoperire, deoarece toate tranzactiile se efectuau in numerar, uneori direct in valuta, ignorandu-se cu desavarsire documentele de natura fiscala si contabila si prin aceasta plata oricarei obligatii fiscale. Acest mod de lucru a caracterizat atat activitatea unor "investitori straini" implicati in contrabanda cu cafea si tigari, cat si a unor cetateni romani, de cele mai multe ori implicati in distribuirea productiei realizate de intreprinderi de stat autohtone. Asadar, urmatoarea lovitura data economiei reale a fost generata de utilizarea sectorului de stat pentru creditarea mascata a firmelor private, respectiv transferul catre acestea a activitatilor profitabile, in timp ce externalitatile negative au ramas in gestiunea statului.

societate societate societate

furnizoare furnizoare furnizoare

Firma Capusa" Firma Capusa" Firma Capusa"

Societati cu capital de stat,

mixte, sau provenite din actiuni

de privatizare a acestora

Fig. 1 Inserarea unei firme capusa in aprovizionarea unei societati

Datorita caracterului parazit al activitatii desfasurate de aceste firme, respectiv intermedierea scriptica, cu perceperea unor comisioane sau adaosuri comerciale nejustificate, au fost denumite "firme capusa".

Ca rezultat al specializarii si profesionalizarii in derularea afacerilor subterane, s-a trecut la utilizarea tehnicilor de evitare a impozitelor, de creare a unei anumite aparente de legalitate pentru operatiunile derulate. Cele mai utilizate metode pentru evitarea platii impozitelor, justificarea provenientei marfurilor introduse prin contrabanda sau din productia clandestina interna si chiar pentru rambursarea de la bugetul statului a unor sume deosebit de importante au imbracat forma de "firme fantoma" si "cesionari de firme cu datorii".

Incepand din anul 1999, s-a initiat un program de identificare si ulterior de sprijin a zonelor cele mai afectate de efectele negative ale procesului de reconversie economica, asa-numitele zone economice defavorizate. Astfel, pentru a se crea locuri de munca si pentru a se incuraja utilizarea resurselor naturale ale respectivelor zone, s-au acordat potentialilor investitori importante facilitati fiscale, impunanduli-se, in schimb, un minim de conditii, cea mai importanta fiind dezvoltarea activitatii in respectivele zone, cu forta de munca provenind din cadrul acesteia. S-au infiintat, in aceste conditii, un numar important de societati comerciale, iar altele deja existente si-au constituit puncte de lucru in respectivele zone, dupa care, in cele mai multe cazuri, s-a organizat un sistem de import de utilaje si materii prime cu eludarea taxelor vamale, avand drept scop, dupa trecerea scriptica prin punctele de lucru, respectiv sediile din zonele defavorizate, desfacerea pe alte piete la preturi situate sub costurile de productie ale unui producator local.

Implicatiile evaziunii fiscale sunt atat de natura economica, cat si de natura sociala. In plan economic, evaziunea fiscala influenteaza negativ desfasurarea concurentei, iar sub aspect social determina cresterea obligatiilor fiscale suportate de restul contribuabililor si nemultumiri in randul populatiei unei tari.

Societate furnizoare

Societate furnizoare   Societate

scriptica deschisa in zona defavorizata

(scutita de impozite)

Societate furnizoare

Societate punct de lucru prin care se deruleaza real toate tranzactiile

Fig. 2 Schema functionarii unei societati scriptice in zone defavorizate

Evaziunea fiscala reprezinta asadar, sintetizand, sustragerea prin orice mijloace in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine.

Privind acest fenomen retrospectiv, putem afirma, fara a gresi, ca evaziunea fiscala este tot atat de veche si omniprezenta in societate pe cat de veche este existenta statului si a legilor fiscale. Domeniul de manifestare a evaziunii fiscale este atat de intins pe cat este de larg si variat campul de aplicare a impozitelor.

Totusi, ea se manifesta pregnant, in special, in domeniul impozitelor directe, influentand randamentul acestora. Recurgerea la frauda fiscala internationala isi gaseste explicatia in jocul dublei impuneri internationale, al regimurilor fiscale nationale, cat si al presiunii fiscale rezultate de aici. Pentru a evita sa fie supus la doua impozitari distincte, contribuabilul cauta sa nu fie supus la nici una, el refugiindu-se in zone protejate din punct de vedere fiscal. Modalitatile si tehnicile folosite sunt numeroase continand o serie de combinatii subtile si utile recurgand uneori la mecanisme frauduloase. Astfel, societatea rezidenta intr-o tara isi poate declara o serie de venituri impozabile, iar celelalte venituri ca fiind realizate in alta tara prin facturari repetate catre firma mama sau alte reprezentante, care sunt foarte greu de demonstrat originea sau sursa acestora. De aceea este indicat ca la depunerea declaratiilor privind activitatea reprezentantelor acestea sa ataseze toate veniturile pe surse de constituire si modul de impunere a acestora.

Evaziunea fiscala internationala este legata de ramificarea productiei anumitor intreprinderi spre tari cu legislatii fiscale si sociale mai favorabile. Ea este facilitata si incurajata de existenta zonelor libere, enclave teritoriale, care beneficiaza de extrateritorialitate vamala si care scapa total sau partial legislatiilor nationale. Investitorii straini sunt invitati sa implanteze aici unitati industriale si sa produca pentru export in conditii salariale si cheltuieli sociale deosebit de favorabile.

Din cercetarile efectuate, cele mai raspandite modalitati de evaziune fiscala la nivel international sunt abstinenta si disimularea.

Abstinenta este forma cea mai simpla si cea mai radicala de fuga din fata impozitelor. Descurajat de o presiune fiscala ridicata, contribuabilul se abtine sa produca, sa munceasca sau sa investeasca si se indreapta spre tari cu fiscalitate redusa. De asemenea in cazul existentei de filiale in strainatate, societatea mama stabilita intr-o tara cu o presiune fiscala ridicata va da sfaturi acestora sa nu distribuie dividende, astfel profiturile grupului se vor acumula in afara puterii fiscului national.

Disimularea materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor castigate in strainatate sau averi situate acolo, contribuabilul dand informatii inexacte fiscului despre tot ce trece in afara frontierelor.

Metodele de realizare a fraudei fiscale internationale constau in special in urmatoarele tehnici:

- transferul profiturilor catre o tara cu impozite reduse, prin manipularea preturilor tranzactiilor;

- nerepatrierea veniturilor incasate in strainatate, prin manipularea remuneratiilor.

Din experienta acumulata in activitatea de control, instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale se realizeaza in special prin trei tipuri de societati²: holdingurile, societatile de baza si societatile fictive.

Holdingurile sunt instalate in tari ca Lichtenstein, Luxemburg, Bermude, Singapore, Cipru si au functiuni multiple. Ele gestioneaza in acelasi timp portofoliile de valori mobiliare pentru societatile de grup, obtin participatii, procura sursele de finantare prin lansarea de imprumuturi internationale, incaseaza redevente, onorarii si comisioane. Centrele respective poarta denumirea de offshore financial centres.

Caracteristicile principale ale acestor paradisuri fiscale (tax haven) sunt pastrarea secretelor bancare si confidentialitatea informatiilor asupra aspectelor legate de conditiile legale acordate, respectiv asupra asociatilor sau administratorilor. Ele sunt stabilite in teritorii restranse, stabile politic, cu moneda puternica, dotate cu retea densa de institutii bancare cu o puternica protectie asecretului bancar si a afacerii, ignorand controlul schimburilor, sunt deservite de linii aeriene bune cu retele moderne de telecomunicatii asigurand legaturi cu tarile dezvoltate, beneficiaza de absenta sau nivelul redus al impozitarii veniturilor sau beneficiilor si refuzul de a coopera cu fiscurile straine.

Companie Holding

Compania A Compania B Compania C

Companie Holding

Offshore

Facturare servicii, acordare imprumuturi

Plata facturilor, dobanzilor si dividendelor

Utilizarea facilitatii DTT (Double Tax Treaty)

Fig. 3 Inserarea unei companii holding in regim offshore in relatiile de afaceri a unor societati

Paradisul fiscal este si un paradis financiar propice spalarii banilor proveniti din orice trafic. In contrast cu paradisurile fiscale tarile dezvoltate apar ca "infernuri fiscale" care au o atitudine ambigua fata de acestea. Insa, cu toate acestea, o parte din tarile dezvoltate fac astazi concurenta dura paradisurilor fiscale clasice prin intermediul regimurilor fiscale privilegiate in conditiile unei presiuni fiscale ridicate. In timp ce mentin un nivel global ridicat al presiunii fiscale, ele mentin la dispozitia investitorilor structuri juridice si regimuri fiscale speciale care permit sa scape de orice impunere sau sa beneficieze de o impozitare foarte usoara.

Societatile de holding au o utilitate fiscala ridicata. Astfel, o societate dintr-o tara cu fiscalitate ridicata pentru veniturile din capital si care doreste sa lanseze un imprumut obligatar, pentru a evita retinerea la sursa a impozitului asupra dobanzilor, creeaza o societate de holding in Lichenstein. Obiectul acesteia este sa emita titlurile de valoarea respectiva. Suma astfel obtinuta in urma vanzarii obligatiunilor este predata de catre societatea holding catre tara de origine in schimbul unei dobanzi egala cu rata dobanzii pentru obligatiunile emise. Dobanzile varsate de societatea holding detinatorilor de obligatiuni nu suporta nici o retinere, micsorand astfel costul finantarii pentru societatea initiala.

Societatile de baza (bases companies) sunt societati care au o activitate proprie. Ele sunt create in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru concentrarea si administrarea beneficilor comerciale si financiare realizate in alte tari de catre filiale si intreprinderile comerciale din grupul fondator. Ele gestioneaza trezoreria grupului care le-a creat (in tarile in care sunt initial stabilite), unde fiscalitatea este mai redusa. Acest tip de societati se intalneste mai ales in Elvetia, unde veniturile provenite din surse straine sunt primite de societati controlate de nerezidenti.

Societatile fictive (sham companies) au o existenta materiala mai neinsemnata. Acestea nu au baza in tarile de refugiu, ci se rezuma adesea la o "cutie postala" pe langa o banca, un cabinet de avocatura sau un serviciu de contabilitate. Aceste societati fictive au dublu scop:

1. sa stabileasca in tarile de refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operatiuni;

2. sa faca mai dificil controlul fiscal al contabilitatilor diverselor intreprinderi din grup.

Printre aceste societati se pot intalni: societati de brevete, in numele carora se pot obtine brevete care apoi sunt concesionate, societati auxiliare de servicii care factureaza la pret majorat serviciile in mod real furnizate sau serviciilor fictive cum sunt societatile de publicitate sau privind studiul pietei si trusturile.