Unitatile specializate in comercializarea de materiale si produse in sistem en gros

UNITATILE SPECIALIZATE IN COMERCIALIZAREA DE MATERIALE SI PRODUSE IN SISTEM EN GROS

1. Formele de aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice

Aprovizionarea materiala si cu echipamente tehnice imbraca doua forme:

a) aprovizionarea directa de la producator - furnizori;

b) aprovizionarea prin unitatile specializate in comercializarea de materiale si produse in sistem en gros (deci prin intermediari comerciali) care imbraca trei variante:

1. aprovizionarea prin tranzit organizat;

2. aprovizionarea prin tranzit achitat;

3. aprovizionarea de la depozitul en-grosistului.

Fig. 1.8. Formele de aprovizionare care pot fi folosite in
unitatile consumatoare de resurse materiale

Aprovizionarea implica trei activitati:

- organizarea si concretizarea relatiilor de vanzare-cumparare dintre factorii participanti la acest proces;

- modul de livrare a produselor (relatia prin care se transfera produsele de la producator la consumator);

- sistemul de achitare a contravalorii produselor livrate consumatorilor.

a) aprovizionarea directa prevede ca toate cele trei activitati sa se realizeze direct intre unitatea consumatoare si cea producatoare-furnizoare. Aceasta forma este avantajoasa in cazul cumpararii unor cantitati mari (vagonabile), materiale de masa sau produse de serie mare. Se pot obtine preturi avantajoase la achizitie, rabaturi sau bonificatii, cheltuieli de transport mici.

Aceasta forma e dezavantajoasa pentru micii consumatori:

- nu pot obtine bonificatii (pragul de obtinere este o cantitate mai mare);

- cheltuielile mari de transport (implicatii asupra costurilor);

- isi pot forma stocuri mai mari decat cele normale estimate anterior, la intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli si care implica costuri mai mari;

- datorita cantitatilor mici solicitate pot fi refuzati la servire.

Renuntarea de catre micii consumatori la forma aprovizionarii directe si apelarea la intermediari creeaza posibilitatea ca intermediarii:

- sa comande produsele direct la producator;

- satisfacerea oricaror comenzi indiferent de marime;

- practicarea unor adaosuri rezonabile si a unor preturi accesibile

pentru micii consumatori;

- obtinerea unor servicii din partea intermediarilor, servicii pe care le-ar obtine mai greu de la producator.

b1) aprovizionarea prin tranzit organizat presupune inlesnirea de catre un intermediar comercial a activitatii de organizare si concretizare a relatiilor dintre consumatori si producatori-furnizori, urmand ca livrarea produselor si decontarea facturilor aferente sa se realizeze direct intre ultimii factori.

- pentru serviciile prestate specifice tranzitului organizat intermediarul comercial primeste un comision de 3% din partea consumatorului (beneficiarului). Aici intermediarul intervine doar in faza de contractare si pe parcursul derularii contractului pentru regularizarea procesului.

b2) aprovizionarea prin tranzit achitat: atat contractarea cat si achitarea contravalorii produselor se asigura prin intermediarul comercial, iar livrarea acestora se realizeaza direct intre producator si consumator.

- consumatorii cedeaza intermediarilor 5% din valoarea tranzactiei odata cu plata contravalorii produselor livrate de producatori catre consumator.

Desi la prima vedere aceste variante par dezavantajoase pentru consumatori (incarca costurile prin sporirea cheltuielilor cu aprovizionarea) sunt si avantaje:

- scurteaza perioada de timp in care se realizeaza contractul dintre producator si consumatorii anumitor produse;

- usureaza munca producatorilor si consumatorilor pentru studierea pietei;

- pot face negocierile mai usoare, intermediarii comerciali fiind mai buni cunoscatori ai caracteristicilor pietei de furnizare;

- pot impulsiona cu mai mare eficienta realizarea contractelor a caror incheiere o inlesnesc.

Comisionul acopera cheltuielile intermediarului si asigura o marja de profit ce i se cuvine pentru activitatea sa.

b3) aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali este o forma care presupune ca toate cele trei activitati (contractarea, livrarea, achitarea contravalorii produselor) sa se realizeze integral prin unitati specializate in comercializare (angrosisti specializati). Pentru aceasta in preturi se include o cota de adaos care acopera cheltuielile angrosistului si-i asigura un profit pentru activitatea desfasurata.

Aprovizionarea de la depozitele unitatilor specializate prezinta avantaje:

- creste gradul de certitudine in asigurarea materiala a micilor consumatori;

- reduce stocurile la consumatori;

- asigura simplificarea activitatii de aprovizionare a micilor consumatori;

- conduce la promovarea cu mai mare usurinta si eficienta a produselor noi realizate de producatori.

O forma de aprovizionare care se impune tot mai mult in ultima perioada este "aprovizionarea garantata", care consta in preluarea de catre o unitate specializata in comercializare a procesului de aprovizionare a structurii integrale sau partiale de materiale necesare unei intreprinderi consumatoare intr-o perioada de gestiune.

Avantaje:

- reduce cheltuielile de transport ale consumatorului;

- diminueaza la maxim stocurile de materiale la consumatori;

- disponibilizeaza spatiile de depozitare;

- angajeaza fonduri financiare mai mici;

- degreveaza factorii de conducere de activitatea de aprovizionare;

- se accelereaza viteza de rotatie a capitalului circulant.

O alta forma moderna de aprovizionare si desfacere o constituie preluarea integrala pentru desfacere a produselor fabricate de o firma de catre unul sau mai multi intermediari comerciali specializati care vor deveni ei insisi furnizori unici. Aceasta forma se foloseste cand:

furnizorul unic actioneaza pe o piata pe care o cunoaste si pe care producatorul patrunde greu, costurile de intrare fiind greu de suportat;

unitatea producatoare este noua - fara experienta si nu este organizata pentru a livra direct consumatorilor.

Furnizorul unic asigura:

- portofoliu de comenzi si contracte;

- primirea produselor si livrarea la consumatori a acestora;

- achitarea catre producator a contravalorii produselor preluate pentru desfacere;

- informarea producatorilor cu comportamentul produselor fabricate de acesta.

Principalele avantaje - ca firma specializata de tranzit:

- asigura reducerea la minim a spatiilor de depozitare a produselor finite la producator;

- elibereaza factorii de conducere ai producatorului de problemele specifice desfacerii. Au contract doar cu furnizorul unic.

- protejarea producatorului fata de costurile de intrare in piata;

- permite patrunderea pe mai multe piete sau pe toate pietele, unde are intrare furnizorul unic.

2. Unitatea specializata in comercializarea de materiale si produse:
rol, structura obiectului de activitate, sistem de relatii

Intr-o economie moderna mai rar se intampla ca producatorii sa vanda marfurile pe care le produc direct utilizatorilor finali. Vanzarea revine intermediarilor.

o  prima categorie o formeaza angrosistii si detailistii, care cumpara marfurile in nume propriu si apoi le revand la un pret mai mare decat cel de achizitionare. Acestia se numesc intermediari comerciali.

o  a doua categorie o formeaza reprezentantii comerciali, curierii, atasatii comerciali, acestia fiind cei care prospecteaza piata, contacteaza potentialii clienti si transmit ofertele sub titlu propriu.

o  a treia categorie este reprezentata de unitatile de transport, banci, antrepozite, care faciliteaza operatiunile de aprovizionare fara a participa la negocieri.

Unitatile specializate in comercializarea in sistem en gros joaca un rol important in inlesnirea transferului materialelor si produselor de la sursele de obtinere (producatori) la consumatori, datorita faptului ca:

simplifica procesele de desfacere si aprovizionare in special pentru micii consumatori, cand paleta cererilor pentru un produs este extinsa, dar vizeaza cantitati mici;

cunosc bine piata, produsele si pretentiile consumatorilor;

intervin in procesul de transfer al produselor cu cheltuieli reduse (se aprovizioneaza cu cantitati mari si obtin bonificatii);

percep un adaos comercial, care acopera cheltuielile proprii si le asigura un profit rezonabil.

Parerea ca s-ar incalca costurile de aprovizionare este infirmata de faptul ca:

produsele sunt necesare consumatorilor mici, care prin micile lor comenzi nu pot obtine rabat comercial sau bonificatii;

produsele achizitionate de la furnizori aflati la distante mari pentru care transportul unor cantitati mici ar implica cheltuieli mari;

produsele noi a caror comercializare necesita cheltuieli mari de intrare in piata pentru producatori;

produsele necesare consumatorilor intr-o gama sortimentala variata, in cantitati mici, care sunt fabricate de mai multi producatori distincti si pentru care aprovizionarea de la depozitul angrosistului permite formarea de loturi complexe asortate la fiecare transport.

Intermediarii comerciali in tarile cu economie moderna, dezvoltata ocupa 80% din piata produselor.

S-au dezvoltat doua categorii de intermediari:

a) centre de cumparare (de aprovizionare-vanzare) care asigura comercializarea unei palete largi de produse;

b) intermediarii obisnuiti, care preiau spre comercializare o gama mai restransa de produse direct de la producatori si de la centrele de cumparare.

Intermediarul comercial poate infiinta filiale, depozite, magazine atat in tara cat si peste hotare.

Unitatile specializate in comercializarea de materiale si produse in sistem en-gros, functioneaza in contextul Legii nr. 31/1990 si a actului constitutiv propriu.

Structura obiectului de activitate:

a) marketing, achizitionare si desfacere de produse:

- prospectarea pietei, a consumatorilor si stabilirea necesarului acestora intr-o perioada determinata;

- intocmirea portofoliului de comenzi, oferte, stabilirea relatiilor cu partenerii;

- preluarea integrala a desfacerii unor produse;

- organizarea de magazine proprii de desfacere cu amanuntul;

- aprovizionarea la timp a consumatorilor;

- preluarea unor stocuri disponibile in vederea desfacerii;

- activitatea de promotie;

- organizarea de actiuni de subfurnizorat.

b) inchirieri, concesiuni, consultanta:

- leasing , inchirieri de utilaje, aparate, spatii de depozitare si magazii;

- consultanta pentru firme cu privire la metodele moderne de depozitare, utilare, conservare, proiectare depozite;

- supravegheri de inventarieri, stocuri, bilanturi materiale;

- efectuarea de operatiuni contabile, informatice, gestionare etc.

c) relatii economico-financiare si juridice.

Structura organizatorica a unitatilor specializate in comercializarea de produse este compusa din:

1. Structura manageriala care este definita de:

- compartimentele care coordoneaza activitatea de baza;

- compartimentele financiare si de contabilitate, de asigurare a personalului muncitor, cel administrativ etc.

2. Structura de productie specifica - respectiv de executie a activitatilor de profil:

- depozite, magazii si gestiuni organizate ca subunitati de baza;

- laboratoare de analize;

- sector transporturi, intretinere, reparatii;

- sectie pregatitoare pentru efectuarea unor operatii inainte de servirea consumatorilor.

Intre cele doua structuri exista o stransa colaborare:

- de decizie si subordonare, cu sens de actiune pe verticala;

- de colaborare cu sens de actiune pe orizontala.

Principalele relatii pe care le organizeaza o unitate specializata in comercializarea en-gros sunt:

- intre producatori si furnizori;

- alti intermediari comerciali;

- burse de marfuri;

- unitati specializate in organizarea de targuri si oboare;

- clienti diversi;

- retele de magazine publice;

- reteaua proprie de magazine;

- unitati de transport;

- unitati specializate in service;

- unitati financiar - bancare;

- Camera de Comert si Industrie;

- Institutul de Economie Mondiala;

- unitati specializate in furnizarea de informatii despre piata, in general despre partenerii reali si potentiali;

- reprezentanti sau reprezentante comerciale;

- unitatile de reclama si publicitate.

Fig. 1.9. Sistemul de relatii in cazul in care un produs (i) este fabricat de 4 producatori si urmeaza a fi comercializat catre 10 consumatori

Fig. 1.10. Sistemul de relatii in cazul in care produsul se comercializeaza
printr-un intermediar comercial-angrosist specializat

3. Indicatori de apreciere a activitatii economice a unitatilor specializate in comercializarea in sistemul en-gros (cu ridicata)

1. Cifra de afaceri (CA) pe total si pe structura; CA ab (cifra de afaceri pentru activitatea de baza) = Vtd (volumul total al desfacerilor). (1.a)

Vtd = Vdd (desfaceri prin depozite) + Vdto (desfaceri prin tranzit organizat) + Vdta (desfaceri prin tranzit achitat);

CA aa (cifra de afaceri din alte activitati) include CA as (cifra de afaceri din asistenta) + CA ps (cifra de afaceri din prestari servicii) + CA es (cifra de afaceri elaborare de studii) + CA id (cifra de afaceri inchirieri depozite) etc. (1.b.)

2. Cheltuielile de circulatie (Cc) reprezinta indicatorul care exprima in mod sintetic, in expresie valorica, cheltuielile pe care le suporta o unitate specializata in comercializarea marfurilor in sistem en-gros, pentru desfasurarea activitatii specifice. Acestea se diferentiaza dupa mai multe criterii:

a) dupa modul de repartizare pe grupe de produse se impart in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte:

- cheltuielile directe sunt cele care se pot repartiza direct in costul unui produs (activitate). Pot fi identificate chiar din momentul efectuarii lor Mai sunt denumite cheltuieli individuale sau specifice si se refera la cheltuieli cu transportul, primirea-receptia, manipularea, lotizarea, ambalarea, livrarea produselor;

- cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica pe fiecare produs sau activitate in parte, privesc produsul sau activitatea in ansamblul sau. Mai sunt denumite si cheltuieli comune. Repartizarea se face pe baza unor chei de repartitie si se refera la cheltuieli cu salariile personalului administrativ si de conducere, CAS, amortizarea spatiilor de depozitare si a utilajelor din dotare, alte cheltuieli de regie.

b) dupa continutul economic deosebim:

- cheltuieli materiale (consum de combustibili, energie, piese de schimb, amortizare etc.)

- cheltuieli cu munca vie (salariile aferente personalului muncitor, CAS, impozitul pe salarii).

c) dupa evolutia lor in raport cu volumul desfacerilor, cheltuielile de circulatie se impart in:

- cheltuieli conventional constante (fixe) cum sunt cheltuielile generale ale angrosistului care nu se modifica indiferent de volumul desfacerilor (cheltuieli cu amortizarea, salariile personalului administrativ, cheltuielile cu furniturile de birou);

- cheltuieli variabile care isi modifica marimea in functie de modificarea volumului desfacerilor (cheltuieli cu marfurile, cheltuieli cu combustibilul, energia, apa).

Reducerea cheltuielilor de circulatie se asigura prin:

- mecanizarea operatiilor de manipulare;

- cresterea productivitatii muncii;

- reducerea consumului de energie, combustibili, apa;

- folosirea rationala a spatiilor;

- folosirea judicioasa a fortei de munca si a utilajelor din dotare;

- reducerea cheltuielilor administrativ-gospodaresti;

- evitarea formarii de stocuri pe perioade lungi.

3. Veniturile rezultate din activitatea de baza si din activitatile cu caracter auxiliar sau anexe, inclusiv cele exceptionale.

4. Profitul reprezinta scopul activitatii intermediarului comercial, formula de calcul fiind urmatoarea:

Pr = Vt - Cct

Pr = profit; Vt = venituri totale; Cct = cheltuieli de circulatie totale.

5. Rata profitului (Rpr) (exprima cat de rentabila este activitatea desfasurata pe total sau pe fiecare activitate in parte)

Pr Pr

Rpr = sau

Cct CA

6. Numarul de personal pe total si pe structura.

7. Productivitatea muncii (raportarea volumului desfacerilor prin depozit la numarul de muncitori)

Vdd

W = ----

Nm

W = productivitatea muncii; Vdd = volumul total al desfacerilor de marfuri prin depozit; Nm = numarul mediu scriptic de salariati.

8. Fondul de salarii pe total din care muncitori.

9. Salariul mediu pe o persoana.

10. Nivelul stocurilor.

11. Viteza de rotatie a stocurilor in zile (Vrz).

(11.a) - durata in zile a unei rotatii

_

Sv x 360

Vrz = ------- (zile / o rotatie)

Vdd _

Sv = stocul mediu in expresie valorica;

Vdd = volumul desfacerilor prin depozit;

Vrz=viteza de rotatie in zile.

(11.b) - numarul de rotatii intr-un an (ca perioada de gestiune):

360

Nr. =

Vrz

12. Fondul de cercetare dezvoltare.

13. Suprafata totala ocupata din care cea destinata activitatii de baza.

Cifra de afaceri reprezinta - indicatorul care masoara - rezultatele la nivel macroeconomic (de societate) reprezentand volumul incasarilor din activitatea proprie intr-o perioada de timp, incasari efectuate la pretul pietii (toate incasarile efectuate din acte de comert).

Venitul global - reprezinta totalitatea sumelor banesti obtinute din incasarea contravalorii produselor, semifabricatelor, marfurilor, lucrarilor si serviciilor, valorificate la pret de vanzare, respectiv a sumelor cu care au fost facturate si incasate de la clienti.

Productivitatea muncii (W) sau eficienta muncii, reprezinta cantitatea de produse (masurate fizic sau valoric) realizate de o persoana intr-o unitate de timp sau timpul necesar pentru realizarea unei unitati de produs.

STRUCTURA DE INDICATORI FOLOSITA PENTRU APRECIEREA LATURII CALITATIVE SI CANTITATIVE A ACTIVITATII ECONOMICE A UNEI UNITATI SPECIALIZATE IN COMERCIALIZARE

(studiu de caz)

I. Se dau urmatoarele date:

II. Sa se afle:

CAab = Vtd     (1)

Vtd = Vdd + Vdto + Vdta   (2)

Vtd = 4.000 + 2.500 + 1.500 = 8.000 mii lei

CAab = 8.000 mii lei

CAaa = CAas + CAps + CAes + CAid + CA a act   (3)

CAaa = Vaa    (4)

Vaa = CAas + CAps + CAes + CAid + CA a act (5)

CAaa = 200 + 150 + 20 + 100 + 30

CAaa = 500 mii lei

C.A.T. = CAab + Caa     (6)

C.A.T. = 8.000 + 500 = 8.500 mii lei

V.T. = Vtd + VF + Vaa   (7)

V.T. = 8.000 + 20 + 500

V.T. = 8.520 mii lei

PBT = VT - Ch CT     (8)

PBT = 8.520 - 5.700 = 2.820 mii lei

PBT PBT PBT PBT

RPB = --- x 100; --- x 100; --- x 100; --- x 100; (9)

Ch CT VT CAT Vtd

2.820 2.820 2.820 2.820

RPB = --- x 100; --- x 100; --- x 100; --- x 100;

5.700 8.520 8.500 8.000

RPB = 49,47%; 33,19%; 33,17%; 35,25%

Vtd

W = (10)

Ns

8.000

W = --- = 320 mii lei/salarit/an

25

Ch s.p.

SM = --- : 12 (11)

N

450.000

SM = ---- : 12 = 1.500 lei

25

SV x 360

VRZ = -----    (12)

Vdd

1.000 x 360

VRZ = ----- = 90 zile/rotatie

4.000

360

NR = (13)

VRZ

360

NR = ---- = 4 rotatii/an.

90

4. Pragul de rentabilitate

Demersul pe care il vom dezvolta in cadrul acestui subcapitol, porneste de la ideea potrivit careia bugetul exprima o cheltuiala globala previzionata care este descompusa in mai multe cantitati previzionate, inmultite cu costul de revenire al fiecareia. Prin aceasta incercam sa demonstram ca pragul de rentabilitate constituie valoarea minimala acceptabila a unui buget, care ne furnizeaza primul punct de reper in procesul de elaborare a bugetului. Aceasta maniera de pregatire a bugetului atrage atentia asupra fiecaruia din cele doua elemente constitutive: contabilitatea analitica si productia (inteleasa in sensul larg al bunurilor si serviciilor). Este un concept care exprima o opozitie fata de afirmatia conform careia bugetul nu ar fi decat o reluare a datelor si informatiilor financiare din exercitiul anterior, multiplicate cu un coeficient de ponderare. In fapt, in aceasta conceptie, situatia este considerata in termeni globali fara referire directa la ciclul de fabricatie, ceea ce face ca obiectivele productiei sa fie fara legatura cu consumurile de resurse si implicit cu prevederile bugetare.

Conceptul «pragului de rentabilitate»

Ne vom opri la o prezentare simpla a pragului de rentabilitate, care dupa cum se stie este calificat si ca « punct mort » in informatia financiara. Dispunem de urmatoarele informatii:

Cifra de afaceri: C.A.

Costul total al productiei: C

Cifra de afaceri exprima produsul dintre pretul de vanzare si cantitatea vanduta. Consideram ca variabilele necesare au urmatoarele expresii:

x 1: - este cantitatea de bunuri vanduta 1,

p 1: - pretul de vanzare a bunului 1,

a 1: - costul variabil unitar al bunului 1,

aθ:   - cheltuieli fixe, total.

Corespunzator simbolurilor de mai sus, expresiile matematice de calcul sunt urmatoare:

Cifra de afaceri: CA = p1 x1 (1)

Cheltuielile totale: C = a1 x1 + aθ (2)

Pragul de rentabilitate: CA = C , (3)

sau, p1 x1 = a1 x1 + aθ (4)

aθ

Dupa simplificare, se obtine ecuatia: x1 = ----------- , (5)

(p1 - a1)

care reprezinta expresia clasica a pragului de rentabilitate.

O forma grafica a acestei analize a relatiilor dintre cifra de afaceri si costul total respectiv a "pragului de rentabilitate", punctul de echilibru - "point mort" in limba franceza, "break - even" in limba engleza, dimensiunea la care veniturile din vanzari sunt egale cu cheltuielile, profitul fiind atunci egal cu zero are forma prezentata in fig. 4.3.

Fig. nr. 1.11. Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate

In reprezentarea grafica din fig. nr. 1.11. unde: axa 0-X este volumul fizic al productiei; 0-Y indicatorii valorici; axa 0-C este cifra de afaceri; A-C cheltuieli totale; 0-Cv cheltuieli variabile; orizontala A-Cf cheltuieli fixe; D 0AB - zona pierderilor; D BCD - zona castigurilor; qmax - profit maxim; Qcv-B este pragul de rentabilitate, locul de echilibru intre venituri si cheltuieli.

Se remarca prezenta in exemplificare a ipotezei ca intreprinderea produce un singur produs. In cazul in care exemplificarea ar trebui sa stabileasca pragul de rentabilitate cu ipoteza producerii a doua sau a mai multor produse ecuatia isi schimba forma.

Presupunand ca sunt aceleasi variabile folosite in exemplificarea anterioara, costul de revenire se exprima prin ecuatia urmatoare:

CA = p1 x1 + p2 x2 (6)

De unde, ecuatia se va exprima prin:

C = a1 x1 + a2 x2 + aθ (7)

Relatia care va desemna pragul de rentabilitate este identica. Se va scrie:

CA = C,

Sau relatia descompusa:

p1 x1 + p2 x2 = a1 x1 + a2 x2 + aθ (8)

De unde se ajunge la ecuatia:

x1 ( p1 - a1) + x2 ( p2 - a2 ) = aθ (9)

Aceasta ultima ecuatie, deosebita de cealalta, ca fiind o ecuatie cu doua necunoscute ridica probleme in cazul unei infinitati de solutii. Sa ne imaginam intentia de a inscrie grafic in fig. nr. 4.3. a pragului de rentabilitate al celei de a doua, sau a mai multor ecuatii asemanatoare. Ar fi cu neputinta. Aceasta exprima insuficienta conceptului pragului de rentabilitate in cazul a doua sau a mai multor produse, cand se dispune de o infinitate de solutii. De fapt, in exprimarea sa clasica, indicatorul « prag de rentabilitate » este folositor la intreprinderile care produc mai multe feluri de bunuri, mai multe feluri de servicii, cu o cheltuiala fixa indirecta numai in conditii aparte. Pentru acestea, au fost gasite solutii mai laborioase de rezolvare matematica a problemei « pragului de rentabilitate multiplu ».

Pragul de rentabilitate multiplu [2]

Din studiul Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu si Prof. univ. Vasile Robu de la Academia de Studii Economice din Bucuresti, publicat in lucrarea « Analiza economico - financiara » rezulta ca firmele care produc si comercializeaza un numar mai mare de produse calculeaza pragul de rentabilitate folosind urmatorii indicatori:

Cifra de afaceri critica - care se obtine din raportul intre volumul cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri si totalul cifrei de afaceri, respectiv 

Cifra de afaceri Cheltuieli variabile aferente cifrei afaceri critica

critica (CAcr ) = -------- ----- ------ ----- ----- --------- ----- ----- . 100

Cifra de afaceri

(10)

Gradul critic de utilizare a capacitatii de productie (Gcr), care se calculeaza potrivit relatiei:

Cf CAcr

G cr = ----- ----- -------------- 100 = ------------- 100

Q max (1 - cv med) Qmax

in care:

Qmax reprezinta capacitatea maxima de productie in expresie valorica

Qmax = Σ qi max pi

Autorii citati prezinta pentru exemplificare urmatorul tabel: (in mii lei, si mii buc.)

ELEMENTE DE CALCUL A PRAGULUI DE RENTABILITATE

- studiu de caz -

Tabelul nr. 1.

513.000

a) CAcr = ------------ = 1.800.000 lei

1 - 0,715

b) G cr = 39,13 %

c) Pmax = Qmax ( 1 - cv med.) - Cf

Pmax = 4.600 (1-0,715) - 513.000 = 798.000 lei

In continuare, sunt prezentate avantajele principale ale aplicarii metodei de analiza a rentabilitatii pe baza pragului critic si anume:

- Permite stabilirea dimensiunii productiei pentru care activitatea intreprinderii devine profitabila;

- Precizeaza volumul productiei ce trebuie obtinuta pentru a se inregistra un anumit nivel al profitului;

- Ofera posibilitatea determinarii gradului de utilizare a capacitatii de productie corespunzator pragului critic sau in corelatie cu un anumit cuantum al profitului;

- Precizeaza perioada de timp in care firma isi poate recupera toate cheltuielile efectuate;

- Evidentiaza corelatiile dintre dinamica productiei si dinamica costurilor, cele din urma grupate in variabile si fixe;

- Permite determinarea profitului maxim, care poate fi obtinut in anumite conditii date.