ANTICORPII

Definitie

« Anticorpii sunt molecule care se leaga specific de antigenul care a determinat sinteza lor».

Anticorpii sunt produsi exclusiv de LB si ei reprezinta elementele efectorii ale imunitatii umorale. Specificitatea anticorpilor este foarte mare, ei putand sa recunoasca o anumita molecula de antigen din alte sute de milioane de molecule identice. La separarea electroforetica a proteinelor serice s-a observat ca anticorpii sunt continuti in zona gamma a globulinelor, ceea ce a dus la denumirea lor de imunoglobuline. Prin imunoelectroforeza s-a demonstrat ca exista mai multe clase de imunoglobuline si anume: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE.

In general la contactul cu un antigen nu se sintetizeaza un singur anticorp ci un amestec heterogen de mai multe clase de imunoglobuline indreptate impotriva diversilor epitopi ai acestui antigen. Toate aceste imunoglobuline au in comun faptul ca se unesc cu acel antigen care a determinat sinteza lor.

Structura generala a imunoglobulinelor

Pentru a elucida structura moleculei de imunoglobulina s-a recurs la analiza acesteia din serul unui pacient cu mielom multiplu, afectiune care determina  o multiplicare necontrolata a plasmocitelor cu sinteza de anticorpi.

Modelul de baza in elucidarea acestei structuri este molecula de IgG.

Aceasta imunoglobulina are o greutate moleculara  de 150kDa si este compusa din 4 lanturi polipeptidice identice doua cate doua (fig. 18):

doua lanturi grele H ("heavy")

doua lanturi usoare L ("light")

Aceste lanturi sunt legate intre ele prin legaturi covalente (S-S) si necovalente.Scindarea experimentala a Ig duce la formarea a doua fragmente diferite din punct de vedere biologic, respectiv un  fragment " Fab" (fragment antigen binding) si un fragment Fc (fragment crystalisable).Ansamblul general al moleculei de Ig sugereaza aspectul literei "Y".

Moleculele de Ig sunt imunogene.  De exemplu daca Ig umane sunt injectate unui animal, el va produce anticorpi anti-Ig uman.

Functiile imunoglobulinelor

Imunoglobulinele au doua functii

Functia de legare a antigenului, de decelare si recunoastere a acestuia, functie realizata de regiunile variabile.

Functia  efectoare realizata de regiunea constanta. (tabelul 3)

Imunoglobulinele G (fig. 19):

reprezinta majoritatea Ig;

sunt anticorpii cu rol in neutralizarea toxinelor bacteriene, opsonizarea microbilor;

sunt singurele Ig care traverseza bariera feto-placentara si exercita protectie antiinfectioasa la fat si aparare la nou nascut.

Imunoglobulinele M 

sunt cele mai voluminoase Ig (fig. 20);

sunt anticorpii aglutinanti si neutralizanti ai antigenelor particulare (ex. hemaglutininele anti-A si anti-B care intervin in sistemul OAB);

reprezinta prima clasa de imunoglobuline produsa de LB si principala clasa care apare in raspunsul imun primar;

se gasesc in concentratie mare in ser deoarece fiind voluminoase nu pot trece in spatiile extravasculare sau transplacentar;

poate fi secretata in mucoase unde asigura protectia acestora;

Figura 20

forma membranara a IgM, alaturi de IgD, constituie receptorul pentru antigen al LB.

Imunoglobulina A :

poate fi serica si secretorie, la nivelul secretiilor seromucoase: saliva, mucus bronsic, mucus intestinal, colostru si lapte, lacrimi;

are rol in apararea mucoaselor prin neutralizarea unor toxine, aglutinarea microorganismelor, modificarea aderentei germenilor, impiedicand astfel patrunderea lor in sange;

este o imunoglobulina mult mai rezistenta decat alte clase la actiunea unor enzime proteolitice, ceea ce reprezinta un avantaj pentru supravietuirea lor in lichidele biologice si secretii.

Imunoglobulinele D :

se gasesc in ser in cantitate foarte mica;

ele se gasesc aproape in totalitate sub forma membranara;

sunt usor proteolizate in sange;

se regasesc pe LB mature, bine diferentiate, unde reprezinta receptorul acestora pentru antigen.

Imunoglobulinele E :

se gasesc in ser in cantitate foarte mica, si de aceea punerea lor in evidenta se poate realiza doar prin metode radio-imunologice sau imuno-enzimatice;

IgE cresc foarte mult in bolile alergice si parazitare;

sunt imunoglobuline puternic citofile. Ele se leaga de mastocite si de bazofile prin intermediul receptorilor Fc εRI.

Tabelul 3. Functiile efectoare ale diferitelor clase si subclase de imunoglobuline sunt sintetizate mai jos

Rolul imunoglobulinelor

Scopurile principale pentru care se pot administra imunoglobulinele in patologia umana sunt:

A.    Substitutia imuna pe termen lung:

deficite congenitale de Ig

agamaglobulinemie sau hipogamaglobulinemie;

sindromul de imunodeficienta combinata (SCID);

deficit izolat de IgA sau de IgG.

imunodeficiente secundare sau castigate:

hipogamaglobulinemia tranzitorie a prematurului sau nou-nascutului;

infectia HIV;

hipogamaglobulinemia din bolile limfoproliferative cu risc crescut de infectii;

hipogamaglobulinemie datorata unor stari consumptive, infectii septice acute, dupa arsuri.

B.    Profilactic (imunizare pasiva) sau terapeutic sub forma de seruri hiperimune:

infectii virale (hepatita B, rubeola, rabie, varicela);

infectii bacteriene (difterie, tetanos);

anti-toxine (muscaturi de animale sau intepaturi de insecte);

profilaxia decesului fetal sau a bolii hemolitice in cazul nou-nascutului Rh+ cu mama Rh- ( administrare gama globuline anti-D cu efect imunosupresor).

C.    Pentru producerea unei imunodepresii

Administrarea in cantitati mari de Ig i.v. (gama globuline) inhiba sau suprima producerea auto-anticorpilor.

boli autoimune :

purpura trombocitopenica autoimuna (idiopatica);

neutropenie autoimuna;

anemie autoimuna;

artrita reumatoida juvenila;

poliartrita reumatoida;

dermatomiozita;

polineuropatie cronica demielinizanta.

alergii

administrarea de IgG4.