Caracteristicile si rolul pedagogiei

Caracteristicile si rolul pedagogiei

Caracteristicile pedagogiei

a) Pedagogia este o stiinta socio-umana. Educatia este un fenomen social specific uman. Educatia fiind obiectul de studiu al pedagogiei, face ca pedagogia sa fie o stiinta socio-umana, incadrandu-se astfel in grupa stiintelor socio-umane.

b) Pedagogia este o stiinta cu caracter teoretic, gnoseologic (de cunoastere). Pedagogia raspunde la intrebarea ce este educatia si, descoperind legile educatiei si elaborand teoria pedagogica, isi aduce astfel contributia la dezvoltarea cunoasterii umane in general.

c) Pedagogia este o stiinta si cu caracter actional, praxiologic (practic). Pedagogia raspunde si la intrebarea cum se realizeaza educatia si astfel, bazandu-se pe legile educatiei, pe teoria pedagogica, ea elaboreaza strategiile (metodele, mijloacele si formele) de instructie si educatie ale tinerei generatii, manifestandu-se astfel ca o stiinta a actiunii educative eficiente.

d) Pedagogia este arta. In acest context, ea urmareste sa adapteze principiile si strategiile pedagogice la particularitatile de varsta si individuale ale tinerelor generatii, la conditiile concrete ale actului educational. De asemenea, ea urmareste sa asigure conditiile efectuarii actului instructiv-educativ cu maiestrie si tact, in care sa se imbine seriozitatea, raspunderea, vointa, priceperea si competenta profesionala, cu vocatia si talentul educational ale cadrelor didactice, interesul, placerea, frumusetea si satisfacerea actului invatarii, orientand si mobilizand tineretul studios la propria-i dezvoltare si pregatire, la o activitate competenta, eficienta si frumoasa, plina de initiativa si creativitate.

e) Pedagogia este o stiinta cu caracter prospectiv. Pedagogia nu poate si nici nu se considera ca ar fi stiinta care descopera legile si elaboreaza strategiile o data pentru totdeauna. Ea se considera o stiinta cu caracter dinamic, deschis schimbarilor si innoirilor intervenite in domeniul educatiei, raspunzand astfel nu numai la intrebarile cum sa fie conceputa si cum sa fie realizata educatia prezentului, ci si la intrebarile cum vor fi si cum vor actiona educatia si scoala viitorului, proiectand prospectiv teoriile si strategiile educationale adecvate, desigur cu unele elemente de probabilitate, care vor primi corectiile corespunzatoare la timpul potrivit.

Rolul si sarcinile pedagogiei

Concomitent cu indeplinirea rolului gnoseologic de descoperire a legilor, de elaborare a teoriilor educationale si de elaborare a strategiilor educationale, pedagogia contribuie la pregatirea specialistilor pentru activitatea instructiv-educativa, la pregatirea cadrelor didactice pentru predarea disciplinelor de specialitate.

Pedagogia pregateste pe studenti, viitori profesori, pentru a doua profesie, aceea de dascal, de educator, de profesor. Sunt cunoscute aprecierile ca personalitatea unui profesor este data in primul rand de pregatirea de specialitate. Dar avand in vedere ca activitatea de dascal, de profesor este o profesie specifica, ea trebuie obtinuta prin studii, ca orice profesie de: inginer, filolog, istoric, matematician, chimist, medic, biolog, economist, ziarist, manager etc. Un dascal, un profesor, ca orice specialist, obtin eficienta si prestigiu in primul rand prin competenta profesionala de specialitate. Aceasta competenta de specialitate, desi deosebit de valoroasa, pentru profesia de educator, de profesor nu este insa si suficienta.

Sunt cunoscute aprecierile ca anumite calitati de personalitate, anumite valente innascute, cum sunt cele de temperament sau aptitudinale, dar si calitatile obtinute in dezvoltarea generala a personalitatii si a pregatirii profesionale, trasaturile de vointa, de caracter etc., pot sa contribuie la realizarea cu un anumit randament a profesiei de educator, de profesor. Desi sunt valoroase aceste calitati, nici ele nu sunt suficiente pentru munca de profesor. Este de luat in seama si este apreciata pozitiv experienta pedagogico-metodica obtinuta dupa un anumit numar de ani in calitate de educator, de profesor. Desi valoroasa, nici aceasta "calificare la locul de munca" nu este suficienta pentru realizarea unei profesii de dascal competente si suficiente, caci aceasta se constituie adesea ca o experienta empirica, de dobandire doar a unor deprinderi si tehnici didactice de rutina, fara un suport stiintifico-pedagogic. O astfel de experienta empirica lasa neacoperite o serie de fundamente si cerinte psihopedagogice si metodice, care pot aduce prejudicii muncii didactice, pot duce chiar la insuccese (esecuri) pentru tineretul studios, fapt ce nu trebuie acceptat in nici un fel, ci din contra trebuie prevenit.

Pentru a avea prestigiu si succes in invatamant, pentru a dovedi maiestrie si tact pedagogic este imperios necesar ca profesia de educator, de dascal, de profesor sa fie invatata asa cum s-a spus, ca oricare alta profesie. Profesia de cadrul didactic implica pe langa pregatirea inalta de specialitate si o pregatire psihopedagogica si metodica obtinuta pe baze stiintifice intr-un cadru institutionalizat de profil, in timpul studiilor universitare. Numai astfel profesia de profesor va dovedi competenta, prestigiu, creativitate si eficienta.

Numerosi pedagogi si alti oameni de stiinta si cultura legati de invatamant, ca de altfel si multi profesori proveniti din randul specialistilor fara pregatire pedagogica, au subliniat necesitatea pregatirii pedagogice, sustinand obtinerea ei prin studii pedagogice. In acest sens, am mentiona pe profesorul universitar inginer Gh. Secara care apreciaza ca, lipsa de cunostinte pedagogice constituie o greutate in ridicarea nivelului pregatirii si in munca de invatare, in realizarea maiestriei pedagogice. De asemenea, omul de stiinta american B.F. Skinner a sustinut ca nu se poate organiza un proces instructiv-educativ intr-adevar eficace, daca acesta este lasat la bunul-plac al experientei, si ca succesul activitatii didactice necesita in mod obiectiv cunoasterea teoriei pedagogice a instruirii si invatarii. In acelasi spirit s-a pronuntat si savantul elvetian Jean Piaget, care sustine ca trebuie sa renuntam la experienta didactica dupa bunul-simt, justificand necesitatea ca oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic trebuie sa studieze in mod aprofundat teoria instructiei si educatiei, sau cu alte cuvinte sa studieze pedagogia.

Practica scolara a confirmat pe deplin ca specialistii cu pregatire pedagogica, deveniti cadre didactice, obtin prestigiu si rezultate superioare in activitatea instructiv-educativa, in comparatie cu colegii lor care nu au obtinut prin studii o astfel de pregatire.

In ceea ce priveste sarcinile pedagogiei, si in mod deosebit ale unei ramuri pe care este centrata aceasta stiinta, anume pedagogia scolara, aceasta ar avea urmatoarele sarcini - obiective de indeplinit:

studierea activitatii si comportamentului profesorului ca agent al actiunii educationale din scoala;

studierea tehnologiei educationale, respectiv a strategiilor didactice, mijloacelor de predare - invatare, formelor de organizare a procesului de invatamant, relatia profesori - elevi;

investigarea activitatii si comportamentul elevilor in activitatea de invatare din scoala si in mod diferentiat in functie de obiectivele de invatamant;

studierea sistemului de invatamant, a diferitelor sale componente prin prisma eficientei lor pedagogice si a relatiilor dintre ele.

Sarcinile pedagogiei si in mod deosebit ale pedagogiei scolare se inscriu, dupa cum afirma I. Nicola in lucrarea citata, in limitele unei arii destul de extinse incepand cu organizarea sistemului de invatamant si terminand cu activitatea de invatare a elevului, implicand in mod deosebit in cadrul didacticii activitatea de predare, deci a subiectului educational in raport cu obiectul educational care este elevul.