Educabilitatea

EDUCABILITATEA

Educabilitatea reprezinta o caracteristica esentiala a personalitatii umane care desemneaza capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogica progresiva, permanenta, continua.

in calitatea sa de concept pedagogic fundamental, educabilitatea defineste raporturile de interactiune si de interdependenta formativa existente intre trei factori fundamentali: a) ereditatea - care reprezinta premisa naturala a dezvoltarii pedagogice a personalitatii; b) mediul - care reprezinta conditia sociala a dezvoltarii pedagogice a personalitatii; c) educatia - care reprezinta 'conexiunea determinanta'pentru dezvol-area pedagogica a personalitatii pnn valorificarea formativa deplina a premiselor ereditare si a conditiilor sociale.

Reflectand dimensiunile unui concept integrator, educabilitatea concentreaza premisele, conditiile si conexiunile determinante ale dezvoltarii pedagogice ia nivelul a trei procese complementare:

-procesul biologic, centrat, pe fenomene de crestere si de maturizare fizica, morfologica si biochimica a diferitelor componente ale organismului uman;

- procesul social, centrat asupra capacitatilor de reglare a conduitei umane in raport de normele comunitatii;

- procesul psihologic, centrat pe evolutia fenomenelor psihice in pian functional si structural.

Prin analogie cu factorii dezvoltarii psihice, ereditatea, mediul si educatia au valoarea unor notiuni operationale care concentreaza 'influentele constante, profunde si esenpale' pentru dezvoltarea pedagogica a personalitatii, diferentiate net de cele 'episodice, superficiale si accidentale' (vezi Golu, Panielimon, in Psihologie scolara, sub redactie, Popescu-Neveanu, Paul; Zlate, Mielu; Cretu, Tinca, 1987, pag.34-37).

Ereditatea defineste o trasatura biologica proprie organismelor vii. Ea intervine in procesul dezvoltarii ca'ereditate generala', tipica speciei, dar si ca 'ereditate speciala', concretizata in transmiterea unor trasaturi particulare, fizice sau anatomo-fizio-logice, variabile in functie de individualitatea fiecarei personalitati umane.

Ereditatea valorifica doua concepte complementare, dezvoltate in cadrul cercetarilor biologice moderne:

a) conceptul de 'genotip' - reflecta 'patrimoniul mostenit' la nivel de specie, care include 'un ansamblu de gene', care asigura, din interior, 'constructia noului nascut';

b)  conceptul de 'fenotip'- reflecta efectul 'genotipului' rezultat din interactiunea acestuia cu mediul extern (Idem, vezi pag.38).

Interpretarea pedagogica a ereditatii angajeaza doua concepte operationale complementare: conceptul de crestere, care vizeaza aspectele fizice, anatomice, ale dezvoltarii 'schemei corporale', ramificatiilor nervoase, volumului de masa cerebrala, conceptul de maturizare, care vizeaza aspectele fiziologice ale dezvoltarii interne: biochimice, endocrine, senzoriale, cerebrale.

Educabilitatea valorifica in planul dezvoltarii pedagogice plasticitatea sistemului nervos central, relatia dintre procesele nervoase fundamentale (excita|ia-inhibitia), particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, calitati operabile in termenii interdependentei formative existente intre invatare si dezvoltare (vezi Golu, Pantelimon, 1985).

Mediul defineste ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali, care conditioneaza, in mod organizat sau spontan, dezvoltarea pedagogica a personalitatii umane.

Dezvoltarea pedagogica a personalitatii presupune regruparea culturala a acestor factori care intervin la nivel de 'macromediu social' (economic, politic, cultural) - prin familie, scoala, profesie, institutii sociale, mass.media etc. - si la nivel de 'micromediu social': mediul natural; mediul ambiant, format din totalitatea conditiilor bioclimatice si geografice in care traieste omul.

Mediul este un factor modelator care permite relevarea, stimularea si chiar amplificarea dispozitiilor genetice prin actiuni institutionalizate formal (scoala) si nonformal (activitati extradidactice, activitati extrascolare). Cercetarile UNESCO dezvolta, in a-cest sens, teza transformarii progresive a mediului social intr-o 'cetate educativa' (vezi, Faure, Edgar si colab., 1975).

Valorificarea deplina a educabilitatii solicita mediului raporturi deschise pedagogic spre ereditate si spre educatie.

Deschiderea pedagogica a mediului spre ereditate angajeaza capacitatea acestuia de prelucrare socio-culturala a dispozitiilor native, generale si speciale, ale personalitatii umane.

Deschiderea pedagogica a mediului spre educatie angajeaza capacitatea acestuia de structurare institutionala a activitatilor sale orientate in directia formarii-dezvoltarii personalitatii umane.

In aceasta ultima acceptie, 'pe pozitiile sale superioare, la nivelul componentelor sale socioculturale si a derivatelor ei sociocomunicative, mediul se prelungeste In educatie, se unifica cu educatia' (Golu, Pantelimon, 1985, pag.82).

Educatia defineste esenta educabilitatii prin calitatea sa de factor care determina dezvoltarea pedagogica a personalitatii umane prin valorificarea deplina a premiselor ereditare si a conditiilor de mediu.

Educatia mijloceste in fapt interactiunea dintre ereditate si mediu care devine functionala in raport cu finalitatile pedagogice macrostructurale si microstructurale a-sumate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.

Ca factor al educabilitatii, educatia 'propune deliberat alegerea perspectivei ce urmeaza a fi insuflata dezvoltarii, conturand modalitatea concreta de utilizare a resurselor ereditatii si a mediului' (Idem, 1985, pag.40,41).

Prin obiectivele formative deschise in fata personalitatii - obiective care 'creaza decalaje intre ceea ce este si ceea ce este de dorit' - educatia este mai mult decat un factor al dezvoltarii psihice; devine un factor al dezvoltarii pedagogice.

Educabilitatea reflecta continutul pedagogic specific al relatiei dintre ereditate-mediu-educatie, continut care, 'departe de a se inchide in ea, se deschide spre viitor (), in etape distincte si solidare' (Debesse, Maurice, 1981, pag. 111).

Etapele educatiei. - care desemneaza un potential formativ esalonat progresiv pe 'treptele scolaritatii' - nu trebuie suprapuse exact peste 'stadiile psihice' - care desemneaza un ansamblu de 'invariante bine conturate calitativ' in functie de relatiile si activitatile prioritare si de 'structurile psihice concrete' (Golu, Pantelimon, 1985, pag.43).

Tabloul 'stadiilor dezvoltarii psihice' include astfel:

- stadiul copilului mic: de la nastere pana la 1 an;

- stadiul copilului anteprescolar: de la 1 la 3 ani;

- stadiul copilului prescolar: de la 3 la 6(7) ani;

- stadiul scolarului mic de la 6(7) la 10(ll)ani;

- stadiul scolarului preadolescent: de la 10(11) la 14(15) ani;

- stadiul scolarului adolescent: de la 14(15) la 18(19) ani;

- stadiul adolescentei intarziate: de la 20 la 24 de ani;

stadiul varstei adulte: tineretea: de la 25 la 44 de ani; maturitatea: de la 45 la 65 de ani ('varsta adulta mijlocie si tardiva'); batranetea: de la 66 la 90 de ani ('varstele de involutie') - vezi Schiopu, Ursula; Verza, Emil, 1991, pag.30-34.

Valorificarea pedagogica deplina a educabilitatii presupune cunoasterea fiecarui stadiu al dezvoltarii, in mod special a faptului ca momentele de 'criza' apar, de regula, in fazele de trecere la o noua varsta psihologica - fenomen acuti zat in jurul varstei de 14 ani, la trecerea de la preadolescenta Ia adolescenta.

Sesizarea diferentei specifice dintre 'stadiile dezvoltarii psihice' si 'etapele dezvoltarii pedagogice' a generat solutia restructurarii treptelor scolare in sistemele moderne de invatamant, organizate, in cea mai mare parte, in formula '6+3+3', care permite iesirea din 'fazele psihologice critice' in interiorul aceluiasi ciclu de invatamant.

Valorificarea deplina a educabilitatii sugereaza o anumita normativitate a actiunii educationale care propune: a) depasirea antinomiei: influente interne (ereditare) - influente externe {mediu si educatie); b) concentrarea substratului energetic motivational al dezvoltarii pedagogice la nivelul obiectivelor formative ale educatiei, deschise in directia (auto)perfectionarii personalitatii umane; c) delimitarea diferentei specifice dintre 'stadiul psihic' si 'stadiul pedagogic', operanta in sistemele moderne de invatamant care au institutionalizat, de cele mai multe ori, structura de organizare '6+3+3'.

Educabilitatea confirma astfel resursele dezvoltarii pedagogice a personalitatii, nelimitate in contextul valorificarii depline a premiselor ereditare si a conditiilor de mediu, determinate psihosocial la nivelul sistemului educational, sistemului de invatamant, procesului de invatamant.

- Vezi Dezvoltarea pedagogica.