Educatia adultilor

Educatia adultilor

In anul 1792, Condorcet spunea ca educatia trebuie sa cuprinda toti cetatenii, indiferent de varsta, asigurand pentru acestia atat facultatea de a-si pastra cunostintele cat si pe aceea de a dobandi altele noi iar mai tarziu, in anul 1798, la Nottingham a luat fiinta prima scoala pentru adulti. Daca atunci, in anii imediat urmatori Revolutiei franceze, educatia adultilor avea un caracter compensator, reparator, motivele ce o propulsau fiind preponderent de factura iluminista, in prezent impunerea acestui tip de educatie este dictata de specificul dinamicii societatii contemporane.

In prezent se vorbeste tot mai mult in prezent de conceptul de "societate educativa", societate a carei functionare este dependenta insa de mai multi factori, dintre care amintim existenta unor masuri convergente de stimulare a educatiei permanente, existenta unui necesar de resurse materiale si umane adecvate si existenta timpului fizic disponibil pentru realizarea educatiei adultilor.

Formele de organizare a educatiei adultilor includ

cursuri de reciclare

cursuri de perfectionare

universitati populare

Desi importanta, realizarea efectiva a educatiei adultilor se dovedeste a fi in practica o activitate complexa, dificila si pretentioasa iar considerarea adultului drept un elev la scara mai mare si transpunerea pedagogiei de tip strict scolar la nivelul adultului este sortita esecului din urmatoarele motive:

curiozitatea universala, specifica copilariei, scade, motiv pentru care este necesar ca informatiile transmise sa fie axate cat mai mult posibil pe domeniile de interes ale adultului;

puterea de memorare a adultului este mai redusa, ceea ce impune o structurare logica si psihopedagogica optima a volumului de informatii;

plasticitatea eu-lui este si ea in scadere, actiunea de modelare a personalitatii dovedindu-se adesea extrem de dificila deoarece adultul se caracterizeaza uneori prin conservatorism, rigiditate si rezistenta crescuta la schimbare;

la nivelul adultului exista convingerea, adeseori indreptatita, ca informatia din scoala este aproape inutila in plan profesional, manifestandu-se o anumita rezistenta fata de sistemul scolar clasic si discursul de tip academic;

teoria nu mai poate fi, la acest nivel, disociata de practica, fapt ce impune necesitatea unei permanente dublari a discursului teoretic cu exemple prezentand o relevanta practica autentica;

puterea autoritara a profesorului scade, pe de o parte datorita diferentei de varsta adeseori mica intre educator si educat si pe de alta parte datorita faptului ca rolurile sociale marcheaza profund personalitatea adultilor;

Recomandam ca solutii posibile pentru desfasurarea optima a educatiei adultilor tactul pedagogic, diplomatia si trezirea si captarea interesului adultului prin modul de prezentare si natura informatiilor transmise. In acest context demersul instructiv-educativ va fi conceput de o maniera in care relatia ierarhica de tip profesor-elev sa nu devina foarte evidenta, fiind necesar ca profesorul sa fie perceput de catre adult drept consilier pentru anumite teme sau probleme practice si nu ca profesor in sensul strict al cuvantului.

Sarcini de lucru:

Delimitati notele definitorii dintre educatia permanenta si autoeducatie;

Prezentati caracteristicile educatiei pentru adulti;

Analizati cateva posibilitati de realizare a educatiei pentru adulti in Romamia;