Educatia informala

Educatia informala

Alaturi de cele doua forme ale educatiei prezentate, specialistii desprind si o a treia forma - educatia informala - care, la fel ca si celelalte, are o derivatie etimologica din limba latina, din cuvintele "informis", "informalis" care inseamna fara forma, involuntar, spontan, pe neasteptate deci in mod inconstient - fara a-si da seama. Aceasta forma include totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, eterogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul in practica cotidiana si care nu sunt selectate, organizate si prelucrare din punct de vedere pedagogic. Aceste influente pot fi organizate si institutionalizate din perspectiva altor instante si interese decat cele strict pedagogice, cum ar fi mass-media - ca structura educationala neintentionata, dar care completeaza in mod aleator uneori cu unele informatii si cunostinte necesare procesului de pregatire individuala. In alte situatii educatia informala pregateste si chiar motiveaza individul pentru o viitoare educatie sistematizata si organizata, cum este educatia formala.

Cu alte cuvinte, educatia informala este o educatie mai mult spontana - ocazionata  si determinata totodata de o serie de actiuni socio-umane, culturale care includ in ele si obiective educationale fara forme educative speciale, deci spontane, de la sine si neasteptate si fara a fi constientizate in mod intentionat dar care influenteaza personalitatea tinerilor si nu numai in consolidarea acesteia. Aici un rol deosebit il joaca, pe langa mass-media, anumite structuri cum ar fi: grupurile de prieteni, comportamentul stradal, mijloacele de transport, intalnirile si discutiile intamplatoare, alaturi de alte activitati cultural - artistice si alte medii ce pot influenta educatia.

In contextul educatiei informale initiativa invatarii revine individului, din acest punct de vedere aceasta forma avand un caracter voluntar mai bine evidentiat decat in celelalte doua forme, iar grilele de evaluare sunt altele decat in educatia formala, evaluarea fiind facuta la nivelul individului prin trebuintele si interesele cognitive specifice. Ea ajuta, totodata, la formarea unor capacitati si competente in domenii particulare si nu strict sau exclusiv profesionale.

Este o educatie, cum am mai aratat, intamplatoare, in cele mai multe situatii efectele sale fiind de natura negativa, indivizii fiind mai mult predispusi spre asemenea influente si efecte ale acesteia. Ne referim in mod deosebit la rolul socializator al strazii, grupului de prieteni, gastilor si altor structuri in care predomina elementele psihosociale de ordin informal in raport cu cele formale. Chiar daca modalitatea de realizare este individuala, aceasta forma are determinari de natura sociala si apare prin excelenta ca o rezultanta a multitudinii de influente venind din aria mediului social dar fara a se neglija prezenta actiunii altor stimuli (biologici, fizici) care au semnificatie sociala prin insusi faptul ca sunt produsul societatii sau al omului ca fiinta sociala.

Aceste forme ale educatiei nu sunt privite in mod independent ci ele exista prin intermediul unor legaturi interconditionandu-se cu o forma ce le imbina pe toate, aceasta fiind denumita educatie permanenta.