Abordarea sistemica a psihicului SISTEMUL PSIHIC UMAN

Abordarea sistemica a psihicului SISTEMUL PSIHIC UMAN

Conceptul de SISTEM; Caracteristicile unui sistem

Conceptul de SISTEM PSIHIC UMAN

3. Caracteristicile sistemului psihic uman

4. Elementele componente ale psihicului uman:

Clasificarea traditionala a fenomenelor psihice; interactiunea lor

Conceptul de mecanism psihic; clasificarea mecanismelor psihice.

Concluzii- Valoarea conceptului de sistem psihic uman pentru psihologie.

1. Conceptul de SISTEM; Caracteristicile unui sistem

Teoria generala a sistemelor dezvoltata de Ludwig von Bertalanffy (1901-1972) este o orientare teoretica ce a reprezentat una dintre premisele fundamentale ale introducerii viziunii sistemice in psihologie.

Dupa Bertalanffy sistemul este orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune ordonata (nonintamplatoare).

Definitia atrage atentia asupra urmatoarelor caracteristici ale sistemului:

-sistemul contine un anumit numar de elemente;

-esentiala nu este natura susbstantial-calitativa a elementelor, ci configuratia si relatiile dintre ele si in special relatia de feed-back sau de conexiune inversa;

-elementele se asociaza in subsisteme, iar subsistemele legate si corelate intre ele formeaza sistemul; de exemplu in psihologie senzatiile, perceptiile, gandirea, memoria asociate intre ele formeaza subsistemul cognitiv; acesta corelat cu subsistemul afectiv, cu cel motivational si volitiv formeaza sistemul psihic uman la care se adauga sistemul de personalitate reprezentat de temperament, aptitudini si caracter. La randul lui sistemul de personalitate devine subsistem in raport cu sistemul social.

-notiunile de sistem si de element sunt mobile, modificabile: ceea ce intr-un cadru de referinta este un element, intr-un alt context apare ca subsistem, incadrat intr-un sistem si invers.

-importanta este nu pozitia de sistem sau de element, ci relatia, interactiunea si dependenta lor reciproca.

-sistemul deschis permite atat configuratii diferite intre elementele din interiorul sistemului fie ca ele sunt materiale, energetice sau informationale, cat si relatii cu alte sisteme care pot chiar modifica configuratia interioara a sistemului initial.

Prezentam din sociologia si psihologia romaneasca o alta definitie mai recenta a sistemului, foarte utila in conturarea conceptului de sistem psihic uman.

Dupa Lazar Vlasceanu (1982) sistemul consta in multimea de elemente componente, in ansamblul relatiilor dintre aceste elemente structurate multinivelar si ierarhic si in constituirea unei integralitati specifice, ireductibile la componentele sau chiar la relatiile individuale dintre ele. Sistemul este ireductibil la componentele sale in masura in care se constituie ca o totalitate de elemente interdependente.

Sistemul cuprinde:

-trei categorii de marimi (de intrare, de stare, de iesire), cu topologia lor distincta: marimile de intrare fiind marimile care le primeste sistemul din afara sa, marimile de stare sunt cele din interactiunea carora se creeaza o configuratie diferentiala sau difuza; marimile de iesire sunt constituite din produsele sistemului, din rezultatele aparute ca urmare a functionalitatii lui concrete;

-relatiile dintre cele trei categorii de marimi: sistemul depinde de marimile de intrare care, la randul lor sunt influentate de marimile de iesire; cea mai importanta relatie dintr-un sistem este conexiunea inversa sau feed-back-ul; acesta constand in actiunea marimilor de iesire asupra celor de intrare fie pentru a le indeparta, fie pentru a le readuce la starea initiala; in cadrul sistemului exista relatii intre structuri (relatii interstructurale) sau intre elementele structurilor ( relatii intrastructurale);

-activitatile sau comportamentele sistemului, adica modul in care sistemul interactioneaza cu mediul sau, efectele acestei interactiuni atat asupra sistmului, cat si asupra mediului;

-organizarea sistemului, data de ansamblul proprietatilor specifice comportamentelor sistemului;

-structura, adica acel aspect al organizarii care ramane constant sau permanent in timp si formeaza baza comportamentului relativ permanent al sistemului;

-subsisteme, constituite din structuri sau activitati mai simple, dispunand la randul lor, de aceleasi componente si particularitati enumerate pana acum;

-stari distincte rezultate din valorile cantitative si calitative specifice caracteristicilor sistemului la un anumit moment dat;

-finalitati proprii referitoare la utilizarea adecvata a influentelor din mediul extern in vederea realizarii scopurilor, la mentinerea unei stari de echilibru homeostazic sau la trecerea la forme mai bune de organizare.

2.Conceptul de SISTEM PSIHIC UMAN;

Cu mult inainte de Bertalanffy, cel care a atras atentia asupra caracterului de sistem al psihicului a fost medicul roman Stefan Odobleja (1902-1978). In 1938-1939 el publica in limba franceza doua volume intitulate Psihologia consonantista. Prin adjectivul consonantista, Odobleja desemneaza tendinta specifica diferitelor tipuri de sisteme, deci si celui psihic catre o stare de organizare interna si catre una de echilibrare cu mediul inconjurator.

Consonanta reprezinta o actiune cu caracter reglator atat intre elementele componente ale sistemului, cat si intre sistemul respectiv si alte sisteme exterioare lui. Or, pentru a putea ajunge la un asemenea rezultat, sistemul dat trebuie sa comunice cu exteriorul, sa intretina schimburi energetico-informationale cu exteriorul, sa-si elaboreze chiar un model interior al mediului extern. Cu un cuvant sistemul trebuie sa interactioneze cu alte sisteme. Aceasta interactiune presupune, pe de o parte, dependenta sistemului de exterior (de ceea ce intra in el), pe de alta parte afirmarea unei finalitati proprii sistemului dat (prin ceea ce iese din el). Intre verigile de intrare si cele de iesire -termeni folositi ca atare de Odobleja este introdusa relatia de tip circular, aceasta nefiind altceva decat conexiunea inversa.

Conexiunea inversa sau feed-back-ul, alaturi de notiunile de reglare si deviatie, cele de control si programare sunt notiuni esentiale pentru cibernetica, definita de Norbert Wiener ca stiinta a controlului si comunicarii la om, animal si masina. Influentele ciberneticii asupra psihologiei pot fi evidentiate prin analiza naturii informationale a psihicului si mai ales caracterul lui integrator-sistemic.

Stefan Odobleja este cel care introduce pentru prima data notiunea de conexiune inversa ca o lege universala, cautand s-o identifice in fenomenele fizice, psihice, sociale, morale.

El este primul care defineste psihicul ca sistem. Psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile asociate.

Dintre multiplele definitii ale sitemului psihic uman ne vom opri asupra urmatoarelor doua:

Sistemul psihic reprezinta in sine un ansamblu autoreglabil de stari si procese structurate pe baza principiilor semnalizarii, reflectarii si simbolizarii si coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spatio-temporara, generalizare.(M.Golu, A.Dicu, 1972)

Sistemul psihic uman este un sistem energetico- informational de o complexitate suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii. (P.Popescu-Neveanu, 1987)

3. Caracteristicile sistemului psihc uman

Cele doua definitii enuntate anterior cuprind principalele caracteristici ale sistemului psihc uman. Acesta sunt:

caracterul informational-energizant al sistemului psihic uman.

Primul aspect apare din insasi natura informationala a psihicului, dar si din faptul ca omul traind intr-un univers informational, fiind bombardat permanent de informatii si trebuind sa reactioneze la ele este nevoit sa-si elaboreze mecanismele informationale sau cognitive de receptionare a informatiilor: senzatii, perceptii, reprezentari, de organizare, operare si restructurare a lor: gandirea, de stocare sau prelucrare a lor: memoria, de combinare si recombinare- imaginatia). Importanta nu este doar informatia ci si modul de operare cu ea; astfel incat mai corect ar fi sa vorbim de caracterul informational-operational al sistemului psihic uman.

Cel de-al doilea aspect, caracterul energizant, reiese din faptul ca avem de-a face cu un sistem viu, campurile bionergetice reprezentand zone de generare a insasi modelelor informationale.

Sistemul psihic uman dispune de stari si procese cu diferite grade de organizare si structurare ce le diferentiaza calitativ intre ele, acordandu-le o nota de valoare. In acest caz, aspectele de ordin axiologic ale sistemului trec pe prim plan. Sintetizand, putem spune ca sistemul psihic uman este informational-operational, stimulator-energizant si axiologic.

caracteristica fundamentala a sistemului psihic uman o reprezinta caracterul sau interactiv, interactionist. El este un sistem prin excelenta dinamic, neaflandu-se aproape niciodata intr-o stare de echilibru perfect, dar nici excluzand posibilitatea unor perioade de relativa stabilitate. Elementele sistemului nu exista in sine, rupte si distincte unele de altele, dimpotriva, ele capata sens numai in procesul interactiunii.

Caracterul interactionist este demonstrat de faptul ca nivelul de dezvoltare al unei parti depinde de nivelul dezvoltarii altei parti. Interactivismul dintre componentele sistemului se evidentiaza nu doar in procesul organizarii calitative a acestora, ci si in cel al destructurarii lor. Relatiile compensatorii dintre diferitele elemente componente ale sistemului evidentiaza poate si mai pregnant caracterul interactiv al acestuia.

Interactiunea sistemului psihic uman se realizeaza nu exclusiv intre propriile sale componente ci si intre el, luat ca intreg si exterior, asa incat putem sublinia o alta caracteristica a lui si anume faptul ca este ambilateral orientat. El asimileaza informatii atat din exterior, cat si din sine pe care le coordoneaza in virtutea unui principiu al echilibrarii. Numai acest tip de orientare dubla ii asigura normalitatea. Ruperea sistemului de lume si centrarea excesiva pe sine, inchiderea in sine ar duce la prabusirea in sine, la aparitia unor grave fenomene de dezadaptare cum ar fi autismul sau onirismul.

Sistemul psihic uman este evolutiv, trece de la o stare la alta, de la o insuficienta organizare, diferentiere si specializare spre forme din ce in ce mai complexe de organizare, diferentiere si specializare. De exemplu copilul trece de la inteligenta senzorio-motorie, la cea preoperationala, apoi de la cea operational-concreta la cea a operatiilor formale, isi formeaza gandirea logica si abstracta, pe baza de judecati si rationamente. (J.Piaget)

Sistemul psihic uman nu functioneaza global, nediferentiat, ci si pe nivele, continuturile sale capatand o ierarhizare functionala si valorica. Cele trei nivele functionale ale psihicului sunt constientul, subconstientul si inconstientul.

Sistemul psihic uman este antientropic si antiredunant, ceea ce inseamna ca pe masura constituirii lui favorizeaza procesele de organizare si diminueaza efectele influentelor perturbatoare. Sunt eliminate informatiile de prisos, cele care isi pierd utilitatea sau cele care in loc sa organizeze sistemul il dezorganizeaza.

Sistemul psihic uman are un caracter adaptativ, indeplinind functii de reglare si autoreglare. Sistemul psihic uman are si functia de autoorganizare, adica de a-si elabora noi forme de organizare, noi modele sau functii interne. Autoimpunerea, autorealizarea, autoafirmarea, autodescoperirea, autoeducatia, autodepasirea sunt comportamente specifice prin care se exprima functia autoorganizatoare a psihicului.

Datorita tuturor acestor caracteristici psihicul a fost considerat ca fiind un sistem hipercomplex, un fel de rezumat condensat al intregii dezvoltari biologice si socioculturale a omului, sistem ce dispune de un numar de elemente active, puternic saturate de legaturi interne si externe.

4. Elementele componente ale psihicului uman:

Clasificarea traditionala a fenomenelor psihice; interactiunea lor

Dupa opinia lui M.Golu a aborda sistemic psihicul uman inseamna:

-a stabili elementele componente ale sistemului psihic uman;

-a preciza relatiile dintre elementele componente;

-a recurge la o distinctie intre sistemele respective si alte tipuri de sisteme.

Psihologia traditionala imparte fenomenele psihice, ca elemente componente ale psihicului uman in: procese, activitati si insusiri psihice.

-Procesele psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfasurare discursiva, plurifazica, specializate sub raportul continutului informational, al formei ideal-subiective de realizare ca si al structurilor si mecanismelor operationale.

Procesele psihice se clasifica in:

-procese psihice -1. cognitive: senzoriale:-senzatii

-perceptii

-reprezentari

logice: -gandire

-memorie

-imaginatie

afective: emotii, sentimente, pasiuni

volitive: vointa.

Activitatile psihice reprezinta modalitati esentiale prin intermediul carora individul uman se raporteaza la realitatea inconjuratoare, fiind constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, miscari orientate in directia realizarii unui scop ca urmare a sustinerii lor de o puternica motivatie.

Principalele activitati psihice sunt: limbajul

jocul

invatarea

munca

creatia

Insusirile psihice sunt sintetizari si generalizari ale diverselor particularitati dominante apartinand proceselor sau activitatilor psihice, formatiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale, stabile ale personalitatii, configuratii psihice mult mai stabile decat procesele psihice.

Principalele insusiri psihice sau trasaturi de personalitate sunt:

-temperamentul

-aptitudinile

-caracterul

Dat fiind faptul ca o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor, activitatilor si insusirilor psihice ele sunt incadrate in categoria conditiilor facilitatoare sau perturbatoare ale proceselor, activitatilor si insusirilor psihice.

Acestea sunt: motivatia, deprinderile si atentia.

Intre toate aceste fenomene psihice, fie ca sunt procese, activitati, insusiri psihice sau conditii exista o stransa interactiune si interdependenta. Astfel, procesele psihice apar ca elemente componente in structura activitatii psihice si se regasesc transfigurate in insusirile psihice. Activitatea psihica reprezinta cadrul si sursa aparitiei, formarii si dezvoltarii atat a proceselor, cat si a insusirilor psihice. Acestea din urma, odata constituite devin conditii interne ce contribuie la realizarea unor noi structurari, superioare de data aceasta ale activitatii psihice.

Conceptul de mecanism psihic; clasificarea mecanismelor psihice

In acceptiunea psihologiei contemporane romanesti, M.Zlate introduce conceptul de mecanism psihic, in locul celui de fenomen psihic. Notiunea de mecanism psihic sugereaza prezenta unor structuri ca elemente componente si implica ideea de miscare, de dinamism, mecanismul fiind considerat o forta motrice.

Mecanismele psihice pot fi impartite in urmatoarele categorii:

mecanisme informational-operationale cu:

a) mecanisme de receptionare si prelucrare primara a informatiilor: senzatii, perceptii, reprezentari;

b) mecanisme de prelucrare secundara si de transformare a informatiilor: gandire, memorie, imaginatie;

mecanisme stimulator-energizante ale activitatii: motivatie, afectivitate;

mecanisme de reglaj psihic: limbajul, atentia, vointa;

mecanisme integratoare a tuturor celorlalte in structurile complexe ale personalitatii: temperament, aptitudini, caracter.

Aceasta clasificare deplaseaza accentul pe latura instrumentala, dinamica, vie a psihicului, pe motorul ei si mai ales pe cea a sporirii eficientei activitatii prin perfectionarea propriilor ei mecanisme.

5. Concluzii

Valoarea conceptului de sistem psihic uman pentru psihologie

Conceptul de sistem psihic uman are pentru psihologie o mare valoare metodologica exprimata in sporirea posibilitatilor descriptive si explicativ-interpretative ale acesteia.

Principiul interactionist sistemic aplicat vietii psihice permite elaborarea unui model psihocomportamental de ansamblu al vietii psihice.

Apoi, centrarea pe sublinierea interactiunii obligatorii intre diferite procese si functii psihice asigura mai buna intelegere a naturii si specificului fiecaruia dintre procesele aflate in interactiune. De pilda, raportarea imaginatiei la gandire permite mai buna descifrare a imaginatiei, care desi aparent prin produsele sale imagistice se opune gandirii, are incorporate in fiecare dintre acestea schema, scheletul logic.

Abordarea sistemica a psihicului uman a deschis calea intelegerii mult mai clare si nuantate a raporturilor dintre psihismul subiectiv si comportamentul exteriorizat, care sunt nu numai interdependente ci si reciproc convertibile.