Aspecte referitoare la metodica activitatilor de predare-invatare pentru elevii cu deficiente mintale/de intelect

Aspecte referitoare la metodica activitatilor de predare-invatare pentru elevii cu deficiente mintale/de intelect

a.Metodologia predarii-invatarii cunostintelor elementere de limba romana; utilizarea metodei fonetice analitico-sintetice, in activitatea de invatare a citit-scrisului;  exersarea citirii corecte, constiente si expresive si a capacitatii de redare cu cuvinte proprii a celor citite;

exersarea scrierii lizibile (caligrafice) si corecte (ortografice) cu respectarea regulilor gramaticale elementare;

largirea si dezvoltarea vocabularului, accentuarea expresivitatii orale, consolidarea pronuntiei corecte, etc.

Metodologia predarii-invatarii cunostintelor elementere de limba romana;

Limba romana constituie unul dintre obiectele principale cuprinse in planul de invatamant, caruia i se acorda un numar mare de ore, intrucat predarea limbii romane sta la baza insusirii cunostintelor de la celelalte obiecte de invatamant si contribuie la:

-dezvoltarea vorbirii elevilor ca mijloc de comunicare;

-imbogatirea si largirea volumului de cunostinte;

-formarea deprinderilor de citire si scriere;

-corectarea unor deficiente;

-educatia moral - civica a elevilor;

-dezvoltarea psihica generala a elevilor.

Predarea limbii romane vizeaza urmatoarele obiective:

-Dezvoltarea vorbirii elevilor astfel incat aceasta sa devina un mijloc de comunicare pentru elevi. In acest scop trebuie sa se urmareasca formarea deprinderilor de exprimare corecta, constienta, expresiva, curenta si logica, atat in ceea ce priveste forma orala cat si forma scrisa;

-Formarea deprinderilor de citire corecta, constienta, curenta si expresiva;

-Formarea deprinderilor de scriere corecta, constienta, estetica, prin insusirea notiunilor de ortografie si gramatica.

-Corectarea defectelor de limbaj si vorbire.

-Realizarea unei educatii moral - civice a elevilor.

Aceste obiective se realizeaza treptat pe parcursul scolarizarii prin obiectele componente de studiu a limbii romane si anume:

-Obiecte obligatorii: citire, scriere, comunicare (la clasele I‑IV); citire, lectura (la clasele V-VIII).

-Obiecte optionale: gramatica aplicata, caligrafie, compuneri, atelier de creatie si compunere, literatura stiintifico-fantastica.

Dificultatile intampinate de elevii deficienti mintali:

-Dificultati determinate de slaba dezvoltare a proceselor psihice, care se reliefeaza la citire si scriere;

-Dificultati de percepere si observare a materialului datorate unei perceptii neordonate, a unei mobilitati reduse si a capacitatii diminuate de concentrare a atentiei;

-Dificultati in realizarea sarcinii de memorare a unor definitii, reguli, poezii, a succesiunii ideilor principale;

-Dificultati determinate de particularitatile gandirii si a limbajului copiilor deficienti mintali. Acesti elevi inteleg si inregistreaza cu dificultate explicatiile profesorului, continutul celor citite, stabilesc greu asemanarile si deosebirile, desprind greu concluziile, si isi exprima cu dificultate ideile dintr-un text citit in cuvinte proprii;

-Frecvente sunt la elevii scolilor speciale ajutatoare si tulburari de limbaj si vorbire. Astfel se intalnesc frecvent dislexii (capacitate redusa de a citi corect), disgrafii (capacitate redusa de a scrie corect), sindrom dislexico - disgrafic. Datorita acestora elevii cu dislexie confunda literele, fac inversiuni, omisiuni, adaugiri din experienta anterioara; cei cu disgrafie invata cu greu scrierea diferitelor semne si litere, a scrierii cu diferite reguli, au dificultati de integrare a literelor in cuvinte si realizeaza cu dificultate sarcinile de dictare sau copiere;

-Elevii deficienti mintali intampina dificultati in invatarea scrisului si datorita unor tulburari de motricitate, legate de coordonarea miscarilor fine ale mainii si degetelor;

-Unii elevi deficienti mintali intampina dificultati in insusirea limbii romane datorita insuficientei dezvoltari a auzului fonematic.

Toate aceste dificultati determina unele masuri specifice de organizare a studiului limbii romane si o activitate didactica si metodica care sa respecte particularitatile elevilor deficienti mintali.

Printre trasaturile specifice ale predarii limbii romane in scoala speciala putem mentiona:

-Perioada preabecedara dureaza mult mai mult decat in scolile pentru copiii normali.

-Perioada abecedara dureaza mai mult decat in scolile pentru copiii normali.

-Formarea deprinderilor de citire constituie sarcina de baza in lectiile de citire pana la sfarsitul scolarizarii pe cand in scoala de masa aceasta sarcina cade pe plan secundar dupa clasa a IV-a.

-In activitatea didactica la limba romana profesorul trebuie sa se ocupe de corectarea defectelor de limbaj si vorbire si sa colaboreze in acest sens cu profesorul logoped;

-In invatarea gramaticii accentul se pune pe formarea in mod practic, prin exercitii de vorbire si scriere, a deprinderilor de exprimare si scriere corecta (gramatica aplicata).

-In scoala speciala ajutatoare, datorita capacitatilor mai scazute ale elevilor, continuturile limbii romane sunt mai reduse ca volum atat in ansamblu ca obiecte de invatamant cat si pe clase si lectii.

-In parcurgerea materiei la limba romana distingem trei etape:

Etapa I    

Care cuprinde doua perioade: perioada preabecedara si perioada abecedara.

Etapa II      

In care se formeaza la elevi deprinderi de vorbire, de citire si scriere. In aceasta etapa predarea gramaticii se realizeaza mai mult prin exercitii practice de vorbire si scriere, deci fara a se preda insusirea notiunilor propriu-zise de gramatica.

Etapa III    

In aceasta etapa se continua formarea si dezvoltarea deprinderilor de citire si scriere si in masura posibilitatilor se urmareste automatizarea citirii. In aceasta perioada se urmareste aplicarea scrisului in compunerea si completarea unor documente cu destinatie speciala (cerere, bilet, scrisoare, formulare C.E.C., mandat postal, etc.), precum si familiarizarea elevilor cu lectura literara, si insusirea unor notiuni de gramatica si ortografie de catre acestia.

Utilizarea metodei fonetice analitico-sintetice, in activitatea de invatare a citit-scrisului;

Obiectivul predarii limbii romane este formarea la elevi a unei vorbiri inteligibile, dezvoltarea vocabularului si formarea deprinderii de citire si scriere corecta si constienta.

In acest scop prezinta importanta metodele si procedeele didactice folosite in predarea citit - scrisului.

Pentru ca metodele si procedeele didactice folosite in predarea citit-scrisului sa dea rezultate, trebuie sa se respecte particularitatile fonetice ale limbii, particularitatile psihologice ale procesului citit‑scrisului la copiii deficienti mintali incepatori si sa respecte si conditiile pedagogice care asigura invatarea constienta a materialului de catre elevi.

Metoda de lucru care respecta aceste cerinte este metoda fonetico‑analitico-sintetica care este considerata metoda de baza in predarea citit ‑ scrisului.

Alaturi de aceasta metoda, in predarea citit - scrisului se folosesc metode cum ar fi: conversatia, demonstratia, explicatia si metoda exercitiului.

Tinand seama de cerintele lingvistice ale limbii romane, metoda fonetico ‑analitico - sintetica respecta particularitatile fonetice ale limbii romane. In acest sens, aceasta metoda presupune organizarea procesului de citire si de scriere pornind de la mijlocul de comunicare reala, inteligibila, de la propozitie. De la propozitie elevul face cunostinta, prin analiza acesteia cu: cuvintele, care sunt unitati sonore constitutive ale propozitiilor; cu silabele, cu sunetele articulate si respectiv cu fonemele.

Metoda fonetica - analitico - sintetica, pune accent pe pronuntarea diferentiata a sunetelor atunci cand acestea sunt singure, pe desprinderea lor corecta din vorbire, pe combinarea lor corecta in silabe si cuvinte.

Importanta are si felul accentuarii, astfel ca aceasta metoda subliniind aprecierea auditiva tine seama si de accentuarea corecta. De aceea in predarea fiecarui sunet nou se porneste de la diferentierea unitatii sonore a vorbirii si numai dupa ce s-a realizat familiarizarea cu cunostintele sonore se cunosc literele ca reprezentari grafice ale sunetelor, dupa care elevii invata diferitele combinatii ale literelor in silabe si cuvinte pe care le transpun in unitati sonore in procesul citirii.

Tinand seama de particularitatile fonetice in citire, aceasta metoda presupune ca ordinea invatarii sunetelor si literelor sa fie in raport de dificultatile pronuntarii lor. Sunetele care prezinta cele mai multe dificultati de pronuntare sunt vocalele, apoi consoanele care se pot prelungi "m, n", apoi consoanele fricative "f, v, s, s, z, j" apoi explozivele "p, b, t, d, k, g" si cele mai grele fiind africatele " ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi".

Criteriul dificultatii pronuntiei sunetelor este criteriul principal al ordonarii materialului in cadrul abecedarului, dar nu este unicul. Pe langa acesta se mai tine seama si de dificultatile scrierii literelor si a posibilitatii de combinare in cuvinte a literelor invatate.

Metoda fonetica - analitico - sintetica respecta particularitatile fonetice ale limbii si prin faptul ca pune accent pe pronuntarea consoanelor separat, fara sprijin pe sunetul vocalic "i". Acesta este un aspect important intrucat pronuntarea consoanelor fara sprijin usureaza procesul legarii sunetelor in cuvinte.

Tinand seama de particularitatile fonetice ale limbii aceasta metoda propune ca unitatea de baza a citirii silaba, care corespunde cu vorbirea obisnuita.

Particularitati psihologice ale citit - scrisului la elevii deficienti mintali

Dintre particularitatile psihologice ale citit -scrisului la elevii deficienti mintali incepatori amintim:

-Copiii deficienti mintali isi fixeaza privirea pe un camp perceptiv ingust care la inceput corespunde unei litere.

-Citesc in ritm lent.

-Nu inteleg sensul celor citite si prin urmare au o citire neconstientizata.

-Fac multe pauze si reveniri.

-Scriu in ritm lent, incet.

-Nu au coordonarea oculo-motorie.

Tinand seama de aceste particularitati, metoda fonetica-analitico-sintetica pune accentul pe formarea celui mai mic camp de citire (silaba) care duce la realizarea unei citiri corecte; acorda importanta asocierii perceperii vizuale cu cea auditiva sonora si cu propria pronuntare a elevilor; acorda atentie legaturii dintre tehnica cititului si intelegerea celor citite.

Tinand seama de cerintele pedagogice ale procesului de citire si scriere aceasta metoda presupune organizarea acestui proces de la usor spre greu, de la cuvinte scurte si silabe usoare spre combinatii tot mai complexe.

Tinand seama de nivelul de dezvoltare a elevilor incepatori, aceasta metoda presupune folosirea in mare masura a intuitiei.

Metoda fonetico - analitico - sintetico include unele procedee ca cel cu alfabetul decupat prin care elevii actioneaza efectiv si invata actionand.

Alte procedee sunt cele de analiza si sinteza care presupun efort intelectual si care contribuie la dezvoltarea gandirii elevilor.

Metoda fonetica - analitico - sintetica prezinta o serie de trasaturi:

-Pune accent pe realizarea perceptiei auditive si pe dezvoltarea auzului fonematic. In acest sens, metoda prevede mai intai desprinderea sunetului din vorbirea obisnuita si apoi trecerea la litera corespunzatoare sunetului si la scrierea acestuia dupa citirea ei. De aici vine si numele de fonetica.

-In cadrul acestei metode se imbina procedeele de analiza si sinteza adica descompunerea vorbirii pana la sunet si unirea din nou a sunetelor in silabe si cuvinte. De aici este denumirea analitico-sintetica.

-Se realizeaza legatura reciproca si permanenta intre citire si scriere. In cadrul pregatirii pentru citire se realizeaza citirea cu alfabetul decupat (alfabetar) care constituie o scriere cu litere de tipar, iar apoi in cadrul scrierii se urmareste si formarea si consolidarea deprinderilor de citire , intrucat ceea ce se scrie se si citeste. Aceasta legatura dintre citire si scriere se realizeaza si prin faptul ca imediat dupa invatarea fiecarei litere de tipar se invata si litera corespunzatoare de mana.

-Aceasta metoda considera ca unitate de citire silaba.

Exersarea citirii corecte, constiente si expresive si a capacitatii de redare cu cuvinte proprii a celor citite;

In formarea deprinderilor de citire, deficientii mintali intampina dificultati care sunt mai pronuntate in clasele mici si care scad treptat spre clasele mari.

Aceste dificultati vizeaza cele doua laturi ale citirii: tehnica citirii; intelegerea celor citite.

A)In ceea ce priveste tehnica citirii la elevii deficienti mintali se remarca o serie de dificultati si greseli cum ar fi: omit sau adauga litere, silabe, cuvinte; repeta unele elemente (litere, silabe, cuvinte); inverseaza unele elemente; accentueaza gresit cele citite; inlocuiesc unele elemente cu altele ghicite sau presupuse de catre ei, sau sugerate de anumite ilustratii; citesc intr-un ritm accelerat, alteori intr-un ritm lent; campul de citire este ingust.

Cauzele ce determina aceste greseli si dificultati legate de tehnica citirii pot fi: perceperea fragmentara, nesistematica, incompleta, lenta si nediferentiata; capacitatea scazuta de analiza si sinteza; inertia proceselor nervoase; neintelegerea celor citite; tendinta elevilor de a merge spre limba vorbita de ei in familie.

B)In cazul intelegerii celor citite se pot intalni urmatoarele dificultati: neintelegerea unui numar mare de cuvinte si de expresii din text; intelegerea fragmentara, incompleta a celor citite; incapacitatea de a stabili legaturi intre cuvinte in propozitii sau intre idei in text; capacitate redusa de desprindere a concluziilor, a invatamintelor, a asocierii celor citite cu experienta anterioara.

Cerinte si calitati ale citirii si mijloacele de realizare a lor

Fata de citirea deficientului mintal trebuie sa avem o serie de cerinte: sa fie o citire corecta, constienta, expresiva, curenta, care constituie si principalele calitati ale citirii.

Citirea corecta este citirea clara a cuvintelor fara deformari, omisiuni, adaugiri, repetari precum si citirea legata avand ca si camp de citire cel putin o silaba. Prin citirea legata se urmareste trecerea treptata de la citirea pe silabe la citirea cuvintelor in intregime si apoi la cuprinderea tot mai rapida a cuvintelor.

Procedeele metodice utilizate pentru realizarea unei citiri corecte sunt:

-Obisnuirea elevilor sa urmareasca cele citite, mai intai cu un betisor, apoi cu degetul si treptat cu privirea;

-Pregatirea pentru citire prin alegerea, explicarea de catre profesor si chiar scrierea pe tabla a unor cuvinte necunoscute si in special, a celor mai grele ca articulare fonetica;

-Citirea demonstrativa a profesorului, care se poate realiza fie inainte, fie dupa citirea elevilor;

-Citirea in cor a unor parti mai dificile din text;

-Controlul permanent al profesorului asupra citirii elevilor si corectarea greselilor.

Corectarea greselilor nu trebuie efectuata la intamplare, ci in functie de felul greselilor, de nivelul de dezvoltare a deprinderilor de citire a elevilor.

Daca elevul, in citire, a denaturat un cuvant este indicat sa fie intrerupt imediat si sa fie pus sa mai citeasca o data si apoi sa fie ajutat de catre profesor sau de catre un alt elev pentru a citi corect.

Daca greseala nu denatureaza cuvantul, ci este doar o greseala de accent, elevul sa fie lasat sa citeasca propozitia intreaga si apoi sa fie ajutat sa se corecteze, daca eventual, nu s-a corectat singur.

In functie de nivelul de dezvoltare a elevilor: in clasele mai mici, elevii trebuie corectati mai mult direct sau imediat; iar in clasele mai mari, elevii vor fi lasati sa citeasca mai mult, chiar daca gresesc si apoi vor fi corectati avand grija ca elevii sa participe la corectare.

Daca in citirea unei propozitii, elevii gresesc de mai multe ori, ei trebuie pusi sa citeasca inca o data propozitia in intregime.

Pentru formarea deprinderii de citire corecta, profesorul trebuie sa fie preocupat si de pronuntia corecta a elevilor si pentru aceasta va antrena elevii sa citeasca cu voce tare atunci cand sunt dificultati in citire si va face exercitii individuale, ajungand pana la demonstrarea pozitiei organelor fonoarticulatorii.

Pentru realizarea unei citiri corecte, profesorul este preocupat si de reglarea ritmului de citire al elevului, urmarind formarea unui ritm natural si normal de citire.

Un procedeu important este citirea selectiva sau citirea pe roluri sau citirea dialogurilor sau citirea de pe alte materiale.

Citirea curenta

Aceasta calitate a citirii presupune citirea intr-un ritm normal, care sa contribuie la intelegerea celor citite. Ritmul citirii depinde de particularitatile individuale ale elevilor. Elevii vioi tind spre o citire grabita, iar cei lenti spre o citire lenta.

Ca procedee metodice pentru realizarea citirii curenta putem mentiona:

-Verificarea permanenta a intelegerii celor citite de elev, intrucat intelegerea regleaza ritmul de citire. Punand elevul in situatia de a intelege cele citite, acesta este nevoit sa citeasca mai lent sau sa grabeasca ritmul citirii.

-Citirea pe roluri si dramatizarea solicita elevii sa citeasca intr-un ritm normal cerut de continutul textului.

-Citirea in continuitate. Elevii sunt pusi sa citeasca unul dupa altul in asa fel incat ei sa se poata influenta pozitiv. Prin urmare in citirea unei lectii este bine ca la inceput sa punem sa citeasca un elev, cu o citire mai buna, pentru a imprima un ritm mai normal de citire elevilor urmatori.

Citirea constienta.

Aceasta calitate a citirii presupune intelegerea celor citite si deci citirea elevilor poate fi apreciata ca buna doar daca inteleg ceea ce citesc.

Pentru asigurarea caracterului constient al citirii elevii trebuie ajutati sa inteleaga sensul fiecarui cuvant, fiecarei propozitii, fiecarui fragment logic care cuprinde o idee.

Momentul cand se explica cuvintele necunoscute trebuie ales in functie de caracteristicile textului, dificultatile cuvintelor si de nivelul de dezvoltare al elevilor.

Cuvintele sau expresiile necunoscute pot fi explicate inainte, in timpul sau dupa realizarea citirii. Inainte de citire trebuie explicate cuvintele care prin necunoasterea lor ar impiedica intelegerea continutului ce urmeaza a fi citit. In aceasta etapa explicatia cuvintelor necunoscute se realizeaza in cursul discutiilor pregatitoare in vederea trecerii la lectia noua.

Majoritatea cuvintelor, a expresiilor se explica in cursul citirii de catre elevi pe fragmente.

Cuvintele si expresiile plastice, figurile de stil, al caror sens nu devine suficient de clar pentru elevi, decat dupa citirea lectiei in intregime sau dupa un fragment mai lung, vor fi explicate atunci cand intelegerea lor devine posibila. Cuvintele si expresiile noi trebuie scrise la tabla precum si exersata pronuntarea lor.

In cursul citirii elevii trebuie invatati sa gaseasca si singuri cuvintele si expresiile neintelese.

Utilizarea conversatiei profesorului cu elevii pentru intelegerea sensului propozitiei si a textului in intregime.

Conversatia trebuie sa se realizeze pe tot parcursul lectiei de citire.

Prin conversatia dinaintea citirii se pregateste trecerea la lectia noua, prin conversatia din cursul citirii se precizeaza intelegerea cuvintelor si continutului de idei, iar prin conversatia de dupa citire, se fixeaza continutul principal al textului.

Aceasta imbinare citire - conversatie trebuie realizata astfel incat locul principal intr-o lectie de citire sa-l ocupe citirea.

Povestirea continutului textului

Profesorul trebuie sa urmareasca formarea la elevi a deprinderilor de a povesti corect cursiv si cu cuvinte proprii textul citit.

Adeseori profesorul trebuie sa povesteasca model si aceasta mai ales in cazul unor lectii mai lungi si in clasele mai mici.

In scopul trezirii interesului elevilor pentru citire este util ca povestirea profesorului, in cazul cand se realizeaza inaintea citirii, sa nu epuizeze intreg continutul textului.

Desprinderea si stabilirea ideilor principale din text

Aceasta activitate se realizeaza in cadrul citirii pe fragmente, intrucat contribuie la intelegerea sensului general a textului citit, cat si la intelegerea succesiunii ideilor sau a fragmentelor in bucata citita.

Desprinderea ideilor si stabilirea ideilor principale din text se poate face oral sau in scris, poate fi simpla sau dezvoltata in raport de nivelul de dezvoltare al elevului.

Citirea selectiva - se realizeaza in forme variate:

-Profesorul pune intrebari, iar elevii selecteaza din text fragmentul ce contine raspunsul si il citesc;

-Elevii aleg la cererea profesorului un fragment care le-a placut si pe care il citesc;

-Profesorul indica fragmentul pe care trebuie sa-l citeasca elevii: "Citeste aici! Citeste prima propozitie! sau a doua propozitie".

Citirea pe roluri sau dramatizarea.

In cazul aplicarii acestui procedeu, elevii care vor interpreta sau citi diferite roluri sau dialoguri sunt numiti de catre profesor.

Citirea expresiva

Citirea expresiva presupune respectarea pauzelor necesare, a intonatiei potrivita textului, accentuarea corecta in conformitate cu continutul textului.

Pentru realizarea citirii expresive profesorul trebuie sa acorde importanta intelegerii textului, pentru ca numai ce este bine inteles poate fi citit expresiv.

Citirea la copilul cu deficiente mintale

Cititul si scrisul sunt activitati strans legate intre ele pe linia invatarii si a intelegerii

Insusirea cititului presupune trei etape:

1.Etapa preabecedara-perceperea unitatilor din care este alcatuit cuvantul in mod separat,mai intai  litere si apoi silabe;

2.Etapa abecedara-perceperea globala a cuvantului,ulterior perceperea globala generalizandu-se la nivelul propozitiilor si frazelor;

3.Etapa postabecedara-analiza si sinteza textului pentru a se putea realiza decodificarea si intelegerea lui;

In folosirea exercitiului ca mod de invatare a tehnicii cititului se face foarte frecvent "cititul cu voce tare" si "cititul in gand".

Cititul cu voce tare reprezinta o necesitate pentru incepatori (copiii mici) in ceea ce priveste invatarea citirii, dar nu trebuie privit ca un scop in sine ,ci ca un mijloc, un anumit mod de lucru, ca o etapa necesara in procesul invatarii cititului.

La elevii mici si la deficientii mintali nu se pune problema unei citiri in gand in acceptiunea reala ce se da activitatii, deoarece citirea in gand presupune excluderea folosirii analizatorilor verbo-motor si auditiv ceea ce pentru aceasta categorie de elevi este imposibil de realizat. In cazul cand citirea insoteste procesul scrierii sunt prezente toate procesele limbajului:scrierea,vorbirea si audierea.

"Cititul presupune o dificultate mintala pe care o sesizam cu greutate.Cu ajutorul vederii trebuie percepute semnele verbale apoi interiorizate dupa care aceste perceptii vizuale sunt transformate in acte motrice prin intermediul organelor vorbirii." In plus ochiul trebuie sa se obisnuiasca sa urmareasca randul scris de la stanga la dreapta. Conexiunea tuturor acestor miscari presupune functii normale a sistemului nervos, a org. vederii si a org.fonoarticulator.

Din punct de vedere psihologic s-a stabilit ca procesul citirii in perioada de alfabetizare se sprijina in cele mai multe cazuri pe sesizarea sensului cuvintelor de catre copii.

In opinia lui C.Paunescu pentru citit sunt necesare urmatoarele:

-capacitatea de a organiza impulsurile vizuale periferice in perceptii structurale fata de fond, adica de a construi scheme perceptive;

-capacitatea de a memora aceste scheme perceptive si de a le recunoaste, adica de a organiza scheme vizuale ale cuvintelor;

-capacitatea de a da sens acestei scheme vizuale de cuvinte.

Cercetarile din domeniul psihologiei si pedagogiei au scos in evidenta ca in formarea deprinderilor cititului sunt implicate doua aspecte principale ce se intercaleaza,fara insa sa se confunde. Unul dintre aceste aspecte se refera la tehnica citirii, iar celalalte la intelegerea textului.

In insusirea citirii, elevii cu deficiente de intelect intampina greutati,care vizeaza ambele laturi ale procesului citirii atat tehnica citirii cat si intelegerea continutului celor citite.

In privinta tehnicii citirii se remarca in general urmatoarele greseli:

-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;

-repetari ale unor elemente:litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;

-inversiuni de litere,silabe,sau cuvinte;

-articulari gresite ale cuvintelor;

-ritm prea lent sau prea grabit;

-inlocuiri ale unor elemente cu altele presupuse sau asteptate de catre elevi sau sugerate de catre imaginile din text;

-camp perceptiv ingust care se mentine inca mult timp dupa invatarea abecedarului;

-necunoasterea cuvintelor citite;

In ceea ce priveste intelegerea continutului celor citite se remarca urmatoarele greseli:

-lipsa intelegerii sau intelegerea gresita a multor cuvinte si expresii dintr-un text;

-intelegerea cu greutate si deficitara a sensului propozitiilor citite, a ideii ,adesea constatandu-se o intelegere fragmentara incompleta a celor citite;

-posibilitatile reduse in privinta stabilirii legaturii intre ideile textului succesiunii acestora si mai cu seama a intelegerii legaturilor cauzale precum si a stabilirii corelatiei intre cele citite si experienta lor de viata;

-posibilitati reduse de reproducere a cuvintelor proprii a celor citite determinata atat de lipsurile de intelegere cat si de cele de retinere fidela in memorie precum si de saracia si imprecizia vocabularului.

O particularitate a citirii la incepatori o constituie tendinta lor de a reveni mereu asupra cuvantului sau textului citit,dat tocmai a greutatilor pe care ei le intampina in intelegerea sensului celor citite,simpla citire a unui cuvant sau text nefiind echivalenta cu sesizarea sensului sau in acelasi timp.

Cauzele ,greutatilor intampinate in insusirea actului citirii atat sub aspectul tehnicii citirii cat si al intelegerii celor citite sunt determinate de particularitatile procesului psihice,de lipsurile si tulburarile acestora:

-la nivelul perceptiei-perceperea fragmentara; perceperea nediferentiata.

-la nivelul memoriei- infidelitatea memoriei;

-la nivelul gandirii - dificultati ale procesului de gandire si mai ales capacitatea scazuta de analiza si sinteza; inertia proceselor nervoase care impiedica promta adaptare la situatii noi; restructurarea stereotipiilor formate anterior,lipsa de intelegere a continutului celor citite.

-la nivelul vorbirii-ritm lent sau prea rapid;

La elevii d.m.-citirea se realizeaza sacadat si nu legat datorita neintelegerii textului ce are la baza tulburari de vorbire,o dezvoltare deficitara a limbajului ,incapacitatea de a percepe intreaga structura grafica a cuvantului ,nerealizarea analizei si sintezei,iar acolo unde acestea se intalnesc este lacunara,pe baza perceperii numai a unei parti a structurii grafice a cuvantului.

De exemplu ,daca cuvantul ce urmeaza a fi citit a mai fost citit anticiparea sensului lui se realizeaza uneori chiar de la citirea primei silabe. Se intalnesc cazuri de elevi care dupa ce au sesizat sensul unui text oarecare fie ca inlocuesc unele cuvinte prin sinonimele lor ,fie ca adauga sau omit unele cuvinte pastrand insa aproximativ intelesul.

Pentru asigurarea sesizarii unui cuvant este necesar un vocabular cat mai bogat dar si ca procesul cititului sa decurga intr-un ritm optim , ritmul optim ,pentru aceasta categorie de copii este acela care este mai aproape de cel al vorbirii lor obisnuite.

De fapt,insusi obiectivul de baza al citirii il constituie intelegerea mesajului unui text. In acest sens jocul trebuie privit ca un valoros mijloc de instruire si educare ,insa poate fi si ca metoda eficienta in procesul instruirii educatiei,poate fi utilizat ca procedeu de educare si poate sa constituie o forma de organizare a activitatii  si vietii copiilor.

Tulburari ale limbajului CITIT-SCRIS

Dislexia -este cea mai usor de corectat ,se inscrie in categoria tulburarilor de limbaj citit-scris alaturi de disgrafie.

Dislexia si disgrafia sunt deosibit de importante deorece influenteaza dezvoltarea psihica ,dar mai ales rezultatele la invatatura.

Tulburarile citit-scris provoaca modificari profunde in personalitatea copilului instalandu-se unele trasaturi negative cum ar fi : negativismul; descurajarea; dezinteresul pentru sarcina scolara; teama de insucces; izolarea

Cam 6-20 % dintre copiii din clasa I primara prezinta dificultati in procesul de invatare al scris-cititului, aceste dificultati se prelungesc in clasa a V a sau raman in permanenta sub forma dominanta.

Cauzele care stau la baza dislexiei si disgrafiei :

1.Afectiuni ale vazului si auzului (afectiuni corticale)

2.Defecte de percepetie si de motricitate in timpul dezvoltarii limbajului

3.Insuficientele functiilor in elaborarea limbajului ale schemei corporale si ale ritmului

4.Lipsa omogenitatii in lateralitate

5.Stangacia insotita de o lateralitate incrucisata

6.Tulburari spati-o temporale

7.Influenta ereditatii

8.Factorii pedagogici neadecvati

DISLEXIA SI DISGRAFIA -se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a-si insusi citirea si scrierea prin metode pedagogice obisnuite.

In cazul acesta au loc:

1-inversiuni

-omisiuni de litere,silabe, cuvinte si chiar propozitii

-adaugiri de litere,silabe, cuvinte

Greselile apar mai ales in copiere si in timpul dictarii.

2-confuzii si repetari de litere ,silabe,cuvinte

3-au greutati in a combina cuvintele in unitati mai mari de limbaj( cand latura motorie este afectata)

Tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice ( nu respecta spatiul,literele sunt disproportionale,scrierea pastrand parametrii unui continuum ca si citirea ( nu exista semne de punctuatie).

Grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii ,sunt inegale ca marime si forma.

Textul este: scurt; lacunar; fara unitate logica-datorita neindemanarii de a scrie.

Din cauza neintelegerii celor citite si chiar a propriului scris,redarea la dislexici si la disgrafici este lacunara , plina de omisiuni sau adaugiri de elemente ce nu figureaza in textul respectiv (citirea se realizeaza "pe ghicite",mai ales in cazul combinarii mai complexe ce necesita mai mult efort de gandire ,o mai mare concentrare a atentiei.

In literatura de specialitate ( E.Verza) dislexicii sunt grupati in patru categorii,sub aspectul constientizarii tul burarilor pe care le poseda.

1.Cei care nu-si dau seama de deficienta respectiva nici la ei si nici la ceilalti;

2.Cei care sesizeaza deficienta la altii ,dar nu si la el;

3.Cei care isi dau seama de deficienta respectiva dar sunt incapabili de a o inlatura;

4.Cei care manifesta sensibilitate la deficienta si fac progrese evidente in corectare.

Daca handicapul persista ,corectarea dislexiei si disgrafiei se face greu,se vor accentua tulburarile comportamentale intre care domina scaderea interesului in  activitatea scolara.

La nevazatori ,care scriu in  Braille manifestarile disgrafiei prezinta unele particularitati specifice dar caracteristicile generale sunt asemanatoare cu ale disgraficilor ce scriu in alb-negru.

Fenomenele comune sunt:

-omisiuni de litere,silabe,cuvinte-substituiri si deformari -propozitii

-contopiri de cuvinte

-substituiri de grafeme,adaugiri de grafeme si cuvinte

-randuri libere sau suprapuse .

In insusirea citirii ,elevii cu deficienta de intelect intampina numeroase greutati atat in tehnica cititului cat si in intelegerea continutului celor citite.

In privinta tehnicii citirii

-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii

-inversiuni de litere,silabe si cuvinte

-repetari

-articulari gresite de cuvinte

-ritm prea lent sau prea grabit

-camp perceptiv-ingust care se mentine inca mult timp dupa invatarea abecedarului

-necunoasterea cuvintelor citite

In privinta intelegerii continutului celor citite

-intelegere fragmentara si incompleta a celor citite

-posibilitati reduse in privinta stabilirii legaturii intre ideile textului,succesiunea acestora si mai cu seama a intelegerii legaturilor cauzale si a stabilirii corelatiei intre cele citite si experienta lor de viata

-posibilitati reduse de reproducere cu cuvinte proprii a celor citite.

Cauzele atat in privinta tehnicii citirii cat si in cea a intelegerii continutului celor citite sunt determinate de particularitatile proceselor psihice,de lipsurile si tulburarile acestora.

DISGRAFIA MOTRICA -conduce la scrierea defectuoasa ,la tulburari caligrafice; este o tulburare motorie.

Motricitatea este aceea care determina numeroase tipuri grafice caracterizate prin: ilizibilitate; ritm extrem de lent.

Scrisul copilului disgrafic difera net de cel al copilului copilului cu h. mintal .

Exista 5 tipuri de disgrafie motrica in functie de caracteristici ale semnelor grafice si ale motricitatii copiilor cu:

a) proasta organizare a paginii(text dezorganizat)

-textul nu are o unitate este dezorganizat

-spatiul prea spatializat

-spatiul fie prea inghesuit

-apare dansul cuvintelor

-rand frant

b) neindemanare

-grafisme retusate

-inaintarea grafica este sacadata

c)erori de forma si de proportie

-litere deformate

-sens exagerat de mare sau exagerat de mic

-scris labartat sau inghesuit

In functie de aceste caracteristici s-au stabilit 5 tipuri de disgrafie motrica:

1.Scris : rigid; crispat; indreptat spre dreapta baza cuvintelor sau a elementelor de legatura sunt in V ascutit; intre randuri nu exista spatiu; miscarile sunt necontrolate; desenele executate cu multe erori

2. Scris: deformat mic, rotund; literele sunt apropiate ,cuvintele "danseaza "pe linie; labartat; neregulat; ritm lent de scriere

3.Scris: dinamic; impulsiv, precipitat,lipsit de control; anumite miscari bruste si neregulate; forme neprecise; organizarea proasta a paginii; coexista curbele si V

4.Scris: stangaci; neindemanatic; grafisme retusate,inaintarea grafica sacadata, forme neproportionate; cuvintele "danseaza"pe linie; legaturi infantile; forme greoaie

5.Scris:lent, precis; predilectie pentru "buna forma a literelor"; pagina organizata bine, respecta liniile spatiale; literele sunt bine conturate.

Formarea deprinderilor de citit scris- exercitii

Formarea deprinderilor de citit-scris depinde de o serie de factori printre care cei mai importanti se refera la dezvoltarea psihica generala si in primul rand dezvoltarea intelectului,dezvoltarea motrica generala si a chinesteziei mainii in special, de nivelul achizitiilor verbale si calitatea conduitei verbale,motivatia pentru activitatea respectiva si interesul subiectului de a-si insusi cat mai repede noile achizitii.

Succesul in formarea deprinderii de scris este influentat si de exercitiile pregatitoare.

Exercitii: mazgalituri,zig-zaguri in forma de linii drepte,de linii frante,de rotunduri,de folosire a pensulei ,folosita in scopul de a-l obisnui pe copil sa-si relaxeze musculatura pentru a realiza grafemul sau cuvantul dintr-o singura trasatura.

Controlul permanent exercitat de profesor-invatator,asigura reusita scolara in general si scris-cititului in special. Cu cat chinestezia mainii este mai dezvoltata cu atat au loc coordonari mai precise in executarea grafemelor,a desenului,a activitatii manuale si in general fenomenul de oboseala nu se mai instaleaza atat de repede.

Cu cat programul in dezvoltarea motricitatii este mai mare cu atat se formeaza mai rapid abilitati ale scrisului.Un rol deosebit de important il are dezvoltarea miscarilor fine ale degetelor si chiar ale mainilor ,deoarece in felul acesta,sunt antrenate grupe intregi de muschi si ligamente care fac posibila realizarea sincron ica si economicioasa a miscarilor.Copiii care au o buna dezvoltare motorie nu numai ca scriu mai rapid si mai frumos, dar nici nu obosesc asa de repede. Ca atare ei manifesta o atitudine pozitiva fata de activitate.

Coordonarile cinetice ca si cele neduro-motorii se inscriu in categoria factorilor fundamentali ce concura la dezvoltarea actului grafic,iar deficienta lor dezvoltata,cauza,de cele mai multe ori ,a tulburarilor de citit-scris.

In insusirea lexiei si grafiei trebuie sa avem in vedere : nivelul dezvoltarii psihice; nivelul de dezvoltare a limbajului in general; relatia dintre motricitate si limbaj; nivelul motricitatii si al limbajului; specificul dominantei si al lateralitatii; caracterul perceptei auditive si vizual kinestezice; specificul orientarii spatio-temporale

Si in raport de care adoptam  metodele si procedeele cele mai adecvate.

Metode si procedee cu caracter general

Multe dintre aceste metode si procedee se pot efectua sub forma de joc ,in functie de varsta subiectului, sau li se pot imprima un caracter de distractie-relaxare si de inlaturare a oboselii.

Exercitiile pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a mainii,au o importanta deosebita pentru formarea musculaturii fine ale degetelor si mainilor ,ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, evitarea oboselii si alunecarea facila pe foaia de scris,iar ca efect adaptarea unei scrieri silentioase. De obicei,exercitiile respective sunt imbinate cu adaptarea pozitiei corecte de scris si de relaxare ,nu numai a degetelor si mainilor ,dar a intregului corp.Aceste exercitii sunt cu atat mai necesare cu cat avem in vedere si marea varietate a deficientelor motorii,a celor psihomotorii determinate de leziunile SNC,a dereglarilor cinetice si tonice,a dezorganizarii miscarilor si modificarea sincineziilor.

EXERCITIILE de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mainii le desfasuram in forme variate ,incepand cu miscari ritmice de intindere si strangere a a degetelor ,ori de intindere a bratelor si scuturarea lor, astfel incat sa se transmita vibratia pe intreaga fibra musculara-la cele mai complexe forme ce se utilizeaza in terapiile de relaxare. In functie de varsta copilului,se poate introduce jocul cu scopul de a stimula efectuarea exercitiilor respective.Astfel,prinderea si apucarea mingii,mentinerea pe o perioada de timp atarnat de o bara ori franghi,trasarea cu degetul a unor contururi precise intr-o lada cu nisip,intinderea corpului paralel cu podeaua si sprijinirea pe maini si varful picioarelor pentru executarea flotarilor.

Putem utiliza o serie de exercitii mai specializate pe directia dezvoltarii musculaturii mici a degetelor si

mainii concomitent dezvoltandu-se si capacitatea perceptiva si cinetice.

Amintim:

-inchiderea si deschiderea alternativa si ritmica a pumnului;

-apropierea si in departarea alternativa si ritmica a degetelor;

-miscarea degetelor prin imitarea cantatului la fluier ori la pian;

-trasarea cu degetul in aer a formelor geometrice;

-decuparea si colorarea literelor ,cifrelolr;

-trasarea cu degetul pe o sticla a literelor;

-strangerea ritmica a unei mingi de cauciuc;

-desenarea grafemelor dupa conturul -model;

-desenarea diferitelor figuri geometrice ori trasarea conturului lor;

-modelajul din lut sau plastilina

Aceste exercitii sunt folosite cu scopul de a prevenii eventualele tulburari lexo-grafice si de a pregati mana pentru scris ca si pentru evitarea oboselii.

Reeducarea psihomotricitatii se desfasoara pe compartimente:

-motricitate

-schema corporala si lateralitate

-organizarea spatio-temporala

-miscare in special educarea marimii dominante

Toate aceste compartimente sunt implicate direct in realizarea scrierii propriu-zise,in realizarea actului grafic.

Lilian Lurcat arata ca a invata scrisul inseamna a invata sa organizezi miscari in vederea reproducerii unui model si ca invatarea scrisului este efectul conjugarii a doua activitati,a activitatii vizuale de identificare a modelului cu a activitatii motrice de realizare a formei.

Deci - pregatirea motrica (grafomotrica),

-pregatirea perceptiv-motrica,

-pregatirea mintala = sunt conditii ale formarii educarii psihomotice ,care trebuiesc sa preceada scrierea.

Dezvoltarea motorie generala determina organizarea activitatii de coordonare si sustinerea miscarilor specifice in executarea semnelor grafice si in raport de acestea ,o mai fina diferentiere intre semnele trasate.Organizarea si dezvoltarea temporo-spatiala devine o conditie a perfectionarii si discriminarii in senzatiile vizuale,auditive,cinetice si tactile ce stau la baza formarii abilitatilor de scris-citit.

Tehnici negrafice

Exercitii destinate sa amelioreze finetea ,precizia,coordonarea ,rapiditatea si controlul mainii si degetelor

1. Decuparile cu foarfecele sau cu mana,a unor benzi din reviste sau a unor figuri desenate in prealabil. Decuparea figurilor colorate extrase din reviste ne-a dus la ideea de a propune copiilor un exercitiu care le

place, exercitii de motricitate fina,de scriere si totodata de organizare a unei povesti.

Faza I cautarea imaginilor intr-o revista;

II decupare

III organizarea figurilor decupate pe o coala mare de hartie alba astfel incat sa corespunda unei prime istorisiri

IV lipirea fig. pe hartie

V scrierea povestirii pe care a elaborat-o in mare parte numai din imaginatie.

2.Indoirea foilor de hartie

- de-a lungul unei axe ,a 2 axe

-imitand cutele burdufului de acordeon

aa3. Jocurile cu bile

4. Exercitiile cu cartile de joc ofera prilejul de a exersa supletea si finetea gesturilor ca si coordonarea celor 2 maini. Poate invata o serie intreaga de miscare.

5. Manuirea marionetelor este un exercitiu de motricitate, ea ofera copilului in acelasi timp ,posibilitati de exprimare ce favorizaza reeducarea.

6. Exercitiile cu plastilina ,un material foarte adecvat pentru dezvoltarea supletei si totodata fermitatii gesturilor fine,fara sa opuna prea mare rezistenta. Exercitiile libere ,case,arbori. Se pot folosi si materiale. Copilul se poate distra confectionand persoane imbracate si scene complete.

7.Exercitii cu bratele si cu mana fara materiale ajutatoare

-subiectul loveste masa cu varful fiecarui deget pe rand ,rar si apoi mai repede;

-se atinge succesiv degetul mare cu varful fiecaruia din celalalte degete.