Etapele cercetarii sociologice

ETAPELE CERCETARII SOCIOLOGICE

Fundamentarea stiintifica a deciziilor in conducerea organizatiilor economice si institutiilor sociale solicita studii complexe in scopul determinarii gradului de dezvoltare a caracteristicilor proceselor sociale, a influentei diferitilor factori asupra miscarii intregului organism social, a climatului psihosocial in care se realizeaza actiunea umana desfasurata de grupuri si colectivitati. Aceste studii se realizeaza fie de catre laboratoarele de cercetare ale institutiilor si organizatiilor economice, fie de catre institutii specializate in cercetarea stiintifica a proceselor psihosociale.

In cel de-al doilea caz, cercetarea se realizeaza in baza unui contract, care, pe langa clauzele specifice acestor documente presupune o permanenta cooperare intre cercetatori si conducerea organizatiilor (Director, Consiliu de Administratie etc.). Cooperarea institutionalizata intre cele doua parti are drept consecinta nu numai cresterea rentabilitatii in realizarea obiectivelor propuse, ci si substantializarea insasi a continutului activitatii de cercetare. Organizarea si conducerea colectivitatii umane presupun asigurarea unitatii de actiune, in conditiile existentei unei mari varietati de relatii (economice, juridice, culturale, morale), de interese (individuale, colective, generale), de motivatii, de opinii etc. In acest context, luarea oricarei decizii trebuie sa fie precedata de cunoasterea tuturor aspectelor pe care le imbraca fiecare dintre elementele componente ale organizatiilor si institutiilor sociale. Cercetatorii cunosc, de regula, mai bine conditiile de functionalitate ale modelelor teoretice si raporturile logice (si legice) dintre elementele de structura ale acestora. La randul lor, managerii cunosc mult mai bine factorii stimulatori si elementele disfunctionale ale modelelor de organizare existente.

In acest caz, dialogul dintre cele doua parti interesate permite sa fie retinut intregul camp de atribute semnificativ pentru analiza teoretica si, in acelasi timp, cu o bogata substanta din punct de vedere al practicii sociale.

Cercetarea stiintifica fiind ea insasi un tip specific de actiune umana trebuie conceputa si desfasurata in baza unui program riguros elaborat, in cadrul caruia se disting mai multe etape, fiecare din acestea presupunand un ansamblu de demersuri metodologice specifice. In literatura de specialitate exista mai multe modalitati de a clasifica etapele unei cercetari psiho­sociologice; importanta este, insa, respectarea cu rigoare a logicii generale de desfasurare a cercetarii stiintifice, astfel incat sa nu se omita nici unul din demersurile care ar putea sa afecteze calitatea analizei intreprinse. Propunem urmatoarea schema de desfasurare a activitatii de cercetare:

Stabilirea problemei sociale (obiectul analizei);

Analiza dimensionala a conceptelor (operationalizarea conceptelor);

Analiza ipotezelor stiintifice

Determinarea populatiei supuse investigatiei sociologice;

Stabilirea metodelor de cercetare;

Elaborarea instrumentelor necesare recoltarii informatiilor sociale;

Testarea instrumentelor (ancheta -pilot);

Recoltarea informatiilor (cercetarea de teren);

Prelucrarea informatiilor;

Analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate;

Intocmirea raportului de cercetare.¹

Stabilirea problemelor sociale

Cercetarea sociala complexa poate fi autentic stiintifica si, deci, utila in conditiile in care exista unitate deplina intre conceptia stiintifica despre organizatia sau organizarile socio-economice studiate si principiile teoretice si metodologice ale cercetarii acestor organizari.

Punctul de plecare pentru realizarea unei astfel de unitati este structura proceselor considerate obiect al analizei stiintifice. Sursele principale pentru cunoasterea structurii organizatiilor economice, institutiilor sociale, unitatilor administrativ-teritoriale etc. sunt: documentele oficiale prin care se institutionalizeaza intreaga organizare sociala; si informatiile rezultate din cercetari realizate anterior celei pe care noi insine o initiem.

In elaborarea programelor si metodologiilor de cercetare se porneste de la problemele reale pe care le ridica viata sociala. Ce sunt, de fapt, problemele sociale sau, altfel formulat, cand apreciem ca o anumita situatie din realitate devine problema sociala care se cere a fi explicata prin intermediul cercetarii stiintifice?

In activitatea practica nemijlocita, oamenii transforma permanent obiectele muncii in valori materiale si spirituale necesare vietii lor. In procesul de transformare a obiectelor naturale si sociale se modifica propriile conditii de viata, se perfectioneaza mijloacele activitatii, se impun noi tipuri de organizare, se amplifica raporturile dintre oameni, se dezvolta ei insisi sub aspectul insusirii de noi cunostinte, acumularii de noi experiente etc.

Noile produse ale activitatii practice (socialul reprodus pe o noua treapta) devin ele insele factori de modificare a structurilor si relatiilor din interiorul proceselor sau dintre diferite fenomene si procese sociale. Influentele si determinarile produse de factorii economici, sociali , politici, culturali in noile conditii create nu pot fi totdeauna percepute prin intermediul cunoasterii comune, al simplei experiente, desi acest gen de cunoastere indeplineste un rol important. Cunoasterea rezultata din experienta si confruntarea nemijlocita cu realitatile in noile conditii poate sa conduca la constatarea ca un anume tip de activitate, intr-o forma organizata data, este mai eficient sau, dimpotriva, se caracterizeaza prin dereglari in sistemul de relatii, ori pe planul rezultatelor obtinute. Starea de fapt caracterizata prin imposibilitatea de a determina prin intermediul cunoasterii comune cauzele care dau noi directii evolutiei proceselor reale o denumim problema sociala. Prin aceasta formulare nu avem in vedere orice fel de schimbare, ci numai acele schimbari care au o semnificatie deosebita pentru realizarea obiectivelor din programele de actiune pentru satisfacerea intereselor fundamentale ale grupurilor umane implicate in activitatile ce fac obiectul analizei.

Cunoasterea exacta a starilor de fapt este benefica in doua situatii:

a)  daca se constata existenta unei stari conflictuale, a unor factori care deregleaza sistemele organizate si limiteaza campul de actiune si, implicit, eficienta acestei actiuni, analiza stiintifica se impune ca una dintre modalitatile de depistare a cauzelor care au generat astfel de situatii.

b)  atunci cand elementele nou aparute prefigureaza evolutia unor structuri in cadrul carora actiunea poate sa devina eficienta, cunoasterea cauzelor si a factorilor stimulatori in vederea evaluarii posibilitatii generalizarii lor.

Analiza dimensionala a conceptelor

Necesitatea analizei conceptelor

In plan teoretico-metodologic, intreaga activitate de cercetare sociologica este marcata de utilizarea termenilor:'concept', "variabila' si ""indicator'. Pe de alta parte, in practica elaborarii programelor de cercetare concreta, constituie un moment de reala importanta, pentru fiecare cercetare stiintifica riguroasa, asemenea probleme ca: analiza conceptelor in care este reflectata realitatea, ca si stabilirea variabilelor si indicatorilor pe baza carora urmeaza sa se realizeze recoltarea, prelucrarea si analiza informatiilor socio-economice. Dupa cum se stie, conceptele constituie esenta oricarei teorii stiintifice, iar sociologia isi elaboreaza un sistem conceptual bogat, in care sunt exprimate, foarte variat ca grad de abstractizare, numeroasele procese si dimensiuni ale vietii sociale: societate, comunitate umana, grup social, structura sociala, relatii sociale, actiune sociala, participare, integrare socio-economica si politica a grupurilor si colectivitatilor umane etc. Tocmai in concepte, ipoteze si legi este concentrat si esentializat intregul efort de cunoastere stiintifica a societatii.

Teoria sociologica poate sa orienteze noile cercetari, sa explice o serie de fenomene a caror manifestare a ramas relativ neschimbata, sa elaboreze noi metode de analiza si de explicatie pentru interpretarea situatiilor noi din viata societatii. Conceptele pot sa indeplineasca o astfel de functie datorita faptului ca particularitatea lor consta in "captarea si fixarea unui continut informational apt de a fi reprodus identic de diferiti agenti cunoscatori' (Cornel Popa, 1972). Determinarea semnificatiei conceptelor se realizeaza pe calea definitiilor. In cadrul teoriei cunoasterii sunt luate in considerare o varietate de tipuri de definire; aici suntem interesati in mod deosebit de definitiile nominale si operationale.

Definitia nominala este o definitie lexicala, ea se realizeaza la nivel interlingvistic, verbal si consta in explicitarea unui termen necunoscut cu ajutorul unor termeni cunoscuti. Definitia nominala a conceptelor este rezultatul final al cercetarii concrete sau al analizelor teoretice si marcheaza un moment calitativ al cunoasterii stiintifice. Dar, actiunea umana, sub forma practicii productive, a organizarii si conducerii si sub multiple alte forme, modifica in permanenta starea proceselor vietii sociale; apar fenomene noi, se diversifica raporturile socio-economice, politice si culturale, se elaboreaza noi programe de actiune care sporesc exigentele fata de calitatile profesionale, culturale si umane, in general, se instituie criterii noi de apreciere valorica a faptelor si lucrurilor, de promovare sociala etc. Apar deci noi probleme sociale, care se cer a fi studiate in vederea fundamentarii stiintifice a deciziilor, rationalizarii actiunii, modelarii comportamentelor si atitudinilor indivizilor si grupurilor umane.

In elaborarea noilor programe de cercetare se porneste, de data aceasta, de la achizitiile cercetarilor anterioare, inclusiv de la definitiile (nominale) date conceptelor in care au fost condensate toate informatiile obtinute din aceste cercetari. Se parcurge, de fapt, drumul invers: de la teorie la practica sociala, la "realitatea vie'. Acest demers metodologic se realizeaza prin intermediul definitiei operationale.¹

Definitia operationala consta in prescrierea operatiilor empirice necesare trecerii de la teorie la cercetarea concreta. Ea este dependenta de definitia nominala si se poate efectua cu succes numai pe baza acesteia din urma. Prin incorporarea definitiei operationale in contextul cercetarii stiintifice se asigura trecerea de la nivelul teoretic la cel empiric printr-o procedura sistematica de indicare a operatiilor de masurare ce urmeaza sa fie efectuate asupra domeniului cercetat.

In intelesul strict al cuvantului, definitia operationala este specifica numai conceptelor apropiate de concretul nemijlocit, acelea cu un grad redus de generalitate (de abstractie). Prin operationalizarea conceptelor (sau constructia variabilelor) se desemneaza insa intregul proces de evidentiere a dimensiunilor si indicatorilor unui anumit domeniu, de transpunere a temei intr-o procedura de investigare concreta. Intre conceptele generale si realitatea empirica reflectata de aceste concepte se stabileste o relatie mediata de catre asa-numitele operationalizari verticale si orizontale.

P.F. Lazarsfeld este cel care elaboreaza paradigma operationalizarii conceptelor in cercetarea sociologica. Aceasta paradigma cuprinde: reprezentarea imagistica a conceptului, specificarea conceptului prin stabilirea dimensiunilor, alegerea indicatorilor si constructia indicilor empirici (P.F. Lazarsfeld). Desi aceasta schema este larg acceptata in literatura, se cuvine sa facem o precizare care vizeaza un neajuns esential si anume faptul ca nu putem accepta ideea potrivit careia o cercetare poate fi incununata de succes daca se porneste de la o reprezentare imagistica a conceptului. In realitate, trebuie sa realizam o definire cat mai riguroasa a domeniului supus cercetarii, ceea ce se constituie intr-o premisa favorabila efectuarii celorlalte etape ale operationalizarii.

Etapele operationalizarii conceptelor

a) Dupa definirea conceptelor pe cale nominala se trece la stabilirea dimensiunilor conceptului, ca prima operatie pe care o face cercetatorul pentru a apropia formele gandirii abstracte (conceptele) de manifestarile concrete ale lumii reale pe care urmeaza s-o cerceteze cu ajutorul unor metode stiintifice.

A stabili dimensiunile unui concept inseamna, de fapt, a nominaliza domeniile sau elementele structurale esentiale care compun procesul sau realitatea desemnata de conceptul respectiv. Se au in vedere acele componente care se constituie, la randul lor, in entitati relativ autonome cu o structura a lor proprie si cu multiple relatii cu alte fapte si procese naturale, sociale, economice, politice etc.

Urmatorul moment va consta din stabilirea variabilelor.

b) Variabile si functia lor in cercetarea sociologica

Termenul "variabila' exprima fenomene, procese sau relatii proprii realitatii desemnate de dimensiunile conceptului operationalizat si care au proprietatea de a-si modifica continutul lor sau a produce modificari de continut asupra altor fenomene si procese din campul realitatii cercetate. Cu alte cuvinte, prin variabile se exprima in sociologie caracteristica generala a lumii reale, aceea de schimbare (dezvoltare). Functia principala a variabilelor consta in faptul ca ele permit agentului cunoscator (cercetatorului) sa detaseze sensurile schimbarii si dezvoltarii, sa stabileasca conditiile in care se realizeaza acestea, precum si factorii care stimuleaza sau franeaza dezvoltarea unui proces oarecare.

Urmatorul moment il constituie stabilirea indicatorilor.

c) Indicatorii in sociologie. Natura si functiile lor

Termenul de indicator este utilizat in sociologie pentru a desemna o particularitate elementara a unei teme, o trasatura caracteristica a realitatii sociale (vezi M. Constantinescu, 1972).

Indicatorii sociologici sunt de fapt elaborate conceptuale, reflectand anumite trasaturi ale fenomenelor si proceselor sociale, ale comportamentelor si actiunilor sociale. Cele mai simple fenomene indeplinesc rolul de indicatori pentru fenomenele sociale complexe.

In general, indicatorul este considerat o "caracteristica', exprimata numeric, a unei categorii economice sau sociale, fiind astfel notiunea pentru o expresie numerica determinata pe baza de observatii statistice (V. Trebici, 1975). Dar inainte de a fi o caracteristica a unei categorii (concept) cum, in mod corect mentioneaza autorul citat, indicatorul este o caracteristica a realitatii care poate fi perceputa de catre subiectul cunoscator si prin intermediul careia este exprimat gradul de dezvoltare al fenomenului real pe care il caracterizeaza.

De mentionat faptul ca intre indicatori si indicatul lor se stabileste o relatie statistica, iar legatura dintre ei are un caracter probabilist.

In cercetarea sociologica se face apel atat la indicatorii empirici (direct observati), cat si la indicatori definitionali.

Elaborarea propriu-zisa a indicatorilor sociologici trebuie sa fie precedata de o activitate teoretica de definire a conceptelor de analiza si determinare conceptuala. Ei sunt rezultatul direct al acestei activitati teoretice, cu alte cuvinte, decurg nemijlocit din analiza domeniului aflat in cercetare, utilizand atat cunostintele acumulate in studierea sa, cat si rezultatele observatiei directe a realitatii sociale.

De regula, in studiile exploratorii se porneste de la un numar mai mare de indicatori, iar pe parcurs sunt eliminati indicatorii nesemnificativi si sunt retinuti doar aceia care se dovedesc relevanti in raport cu obiectul analizat si obiectivele urmarite.

Formularea indicatorilor pentru fiecare din variabilele "construite' desavarseste operationalizarea conceptului analizat. In acest moment, cerce­tatorul are in fata sa descrierea detaliata a tuturor sau cel putin a principalelor caracteristici ale procesului sau domeniului realitatii care constituie obiectul cercetarii concrete proiectate. In metodologia sociologica totalitatea elemen­telor componente, ori altfel spus, a dimensiunilor, factorilor de schimbare (variabile) si a caracteristicilor (indicatorii) unui fenomen sau proces socio-economic poarta denumirea de spatiu (camp) de atribute.

Componentele schemei operationale (caracteristicile realitatii) se consti­tuie, la randul lor, in criterii pentru stabilirea surselor din care ne vom recolta informatiile si in functie de care vom redacta instrumentele adecvate acestui scop.

Analiza ipotezelor stiintifice

Precizari terminologice. Definitia ipotezei

Ipoteza constituie un element indispensabil al constructiei teoretice stiintifice si, in acelasi timp, al investigatiei de teren. Stabilirea ipotezelor stiintifice - moment cheie al cercetarii stiintifice - pune in evidenta interdependenta dintre abordarea teoretica si cercetarea concreta, care se conditioneaza reciproc.

Etimologic, ipoteza inseamna "ceea ce se pune dedesubt, temelie, baza' (derivand din termenii grecesti "hypo' - dedesubt si "thesis' - actiunea de a pune).

Principiul si ipoteza reprezinta ambele inceputul, temelia unei constructii teoretice. Spre deosebire de ipoteza, principiul (in limba latina "principium' desemnand pe acela care este primul) este enuntul unei explicatii temeinic verificate; ipoteza stiintifica functionand si ea ca inceput, temelie - este explicatie anticipata, plauzibila pentru a sustine o constructie teoretica ce urmeaza sa fie ulterior supusa testarii, verificarii empirice.

Echivalentul ipotezei stiintifice in planul cunoasterii comune (spontane) il constituie banuiala. Pornind de la observatii intamplatoare a ceea ce ni se intampla facem legaturi, presupozitii despre evenimente si fenomene. Ipotezele stiintifice insa, pe care le regasim in planul cunoasterii stiintifice, se bazeaza pe observatii sistematice, fiind cele "care da posibilitatea trecerii de la cunoasterea faptelor la cunoasterea legilor de producere a acestor fapte' (S. Chelcea, 1998).

Ipoteza este "enuntul unei relatii cauzale intr-o forma care permite verificarea empirica' (Th. Caplow, 1970).

Elaborarea ipotezelor empirice

Ca urmare a specificului complex al realitatii investigate si al procesului de cunoastere a acesteia, teoria stiintifica este structurata pe diferite nivele de generalizare, de la cel al teoriilor fundamentale, la "teoriile sociologice de rang mediu' (R.K. Merton, 1972), ajunga ndu-se la ipoteze.

Teoria stiintifica este constituita dintr-o multitudine de ipoteze elaborate si organizate asemenea unui sistem logic deductiv in care unele ipoteze, de nivelul cel mai inalt (ipoteze cu grad maxim de generalitate - numite ipoteze teoretice) servesc ca premise initiale ale teoriei, in timp ce celelalte enunturi urmeaza logic (constituind ipotezele cu nivel minim de generalitate - ipoteze de lucru). Ipotezele teoretice (ipoteze fundamentale) sunt generale si indirect testabile; ipotezele de lucru (sau ipoteze empirice, de cercetare), derivate din primele, reprezinta enunturi direct testabile sau verificabile empiric (in cercetarea empirica, de teren).

In esenta, modalitatea cel mai frecvent utilizata de elaborare a ipotezelor de lucru o reprezinta deducerea acestora din teorie. Relatia dintre ipotezele de nivel maxim de generalitate, ipotezele de nivel mediu, respectiv ipotezele de nivel minim de generalitate este redata de urmatoarea schema (vezi Radu J. Bogdan si Aurora Milcoveanu, 1974):

Trebuie subliniat faptul ca justificarea teoretica aproblemei sociale in discutie, respectiv prezentarea obiectivelor de cercetare sunt momente ale cercetarii stiintifice anterioare elaborarii ipotezelor de lucru - primele reprezentand un sistem de ipoteze indirect testabile (teoretice) din care sunt derivate logic enunturi direct testabile (ipoteze de lucru) a caror confirmare sau infirmare va fi redata de datele empirice (informatiile furnizate de cercetarea de teren).

Alte doua modalitati de stabilire a ipotezelor - prezentate de Septimiu Chelcea in lucrarea: Cercetarea Sociologica. Metode si Tehnici, (autori: S.Chelcea, I.Marginean, I.Cauc, Edit. Destin, Deva, 1998) - sunt:

Experienta cercetatorului stiintific - saturat de literatura stiintifica si analizand datele din cercetarile empirice anterioare, cercetatorul are capacitatea de a intui relatii intre faptele si fenomenele observate, formuland ipoteze despre "regularitatea probabila a producerii lor, despre legaturile posibile dintre ele'

(S. Chelcea, 1998).

- Ipotezele sociologice si psihologice pot fi stabilite si prin analogie cu fenomenele fizice, chimice, biologice.

Validitatea ipotezelor

Ipotezele reprezinta enunturi "prin care se pot formula explicatii cauzale sau functionale' (I. Marginean, 2000); cu ajutorul lor se verifica relatiile dintre variabilele empirice. Ipotezele de lucru iau forma unor implicatii logice:

"Daca A atunci B',

de exemplu: "Daca coeziunea colectiva intr-o institutie este mare, atunci reusita actiunii grupurilor de presiune este mica' ; sau "Daca copiii sunt crescuti intr-un mediu familial violent, atunci ei sunt caracterizati printr-un comportament deviant'.

"Cu cat A cu atat B', de exemplu: "Cu cat nivelul de trai al populatiei scade, cu atat rata comportamentelor delincvente create'.

Aceste formulari orienteaza activitatea de testare empirica a ipotezelor. Enunturile astfel exprimate trebuie sa aiba o formulare clara si concisa, sa fie coerente logic si noncontradictorii.

In consecinta, in cercetarea sociologica, nu orice enunt despre relatia probabila dintre fenomene constituie o ipoteza stiintifica. Pentru a fi valida ipoteza empirica trebuie sa fie direct testabila, respingand inca de la inceput acele enunturi pentru care nu exista posibilitatea de verificare a adevarului lor. Numai prin testare, prin confruntare cu realitatea sociala, se ajunge, in investiga]ia sociologica, la confirmarea sau infirmarea ipotezelor stiintifice. Se impune o precizare: in cercetarea socioumana nu se pleaca de la premisa doar a confirmarii (sau doar a infirmarii) ipotezelor empirice. Cercetatorul formuleaza enunturi ce urmeaza a fi verificate. Numai datele empirice (date ce vor fi recoltate in cadrul cercetarii empirice cu ajutorul metodelor si tehnicilor de investigatie sociologica) vor confirma (sau infirma) ipotezele cercetarii; acest aspect urmand a fi analizat in etapa cercetarii sociologice de analiza si interpretare a datelor recoltate pe teren.

Exprimand adevaruri probabile si indeplinind un dublu rol: metodologic si cognitiv-explicativ, ipotezele stiintifice constituie, in esenta, explicatii plauzibile bazate pe teorii explicative validate stiintific, care urmeaza a fi verificate (testate) prin faptele de observatie.

Determinarea populatiei supuse investigatiei sociologice

In cercetarile psihosociale se utilizeaza ca sursa de informatii oamenii, care sunt, de fapt, integrati ei insisi in procesele analizate, sunt creatorii faptelor sociale si purtatorii celor mai diverse relatii.

Deoarece scopul cunoasterii este determinarea structurilor economice, politice, culturale si a climatului psihosocial in care actiunea umana a devenit sau poate sa devina eficienta in conditiile obiective si subiective existente intr-un anumit moment al dezvoltarii unei organizari umane sau institutii sociale, informatile luate direct de la subiectii activitatilor practice au o valoare deosebita pentru analiza stiintifica a mediului social pe care il construiesc si in care traiesc acestia. Pentru ca informatiile recoltate de la oameni sa aiba valoare stiintifica, trebuie sa se respecte cu rigoare cateva cerinte ale metodologiei cercetarii. Printre acestea, determinarea pe baze stiintifice a populatiilor care urmeaza sa fie cercetate are o importanta deosebita.

Determinarea populatiei supuse investigatiei presupune realizarea a trei operatii metodologice distincte, dar strans legate intre ele; stabilirea colectivitatii statistice generale, stratificarea (gruparea populatiei) si alegerea esantioanelor asupra carora urmeaza sa se efectueze investigatia propriu-zisa.

Aceste operatii se realizeaza dupa ce, in prealabil, a fost stabilita sfera de cuprindere in teritoriu (delimitarea spatiala a cercetarii).

Din considerente economice, dar si pentru ca unitatile de cercetare (colectiv de catedra, centre de cercetare, laboratoare psihologice) sunt relativ restranse, cercetarile sociologice nu depasesc de regula dimensiunile unei zone socio-geografice. Cele mai numeroase cercetari se efectueaza in marile organizatii economice, la nivelul judetelor, in comune si orase.

Dupa ce a fost stabilita sfera de cuprindere in teritoriu sau nominalizate unitatile economice sau comunitatile umane care urmeaza sa fie cercetate, se trece la delimitarea colectivitatii statistice generale. Criteriul de referinta pentru efectuarea acestor operatii il constituie problemele sociale care constituie obiectul cercetarii de teren. Astfel, vor fi incluse in colectivitatea statistica generala:

a) toate persoanele (sau grupurile umane organizate) care sunt implicate cel putin printr-un tip de activitate practica in procesele socio-economice sau culturale care constituie obiectul cercetarii;

b) toate persoanele care, prin statutul lor social, sunt raspunzatoare de organizarea, conducerea si efectuarea controlului social asupra acelorasi procese;

c) persoane care, desi nu sunt implicate nemijlocit in procesele analizate, detin informatii referitoare la aceste procese.

Pentru a exemplifica, vom spune ca sfera colectivitatilor generale este diferita in cazul a doua cercetari pe teme aparent asemanatoare. O investigatie pe tema "Factorii psihosociali ai cresterii productivitatii muncii' la organizatia economica "X' presupune luarea in considerare a informatiilor date de salariatii care isi desfasoara activitatea in unitatea respectiva. Daca, insa, analiza vizeaza cunoasterea "factorilor psihosociali care contribuie la cresterea eficientei sociale a muncii', chiar daca cercetarea se desfasoara in aceeasi unitate economica sfera colectivitatii statistice generale va fi mult mai mare.

Diferenta este data de continuturile celor doua concepte : "productivitatea muncii' si "eficienta sociala a muncii'. Ultimul este un concept mult mai complex; el exprima pe langa productivitatea muncii si valoarea sociala a produselor, calitatea acestora, nevoile sociale pe care le satisfac etc. In acest caz pentru o analiza riguroasa si relevanta sunt necesare informatii si de la beneficiarii produselor realizate in unitatea cercetata.

Dupa ce s-a stabilit colectivitatea statistica generala, se procedeaza la gruparea populatiei in raport cu acele caracteristici natural-sociale ale acesteia care se constituie in factori determinanti (sau influenti) ai modelelor de actiune si comportament promovate de grupurile umane investigate. Cele mai frecvente caracteristici ale populatiei, care devin criterii de grupare (stratificare) in cercetarile psihosociologice sunt:

a) Caracteristicile socio-demografice - sex, varsta, starea civila, structura familiala. Este cunoscut, de exemplu, ca varsta, nu numai in calitatea ei de caracteristica naturala, determina comportamente de natura diferita; ea poarta in sine si o valoare sociala data de experienta de munca si de viata, de complexitatea raporturilor socio-umane stabilite de-a lungul anilor, de o gandire matura si cunostinte asimilate etc. In acest caz ar fi gresit sa se procedeze la aprecieri globale asupra populatiilor studiate, mai ales cand indivizii sociali sunt analizati din perspectiva aportului lor la actul de creatie sociala.

b) Caracteristici socio-profesionale - tipul profesiei, forma de calificare, vechimea in munca etc. Aceste caracteristici modifica , adeseori substantial, calitatea activitatilor desfasurate de oameni, precum si comportamentul lor, atitudinile fata de diverse fenomene si procese sociale. Daca ne-am referi, de exemplu, la profesia de miner, am avea suficiente argumente (rezultate din cercetari concrete si observatii directe), pentru a sustine ca in formatiunile de munca ale minerilor se creeaza, de regula, relatii socioafective puternic coezive, bazate pe constiinta apartenentei de grup, pe intrajutorare si responsabilitate fata de problemele generale ale grupului. Comunicarea se realizeaza pe o gama larga de probleme. Aceste caracteristici ale relatiilor interpersonale sunt determinate de natura specifica a muncii, in care faptele de munca ale fiecaruia, indemanarea si priceperea, responsabilitatea actiunilor intreprinse sunt hotaratoare nu numai pentru reusita sarcinii pe care o are grupul, dar si pentru viata acestuia. In egala masura se poate spune ca fiecare tip de activitate, fiecare meserie, conditiile in care se realizeaza, determina note specifice comportamentului, atitudinii, gandirii si 28 actiunii celui care o exercita. Aceasta si motiveaza retinerea profesiei in calitate de criteriu de grupare a populatiei cercetate.

c)    Caracteristici sociale - apartenenta la grupul social, la mediul social de provenienta (rural, urban). In ceea ce priveste mediul social de provenienta, acesta este un criteriu folosit in analiza sociologica a unei game foarte largi de probleme sociale. Satul si orasul contribuie fiecare in mod specific, la formarea personalitatii umane. Este adevarat, ca in prezent, functiile socializatoare ale celor doua tipuri fundamentale de comunitate umana au tendinte evidente de apropiere.

Cu toate acestea, gruparea populatiei, in vederea studierii ei sociologice, in functie de mediul social de provenienta este o cerinta metodologica de baza. Dimensiunile relativ restranse ale comunitatii rurale fac posibila o mai larga comunicare si cooperare intre toti membrii comunitatii, permit intrepatrunderea relatiilor interpersonale cu cele socio-economice, asigura o mai mare durabilitate a modelelor de viata si comportament (inclusiv a celor care s-au format in alte conditii social-istorice). In acelasi timp, cu toata dezvoltarea economica si culturala a satului romanesc contemporan, posibilitatea de asimilare a cunostintelor profesionale, culturale si stiintifice este mai restrans decat in localitatile urbane; contactele sociale sunt mai limitate; este mai restransa gama de domenii ale activitatii practice in care sa se materializeze cele mai diverse preferinte ale populatiei. Toate acestea conduc la formarea unui model actional si comportamental specific mediului rural.

d) Caracteristici economice - venituri ale persoanelor sau bugete familiale, tipul si structura locuintei, zestrea gospodariei etc. Aceste caracteristici sunt utilizate drept criterii de clasificare a populatiilor (anterior cercetarii) in situatii mai rare si cu deosebire atunci cand cercetarile se refera la aspecte ale calitatii vietii sau nivelului de trai. Informatii cu privire la
caracteristicile economice se recolteaza insa in timpul cercetarilor concrete, ele fiind criterii obiective de baza in analiza comportamentelor si modului de actiune a indivizilor si grupurilor sociale.

Informatiile cu privire la toate tipurile caracteristice mentionate mai sus se obtin, de regula, din situatii statistice, din fisele de evidenta, registrele agricole, fise de pontaj etc. Se intampla, insa, uneori, ca aceste surse sa nu fie complete sau sa nu fie aduse la zi cu schimbarile care au intervenit in viata oamenilor. De aceea, pentru a avea o imagine completa a structurilor populatiei ce urmeaza sa fie studiate, se folosesc fisele de recensamant.

Structurarea populatiei in functie de caracteristicile analizate mai sus, in afara de faptul ca marcheaza un moment in insusi actul cunoasterii sociologice a realitatii investigate, serveste la efectuarea a doua operatii metodologice de o deosebita importanta in organizarea si desfasurarea cercetarilor concrete: esantionarea si intocmirea tabelelor de corelatie in care numeroase caracteristici obiective ale populatiei se constituie (pe plan metodologic) ca variabile independente in functie de care se analizeaza opiniile, motivatiile, performantele profesionale, aspiratiile etc.

Cercetarile sociologice pot fi efectuate asupra intregii populatii care formeaza ceea ce am numit anterior "colectivitatea statistica generala' (cercetari totale) sau asupra unui esantion extras din populatia totala (cercetari selective). In practica situatiile cele mai frecvente sunt acestea din urma. Cercetarile selective prezinta avantaje atat din punct de vedere stiintific, cat si material. In cadrul acestui tip de cercetare, numarul populatiei de la care urmeaza sa fie recoltata informatia se reduce considerabil fata de populatia totala. Sunt situatii cand analiza stiintifica a unui fenomen social se poate face prin investigarea a 4-5 mii de subiecti, iar rezultatele sa fie reprezentative pentru intreaga populatie a tarii. In astfel de conditii, cercetarea poate fi mai riguroasa prin adancirea analizei asupra unui numar mai mare de caracteristici ale realitatii cercetate. De asemenea, prin scurtarea timpului in care se realizeaza investigatia se evita "imbatranirea' informatiei, crescand in acest fel, valoarea ei stiintifica , reducerea cheltuielilor materiale (costuri financiare, hartie, timpul de utilizare a calculatoarelor etc.) este o consecinta fireasca a oricarei cercetari selective; in schimb , avantajele pe plan stiintific al acestui tip de cercetare sunt conditionate. Conditia fundamentala in acest sens este ca un esantion calculat sa fie reprezentativ pentru intreaga colectivitate statistica considerata. Se spune despre un esantion ca este reprezentativ atunci cand subiectii retinuti in esantionul respectiv sunt purtatorii tuturor, sau cel putin, ale principalelor caracteristici a populatiei totale. Pentru a satisface aceasta cerinta, esantioanele trebuie sa fie calculate dupa scheme de esantionare elaborate in cadrul statisticii teoretice sau in cadrul metodologiei cercetarilor sociale.

Stabilirea metodelor de cercetare si elaborarea instrumentelor

pentru recoltarea informatiilor

Cercetarile sociologice efectuate asupra organizatiilor economice, institutiilor sociale, comunitatilor umane etc. presupun, adeseori, utilizarea concomitenta a mai multor metode si tehnici de cercetare, din doua motive:

a)  fiecare fapt si proces social este rezultanta actiunii unui numar relativ mare de factori obiectivi si subiectivi. Natura specifica a diverselor tipuri de fapte sociale impune utilizarea unor metode adecvate pentru studierea lor. Daca, de exemplu, intr-o cercetare sunt formulate ca obiective cunoasterea relatiilor socioafective din grupurile mici, precum si opiniile, motivatiile si comportamentele indivizilor care formeaza aceste grupuri, este obligatoriu sa folosim mai multe metode. Pentru studiul relatiilor socioafective, singura metoda care poate fi folosita este metoda sociometrica: opiniile si motivatiile pot fi cunoscute cu ajutorul anchetei sociologice, iar pentru studiul comportamentelor umane observatia sociologica s-a dovedit a fi metoda cea mai adecvata. Folosirea, in acest caz, a trei metode distincte nu este un capriciu al cercetatorului, ci este impusa de natura diferita a faptelor sociale care constituie obiectul analizei stiintifice.

b)  informatiile referitoare la cele mai diverse aspecte de viata sociala prezinta, ele insele, diferente semnificative atat prin continut, cat si prin forma lor. In plus, nici una din sursele de informare utilizate in cercetarea sociologica nu furnizeaza informatii ordonate, sistematizate si clasificate intr-o forma care sa satisfaca exigentele analizei si explicatiei stiintifice. De aceea, in cercetare se folosesc instrumente elaborate in cadrul diverselor metode sociologice, pentru a recolta informatii necesare (fisa de observatie, chestionarul, ghidul de interviu, testul sociometric etc.) Redactarea instrumentelor prin intermediul carora se recolteaza informatia sociala nu este, asa cum deseori se crede, o operatie pur tehnica. Acest moment in pregatirea unei cercetari concrete, este dependent de calitatea demersurilor metodologice analizate mai sus si este influentat in mod deosebit de teoria sociologica generala si de valorile ideologice in baza carora actioneaza cercetatorul vietii sociale. Problema sociala - obiect de cercetare este, in realitate, o sarcina a actiunii sociale. In acest caz varianta optima a cercetarii sociologice presupune nu numai determinarea directiilor obiective de dezvoltare a procesului analizat, ci si determinarea modalitatilor posibile de rezolvare a problemelor sociale reale.

Ancheta-pilot si cercetarea de teren propriu-zisa

Toate demersurile descrise mai sus sunt premergatoare deplasarii "in teren', contactului nemijlocit cu realitatea ce urmeaza sa fie cercetata. Pentru sociolog, munca la "masa de lucru' nu presupune izolarea de realitate deoarece formularea problemelor sociale care solicita cu prioritate sa fie cercetate, descrierea campului de atribute al fenomenelor circumscrise conceptelor prin care se formuleaza tema de cercetare si multe alte demersuri teoretice sau tehnice, presupun o legatura permanenta a sociologului cu lumea faptelor si fenomenelor sociale reale, o anumita experienta rezultata din cercetarile stiintifice anterioare efectuate de el sau de alti specialisti. Avand in vedere ca viata sociala este in permanenta schimbare, se recomanda ca inainte de a declansa cercetarea propriu-zisa sa se procedeze la o ancheta "pilot'. In aceasta faza cercetatorul testeaza mai intai validitatea instrumentelor de cercetare. Oricat de bogata ar fi experienta noastra, sa zicem, in redactarea chestionarelor, acest instrument de recoltare a informatiilor se adreseaza de fiecare data altor populatii; cu problemele lor specifice, cu universul lor de interese, de opinii, de motivatii, de aspiratii etc., cu capacitatea lor de a intelege sensul solicitarilor formulate de cercetator in chestionare, interviuri, teste etc.

Dupa ce ne-am convins ca problemele asupra carora solicitam informatii sunt si problemele reale ale oamenilor, ca intrebarile sunt formulate clar, ca oamenii sunt efectiv interesati in a coopera cu noi, putem considera ca se poate trece la activitatea de recoltare a informatiilor de la intreaga populatie din esantion. In cazul in care apar erori, in legatura cu oricare dintre problemele mentionate, se procedeaza la corectarea lor si numai dupa aceasta deplasam centrul activitatii noastre pe "terenul' faptelor concrete.

Prelucrarea informatiilor

In cadrul cercetarilor sociologice se recolteaza, de obicei, un mare volum de informatii. Pentru ca acestea sa poata fi analizate este necesara o prelucrare prealabila a lor. Prelucrarea poate fi facuta manual sau cu ajutorul calculatorului electronic. In lectia de fata ne vom referi la prelucrarea automata a datelor deoarece ea este mai complexa si, de fapt, presupune, pana la un punct, aproape toate demersurile prelucrarii manuale.

Informatiile se prelucreaza in mod diferit in functie de sursa de la care au fost obtinute si de instrumentele cu ajutorul carora au fost recoltate. Modul de prelucrare a informatiilor obtinute din documentele sociale si din fisa de observare sunt prezentate, in detaliu, in cadrul capitolelor referitoare la metoda observatiei si tehnica analizei continutului comunicarii.

In ceea ce priveste informatiile sub forma de cifre, retinute in principal din documente statistice, dari de seama, registre agricole, bugete de familii, registre de audiente, de evidenta a solicitarilor populatiei etc., toate acestea implica operatii mai putin numeroase in stadiul de prelucrare, deoarece informatiile respective se grupeaza si se ordoneaza dupa criterii care sa faciliteze analiza sociologica prin intermediul tabelelor construite inainte de inceperea recoltarii lor. Este utilizat, in acest sens, un sistem adecvat de categorii care sa permita retinerea unor serii de informatii referitoare la caracteristicile proceselor si tipurilor de actiuni practice care sunt urmarite cu precadere in cercetare.

Prelucrarea informatiilor rezultate din ancheta sociologica (prin intermediul chestionarului si interviului) solicita un efort mult mai mare si o cunoastere exacta a cerintelor teorettico-metodologice pe care le presupune aceasta etapa a cercetarii. In cele ce urmeaza, vom retine principalele momente ale unei astfel de prelucrari:

a)    verificarea si validarea informatiilor care urmeaza sa fie retinute pentru prelucrare. Aceasta presupune lectura fiecarui chestionar, in scopul de a stabili daca este sau nu valid pentru prelucrare. De regula, nu se valideaza acele chestionare care au un numar mare de intrebari fara raspuns sau in situatia cand lipsesc raspunsurile la intrebarile care solicita informatii referitoare la caracteristici obiective ale persoanelor chestionate. Fara aceste informatii, devin inutilizabile toate celelalte, deoarece caracteristicile obiective (sex, varsta, profesie, calificare etc.) se constituie, in cele mai multe cazuri , in variabile independente, in functie de care se face analiza celorlalte informatii. Exista insa situatii cand sunt eliminate din prelucrare numai unele intrebari (temi), daca se constata ca raspunsurile nu aduc nici un plus de cunostinte noi cu privire la problemele pe care le vizeaza intrebarile respective sau atunci cand la aceleasi intrebari nu se raspunde intr-un numar mare de chestionare.

b)   in ansamblul prelucrari un loc deosebit il ocupa codificarea informatiilor. Codificarea este definita ca fiind operatia de reprezentare conventionala a unei informatii sau, cu alte cuvinte, codul stabileste o cores­pondenta riguroasa intre natura calitativa a informatiei si cifrele (codificarea numerica) sau literele (codificarea alfabetica) atribuite. In cazul chestionarelor standardizate, codificarea se face anterior recoltarii informatiilor (pre-codificare). O intrebare precodificata se prezinta sub forma urmatoare:

In alegerea profesiei ati fost influentati de:

parinti . . . .. (1)

profesor. (2)

prieteni (3)

am hotarat singur    (4)

alte situatii. (5)

Dupa ce toate chestionarele au fost completate si verificate se trece la codificarea informatiilor. In cazul in care la intrebarile precodificate, la varianta cu raspuns liber se constata ca la un numar mare de persoane exista opinii, sugestii, propuneri de importanta deosebita pentru explicarea problematicii supuse analizei, se procedeaza la codificarea acestora, dupa modelul codificarii informatiilor date la intrebarile deschise. Cum se procedeaza? Presupunem ca avem de codificat raspunsurile date la urmatoarea intrebare deschisa: "Dv. ce credeti ca s-ar putea face pentru o mai mare eficienta economico-financiara a intreprinderii?' Se citesc raspunsurile date la un numar relativ mare de persoane intervievate cu scopul de a observa si de a nota pe fisele speciale problemele reale pe care le ridica oamenii.

S-a constatat, de exemplu, ca au aparut cu o frecventa foarte mare propuneri care vizau urmatoarele aspecte: Finantarea de la buget; restructurarea si retehnologizarea; aprovizionarea ritmica; deblocarea financiara; poli­calificarea muncitorilor; relatii de parteneriat cu alte unitati similare din strainatate etc. Au fost, de asemenea, un numar semnificativ de chestionare in care nu s-au dat raspunsuri la aceasta intrebare; sa presupunem ca au fost formulate un numar de opt categorii in care au fost introduse toate raspunsurile date de persoanele chestionate.

Dupa ce se codifica toate informatiile din chestionar, se intocmeste lista codurilor care devine un instrument de lucru al cercetatorului pana la intocmirea raportului de cercetare.

Dupa cum se poate observa, codificarea nu este o operatie mecanica. Dimpotriva, aceasta constituie un important moment al procesului de cunoastere, informatia fiind condensata si sistematizata in vederea analizei cantitative si calitative. Aspectele cantitative ale faptelor sociale nici nu ar fi posibil de cunoscut in afara codificarii lor, atunci cand avem de-a face cu o masa mare de informatii. Se impune deci, folosirea calculatoarelor care, dupa cum se stie, nu pot opera decat cu cifre sau litere, deci cu simboluri pe care noi le-am atribuit continutului de idei, opiniilor, motivatiilor sau aspiratiilor populatiei cercetate. Aceste simboluri (coduri) sunt introduse in memoria calculatorului, astfel incat fiecare chestionar si la randul ei fiecare intrebare sa devina unitati distincte in baza unui program de corelatii special elaborat.

Tot cercetatorului (echipei de cercetare) ii revine sarcina de a elabora lista corelatiilor si a celorlalte tipuri de analiza (analiza factoriala, coeficienti de semnificatie etc.) ce urmeaza sa fie efectuate prin intermediul calculatorului.

Corelatiile solicitate trebuie sa porneasca de la necesitatile de verificare a ipotezelor in baza carora a fost orientata intreaga cercetare sociologica.

Analiza datelor si explicarea proceselor si fenomenelor studiate

Analiza datelor si explicarea proceselor si fenomenelor studiate devin posibile numai dupa ce avem toate informatiile sistematizate si ordonate. In vederea unei analize riguroase, se impune utilizarea unor metode statistice si matematice: se calculeaza ponderea diverselor caracteristici, medii si indici ale valorilor acestora; se urmareste evolutia in timp a proceselor analizate, se face analiza comparativa etc.

Redactarea raportului de cercetare

Redactarea raportului de cercetare este ultima etapa a unei cercetari sociologice.

Exista si alte modalitati de finalizare a cercetarilor (elaborarea unor studii, monografii, sinteze in domeniul metodologiei etc.), dar, in toate cazurile in care cercetarea s-a realizat pe baza unei conventii sau contract cu institutii sau organizatii economice, se impune redactarea si a unui raport de cercetare. Intrucat acesta are unele particularitati in comparatie cu toate celelalte modalitati de finalizare a unei cercetari, vom prezenta cateva din cerintele de baza ale redactarii lui:

a)   se elaboreaza mai intai o schita a raportului. Schita este necesara in toate cazurile cand se redacteaza un material. Aceasta permite punerea in ordine logica a tuturor informatiilor de care dispunem; formeaza convingerea ca sunt cuprinse toate problemele importante, ne permite sa avem imaginea raportului in intregime si sa operam cu mai multa usurinta schimbarile care se impun. In cazul raportului de cercetare, elaborarea unei schite este obligatorie pentru ca, pe baza ei, se desfasoara o dezbatere cu factorii de decizie, singurii in masura sa aprecieze daca problemele abordate prezinta interes sau nu; daca exista si alte probleme care ar solicita explicatii din partea cercetatorilor; daca raportul va fi centrat pe problemele ce fac subiectul conventiei etc;

b)  se procedeaza la redactarea propriu-zisa a raportului, care trebuie sa fie concis. Conciziunea solicita, de regula, mai mult timp autorilor, dar , da mai multa forta raportului si scurteaza timpul de lectura pentru beneficiari. Exista, insa, situatii cand se impune folosirea unor date, a unor explicatii suplimentare, descrierea evolutiei in timp a unor fenomene care ar lungi dimensiunile raportului. In acest caz, se folosesc adausuri sub forma de note de subsol sau anexe. Adausurile sunt chiar necesare deoarece mentinand calitatile unui raport concis, permit cititorului sa recurga la date elaborate sau materiale ilustrative (planse, grafice, tabele etc.);

c) dupa ce raportul a fost redactat, se procedeaza la o analiza critica a acestuia de catre autori, cu participarea si a altor specialisti sau colaboratori. In cadrul acestei dezbateri, autorii trebuie sa raspunda la cateva intrebari, printre care: sunt destul de clare ideile expuse in raport (claritatea ideilor, a propunerilor, sugestiilor, fiind judecata in raport de obiectivele organizarii si conducerii si nu in raport cu exigentele aparatului conceptual cu care opereaza sociologia si stiintele sociale). Concluziile de baza ale raportului, aprecierile critice si propunerile sunt sustinute de argumente suficiente, plauzibile? In cazul in care exista idei sau concluzii care nu au suficienta acoperire in fapte, dar a caror rationalitate cercetatorul o intuieste, se recomanda totusi trecerea acestora in raport sub forma de ipoteze sau sub rezerva recoltarii de noi informatii, ori a unei analize secundare. O astfel de procedura conduce la sporirea increderii beneficiarului in competenta si seriozitatea cercetatorului.

O alta problema care trebuie sa stea in atentia autorilor sau colaboratorilor acestora se refera la masura in care propunerile facute se incadreaza in sfera de competenta a beneficiarului si in limita cadrului legislativ care reglementeaza functionarea organismului social analizat. Exista situatii cand o propunere sau alta pot sa prezinte interes deosebit daca sunt analizate prin prisma raporturilor logice dintre fapte, dar pentru care in unitatea respectiva sa nu se fi creat toate conditiile pentru materializarea acestei propuneri sau sa se fi consumat imprejurarile in care ar fi avut sens propunerea respectiva. Se recomanda renuntarea la astfel de formulari in favoarea prestigiului cercetarii stiintifice si cresterii utilitatii acesteia.

Cunoasterea in detaliu a tuturor etapelor pe care le presupune cercetarea sociologica constituie doar punctul de plecare in organizarea si desfasurarea acesteia. Realizarea fiecarui demers metodologic mentionat presupune, insa, implicarea totala si responsabila a cercetatorului, initiativa si activitatea creatoare, utilizarea experientei acumulate in alte cercetari, folosirea unor metode rezultate din cercetari similare desfasurate de alti autori etc. Intre etapele prezentate exista o legatura indisolubila, iar actul cunoasterii se realizeaza ca rezultata a activitatii desfasurate de cercetator pe intreg parcursul activitatii sale.

BIBLIOGRAFIE

BOGDAN, R., Logica pe intelesul tuturor, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974.

CAUC, Ion, CAPLOW, Th., L 'enquete sociologique, Paris, Armand Colin, 1970.

CHELCEA, S., MARGINEAN,, Cercetarea sociologica. Metode si tehnici, Editura Destin, Deva, 1998.

CONSTANTINESCU, M., Introducere in sociologie, Centrul de multiplicare a Universitatii Bucuresti, 1972.

LAZARSFELD, P.F., De la concepte la indici empirici in sociologie in Metode si tehnici de cercetare in stiintele sociale, C.I.D.S.P., nr.1-2, Bucuresti, 1972.

MERTON, R.K., Influenta cercetarii empirice asupra teoriei sociologice in Cunoasterea faptului social, Editura Politica, Bucuresti, 1972.

MILCOVEANU, A., MARGINEAN, I. Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2000.

POPA, Cornel, Teoria definitiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.

TREBICI, V., Mica enciclopedie de demografie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975.