Cultura politica - un instrument teoretic pentru estimarea adaptarii la schimbare a societatii romanesti

CULTURA POLITICA - UN INSTRUMENT TEORETIC PENTRU ESTIMAREA ADAPTARII LA SCHIMBARE A SOCIETATII ROMANESTI

Dupā parcurgerea acestei teme veti Invāta:

. Ce este cultura politicā

_{. Cultura politicā romaneascā - premize pentru o discutie}

Afirmatia conform cāreia pentru Romania nu existā alternativā la schimbare trebuie examinatā cu atentie. Adaptarea la ambientul politic este cheia stabilitātii oricārei guvernāri, ceea ce presupune capacitatea de a opera modificāri tactice ale diferitelor politici sectoriale. Politica, In acceptiunea sa de relatie Intre grupuri ce concureazā pentru exercitarea si influentarea puterii, este legatā de contingent si deci, aparent, ar delimita o arie a superficialului. Insā nici o politicā nu se construieste pe un vid, ci porneste de la o serie de caracteristici ale comunitātii umane la care se aplicā. Dorinta de modernizare a societātii romanesti In functie de modelul de referintā occidental a constituit aspiratia obsesivā a ultimelor douā secole. Chiar comunismul se considera, cel putin ca proiect, o formā de accelerare a acestui proces. Esecul experimentului democratic interbelic, anterior ocupatiei sovietice si instalārii regimului comunist, In fata autotarismului monarhic al lui Carol al II lea, exprimā inadaptarea sistemului politic la sistemul de valori ( fenomen pe care Mattei Dogan Il numea democratie mimatā" . Tensiunea dintre modelul societātii Inchise", rigidā si bazatā pe credinta In tabu uri, Intoarsā spre trecutul varstei de aur" si societatea deschisā , mobilā si criticā , este actualā, dand seamā despre valori si comportamente specifice. Schimbarea deci, nu este nici pe departe inevitabilā. Ea este doar alternativa rezonabilā, dar care inadecvat aplicatā, poate duce la efecte perverse. Una din posibilitātile de a preIntampina o asemenea evolutie rezidā In examinarea culturii politice romanesti In manifestārile sale de datā mai mult sau mai putin recentā.

Departe de a fi o exceptie, schimbarea este o caracteristicā permanentā a sistemelor politice functionale. Schimbare de echilibru sau schimbare de structurā, transformarea spatiului politic nu este posibilā fārā intermedierea, subtilā, dar necesarā a culturii. Nu vom folosi aici notiunea de culturā In sens restrans, ca sferā de preocupāri specifice gandirii si sensibilitātii estetice, ci, voltaire ian cultivandu ne grādina, ne vom referi la cultura politicā, adicā la ansamblul de atitudini, credinte si sentimente care pun ordine si dau sens proceselor politice. Cultura politicā prin modul In care actioneazā asupra tipului de participare politica, prin

amprenta pe care si o pune asupra atitudinilor, este o componentā fārā de care nu pot fi explicate relatiile

politice specifice unei societāti. Fiecare comunitate politicā cunoaste o formā de cultura politicā, interpreteazā si se raporteazā la faptul politic In functie de valorile dominante. Supunerea sau nesupunerea, toleranta sau intolerante sunt atitudini politice conditionate cultural.

Cum un sistem politic vizeazā sā se perpetueze si sā se adapteze la exigentele mediului sāu este posibil ca repetand un numār de procese, ca tendintā cel putin, aceste obiective sā fie atinse. Tensiunea ce existā Intre traditie si modernitate si care, In general, este sintetizatā In ideea de schimbare pune In conversii si adaptāri. La presiunea pe care revendicārile de diferite feluri o exercitā asupra sistemului politic adaptarea rāspunde In douā moduri: prin recrutarea unui personal politic capabil sā adapteze aceste presiuni la caracteristicile sistemului si socializarea, respectiv difuziunea unei culturi civice compatibile cu exigentele de adaptare ale acestuia la mediu.

Functionand ca o memorie colectivā care vine dintr o sensibilitate la istorie cultura politicā poate furniza explicatii asupra diferentelor ce existā Intre partide ce se revendicā de la aceleiasi familie politicā sau de ce Parlamentul nu functioneazā la fel In Marea Britanie sau In Romania. Tendinta de a folosi doar perspectivele universaliste, ignorand cultura, istoria si viata politicā specificā fiecārei comunitāti riscā sā transforme orice Intreprindere politicā Intr un esec.

Asa cum vom mai aminti pe parcurs, trecerea tarzie de la medieval la modern, religia ortodoxā si slaba dezvoltare economicā sunt cauzele dar si efectele unui proces de transformare a societātii romanesti. Preponderenta elementului rural la randul sāu nu putea sā nu influenteze procesele de modernizare pe care plin de entuziasm liberalii secolului al XIX lea au Incercat sā le punā In practicā. Esecul dureros al democratiei romanesti interbelice odatā cu instaurarea monarhiei autoritare In , simpatia de care se bucura miscarea legionarā, antisemitismul si influenta de care se bucurau unii ofiteri superiori aratā caracterul ambiguu al proceselor de modernizare si supravietuirea modelelor culturale traditionale. Supuse asaltului modernitātii, valorile traditionale au mobilizat Intreagā lor Incārcātura sentimentalā

Dacā tranzitia romaneascā nu se Inscrie perfect In tipologia tranzitiilor de la comunism la democratie din alte tāri postcomuniste se datoreazā faptului cā modelele precomuniste ale dezvoltārii au rezistat perioadei comuniste si s au grefat pe majoritatea obstacolelor care, In mod diferit, au influentat emergenta societātii civile si a liberalismului In tārile central si est europene. Particularitātile societātii romanesti pun In evidentā tipuri sociale ale tranzitiei postcomuniste elaborate In functie de atitudinea fatā de reformā. Aceste atitudini sunt caracteristice majoritātii tārilor postcomuniste, dar ele au intensitāti diferite si Inrādācināri diferite.

Un sistem politic nu poate supravietui dacā nu existā o legāturā consensualā Intre practicile politice si asteptārile populatiei. Acest raport nu este unul mecanic, ci presupune influente reciproce. Conservatorismul si absenta culturii civice, cultura politicā a democratiei ce se fondeazā pe participarea la guvernarea localā ca si centralā, nu sunt obstacole fatale.

Relativ recent intrat In limbajul stiintelor politice, conceptul de culturā politicā este pe cat de fecund teoretic, pe atat de putin Inteles de marele public. Accesibil opiniei publice Intr o variantā jurnalisticā

conform cāreia termenul ar indica gradul de cunostinte politice, mai ales cele referitoare la functionarea

democratiilor occidentale, conceptul se cere precizat.

Preluat din antropologie, conceptul de culturā, aplicat spatiului politic, desemneazā setul de convingeri si sentimente ce determinā atitudini si comportamente caracteristice unei comunitāti umane, In raport cu care se poate evalua eficacitatea unor initiative politice si gradul de loialitate partizanā" a cetātenilor

Gabriel Almond si Sidney Verba, care In 3 au lansat notiunea prin lucrarea lor Cultura civica

au orientat cercetarea spre studiul atitudinii In raport cu regimul politic, analizand Increderea In sistemul politic, cunoasterea modului de functionare si satisfactia fatā de procedurile de guvernare, pe aceastā bazā comparand tāri presupuse a fi democratice.

Pornind de la caracteristicile unei comunitāti, notiunea faciliteazā Intelegerea dezvoltārilor divergente In cazuri In care s au aplicat aceleasi norme constitutionale.

Chiar dacā, In general, cultura politicā este privitā ca o componentā unitarā a unei comunitāti statale, se pot face diferentieri Intre diferite tipuri de subculturi, ca acelea ale elitei si ale maselor, sau ale grupurilor etnice, religioase , care pot evalua, In functie de contexte, fie spre contra culturi politice, fie la intersectia cu orizontul doctrinar se pot transforma In familii politice, fie la intersectia cu orizontul doctrinar se pot transforma In familii politice. Distinctia Intre cele douā ar fi mai degrabā una de organizare institutionalā, decat una de continut. Contraculturile Insā, pot genera fenomene marginale cu un pronuntat caracter antisistemic.

Diferentele de culturā politicā Intre grupuri si inadecvarea modelului propus de clasa politicā cu credintele si comportamentele politice ale societātii globale creeazā dereglāri In functionarea sistemului politic. Pentru o acomodare a diferitelor subculturi politice cu scopurile politicii reformatoare este nevoie de o schimbare gradualā, mediatā prin aculturatie si socializare. Cum Insā gradul de adeziune la modele traditionale este foarte crescut pe māsurā ce se coboarā scara socialā, si cum modernitatea pentru Romania a rāmas un pariu de castigat, o schimbare a imaginarului" , este doar una din alternativele posibile.

Dacā politicul, chiar fārā a fi agreat, nu poate fi ignorat de nici un membru al comunitātii, iar acceptarea exercitiului autoritātii presupune raportarea, fie si inconstientā, la ordine" sau justitie" , relatia Intre conservarea si modificarea sistemului depinde de centrarea comunitātii pe una din cele douā valori politice fundamentale.

Ordinea, atat de des evocatā de politicieni, indicā tendinta spre mentinerea statu quo ului. In calitatea sa de valoare- cadru, ordinea induce un tip de culturā politicā pasivā si tolerantā In raport cu puterea. Justitia, cu accentul pus pe drepturi si/sau pe redistributie, presupune mobilitate si implicit instabilitate. Considerand societatea ca perfectibilā, adeptii justitiei urmāresc limitarea puterii. Apar astfel douā modele de societate: cea a consensului si cea a conflictului. Evident, cele douā existā In orice societate, Insā este o orientare predilectā spre una sau alta dintre ele.

Rolul religiilor In formarea culturii politice este indiscutabil. Cum la origine puterea a avut un caracter sacru, care treptat a fost desacralizat, este indiscutabil cā orice act politic rāmane, In esenta sa, un act cu tentā religioasā. Chiar dacā Intre politic si religios a apārut o separare, sacrul fiind transferat In domeniul cultului, principiul ordinii face posibile Imprumuturile. Cadru de referintā Intre lumea realā si cea idealā, autoritatea politicā este Invāluitā de mister. Respectul fatā de norma politicā nu este dictat doar de interes sau constrangere, ci si de o aureolā magicā.

Religia, de exemplu, a jucat Intotdeauna un rol important In viata politicā americanā. Convingerile religioase au influentat, In anumite domenii, spatiul deciziei politice. Bisericile si alte organizatii religioase sunt Incā active, chiar dacā rolul lor este probabil mai putin important ca altādatā. Conditionarea dintre ethos ul economic modern si credintā a fost analizatā, In cazul protestantismului de Weber , care considera capitalismul ca pe o expresie a practicilor si traditiilor religioase.

Chiar proiectul moral al pārintilor fondatori" ai Constitutiei americane nu face abstractie de fenomenul religios, astfel cā primul amendament aprobat In 1 stabileste libertatea de manifestare a religiilor.

Legātura dintre religie si cultura politicā este facilitatā de existenta setului de credinte si de scopuri prin care cea dintai influenteazā politicul. Credinta religioasā dā continut sentimentului cā ratiunea nu rezolvā satisfācātor raportarea individului la umanitate si la univers. Politica, Inteleasā ca luptā pentru influentarea si cucerirea puterii, spatiu controlat de norme si traditii rationaliste, apare unora dintre contemporanii nostri ca nesatisfācātoare. Intrepātrunderea dintre viata religioasā si cea politicā In cazul american, legatā de puritanismul secolului al XVII lea, a ajuns panā acolo Incat Crezul American" pastiseazā pe cel al Apostolilor

Dincolo de acest aspect, pentru Statele Unite, pot fi retinute si valori derivate, precum libertatea, egalitatea, realizarea de sine, norma legalā, precedentul (ca act anterior pe care se legitimeazā o decizie), proprietatea privatā, localismul si democratia

O simplā analizā institutionalā nu poate explica stabilitatea unor sisteme politice In raport cu altele. Nici un sistem politic nu ar putea rezista timp Indelungat In absenta recunoasterii legitimitātii sale si a

mecanismelor care Il compun. Cultura politicā are influentā asupra sistemului, dar, In egalā māsurā, se

poate accepta si ideea cā sistemul determinā, In unele conditii, schimbāri In mentalul colectiv.

Reflectia despre impactul credintelor si valorilor asupra activitātilor sociale este anterioarā aparitiei conceptului de culturā politicā. Existau deja o serie de instrumente teoretice apartinand unor discipline precum sociologia, istoria, psihologia sau antropologia: ideologie, sistem de imagini, mentalitāti colective, reprezentāri colective, inconstient colectiv, mit politic etc., care acopereau mai mult sau mai putin fenomenul.

Produs al scolii politice americane, conceptul de culturā politicā s a constituit ca un cadru de referintā pentru māsurarea gradului de democratizare. Cultura politicā americanā s a clādit prin acomodarea mediului politic britanic rezultat din victoria revolutiei glorioase", care accepta ca legitimā opozitia si existenta a douā partide ce Isi disputau dreptul de a reprezenta natiunea, la societatea americanā multietnicā si multiculturalā.

O explicatie posibilā a acestui fapt ar fi cā viata politicā si, implicit stiinta politicā americanā au ocolit o gamā de probleme, cum este cazul luptei de clasā.

Pentru lumea anglo saxonā, democratia a avut o importantā mult mai mare decat In cazul Frantei de exemplu.

Avantajul conceptului de culturā politicā constā In baza empiricā (constituitā din anchete sociologice riguroase) pe care se dezvoltā apoi o teorie explicativā cu caracter neutru.

Ideologia, de pildā, cu accentul pe contradictiile sociale, opereazā o fracturā In interiorul societātii, pe catā vreme mitul are un caracter unificator (mai ales mitul fondator), dar mai putin relevant pentru cercetarea pozitivā a schimbārilor din societatea contemporanā, iar reprezentārile colective, concept elaborat de Levi Bruhl, este legat de studiul societātilor primitive.

Mentalitātile, concept aprofundat de istoricii de la Annales, se apropie oarecum de modul de Intelegere al culturii politice, dar este folosit mai ales pentru interpretarea epocilor trecute, In special a medievalitātii si a tranzitiei la modern, fiind mai putin adecvat analizei societātilor contemporan.

In acceptiunea clasicā, analiza de tip Annales, desconsidera nivelul politic, evenimential, considerat epidermic, superficial. Interesati de analiza In profunzime a istoriei, cercetātori ca Lucien Fevre, Marc Bloch, dar mai ales Fernand Braudel, au studiat din perspectiva lungii durate fenomene ce aveau implicatii asupra Intregii vieti sociale. Ei au repudiat istoria politicā In favoarea celei economice, sociale si, nu In ultimul rand, mentale, aplicand metoda structuralistā domeniului lor de cercetare.

Aceastā perceptie s a modificat odatā cu luarea In considerare a factorului putere si a modului de raportare a societātii la acesta.

Modelul societātii tripartite, specific spatiului indo european, constituie un exemplu pentru aceastā situatie Impārtirea societātii In oratores, bellatores si laboratores, exprimā o formā de raportare a mediului la putere. Functionarea acestei scheme panā In societātile contemporane (vezi teoria clasei de mijloc), dovedeste existenta unor paradigme mentale Inrādācinate si greu de modificat. Chiar ideea  de conflict, specificā Occidentului, are o evolutie Indelungatā, revolutiile politice ale epocii moderne fiind doar partea vizibilā a unui aisberg. Institutionalizarea opozitiei nu a fost o fracturā, ci rezultatul unor lungi acumulāri.

Pentru ca o societate democraticā sā functioneze, dincolo de aspecte precum existenta economiei de piatā, a unei clase de mijloc importantā numericeste, a profesionalizārii elitei politice, este nevoie si de o componentā culturalā, numitā de unii cercetātori competentā civilizatoare" , care devine o conditie necesarā a integrārii In lumea contemporanā. In aceastā perspectivā, perioada comunistā a fost o formā de incompetentā civilizatoare", blocand o tendintā naturalā de adaptare a societātii la normele pe care globalizarea vietii politice si sociale din secolul al XX-lea le a impus.

Tranzitia tarzie de la medieval la modern, religia ortodoxā, cu obedienta sa fatā de fenomenul puterii (o traditie istoricā preluatā din lumea bizantinā, unde basileul era si seful Bisericii), Inapoierea economicā au contribuit la crearea unei anumite raportāri a societātii romanesti la fenomenul politic.

Inexistenta conflictului dintre puterea temporarā si puterea spiritualā, specific crestinismului occidental, si care a avut atat de mare importantā In initierea procesului democratic, a fācut ca, In cazul romanesc, religia sā nu contribuie la formarea unor optiuni democratice . Intr un asemenea spatiu, rolul liderului politic de tip charismatic este important, dezvāluind un model mitic de raportare la putere. Cum In Eden, lume idealā si eternā, existā un singur Dumnezeu, tot astfel, In lumea terestrā, nu poate exista decat un singur conducātor. O zicalā precum Schimbarea, domnilor, bucuria nebunilor ilustreazā elocvent o predispozitie spre acceptarea pasivā a puterii, indiferent de persoanele care o exercitā.

Elementul national a avut o importantā mult mai mare decat Biserica In manifestarea ostilitātii fatā de putere. Revolutia lui Tudor Vladimirescu s a folosit, pentru a realiza consensul, de sentimentele antigrecesti acumulate In timpul domniilor fanariote.

Preponderenta populatiei rurale a constituit, de asemenea , un element care trebuie luat In considerare. In Occident, orasele au fost spatiile In care democratia s a manifestat cu Intaietate. Absenta unei vieti urbane foarte importante, ca si economia bazatā pe agriculturā au reprezentat fapte cu implicatii asupra tipului de culturā politicā romanesc. Urbanizarea fortatā, practicatā de regimul comunist, legatā de industrializare si de justificarea rolului partidului ca un "far cālāuzitor al clasei muncitoare" nu a schimbat situatia. Au fost practic mutate In orase importante segmente ale populatiei rurale, fārā Insā a se fi modificat mentalitatea. Importand In mediul urban modelul traditional, orasele au suferit practic un proces de ruralizare.

S a consacrat opinia cā jumātate de secol de dominatie comunistā a modificat In profunzime mentalitatea. Realitatea este cā regimul comunist a folosit baza mentalā preexistentā, ale cārei elemente precum ideea egalitātii In obste, refuzul economiei de piatā, respingerea capitalismului ca imoral au fost locuri comune. Aranjamente economice de tip feudal, care exprimau obisnuinte mentale, rezistau Incā prin anii 0 ai secolului nostru In mediul rural. Capitalismul abia Incepuse sā si facā simtitā prezenta la sate. Dezbaterea democraticā si ideea de conflict implicatā de aceasta nu fāceau parte din orizontul civilizatiei rurale.

Faptul cā 0 de ani de regim totalitar au creat anumite obisnuinte politice este indiscutabil. Dar acestea s au integrat unui sistem de valori si traditii anterior. Societatea romaneascā era, si In bunā māsurā mai este, mai degrabā una a consensului decat una a conflictului.

Procesul democratic Inceput In secolul al XIX lea si a cārei expresie institutionalā a fost monarhia constitutionalā de dupā 6 nu a reusit sā realizeze conexiunea cu baza societātii. Clasa tārāneascā (aproape % din populatie) a fost practic exclusā de la luarea deciziilor politice prin limitarea jocului politic la cateva categorii sociale initiate. Caracterul exclusivist al democratiei romanesti interbelice a afectat rāspandirea modelului democratic la toate nivele vietii sociale. Existenta curentului tārānist In perioada interbelicā, cu modelul conflictual pe care Il continea, nu a modificat situatia. Atasarea nationalismului ardelenesc (nationalismul aici avand sensul de privilegiere a valorilor nationale In raport cu cele sociale) a implicat abandonarea partialā a conflictului In favoarea consensului, optiunea cu valente In cucerirea puterii, dar fārā importantā In rāspandirea democratiei.

O altā caracteristicā a cazului romanesc este supravietuirea familiei traditionale, cu implicatia sa asupra spatiului politic, dominatia clanurilor, organizate In functie de rudenie si nu pe considerente politice. Este adevārat cā modernizarea se poate realiza si fārā a implica disparitia familiei extinse In favoarea familiei nucleare, cum aratā cazul japonez. Dar Japonia este mostenitoarea unei traditii culturale proprii, iar problema democratizārii de profunzime a acestei societāti rāmane Incā actualā. Rezistenta modelului familiei extinse este legatā nu doar de preponderenta elementului rural In ansamblul societātii, ci si de aspecte economice si culturale.

Tendinta de transformare a culturii politice romanesti sub impactul contactului cu Occidentul (atat spiritual, dar mai ales material) a fost relativ adormitā" In perioada dictaturilor succesive care din, , au exercitat puterea. Dupā , societatea s a dezmortit", dar de aici nu rezultā cā schimbarea culturii politice se va produce imediat. Rezultatele unor sondaje de opinie realizate Intre 0 si 9 dovedesc cā modelul traditional de percepere a institutiilor politice este predominant.

Pe de altā parte, institutii ale consensului, precum Armata si Biserica, Intrunesc constant In sondaje scoruri de aproximativ 6 si 3 %, si tot Barometrul de opinie publica, aratā cā Parlamentul Intrunea, In octombrie

9 In jur de 0 % din aprecierile pozitive, spre deosebire de 6 % aprecieri negative. Oricat de discutabilā ar fi fost prestatia Parlamentului, acest scor nu se poate justifica dacā nu luām In calcul si cultura politicā, care privilegiazā institutiile consensului In raport cu cele ale conflictului. Un sistem politic nu poate supravietui dacā nu existā o legāturā consensualā Intre practicile politice si asteptārile populatiei.

Acest raport nu este unul mecanic, ci presupune influente reciproce. In ce priveste Romania, analiza culturii

politice, modul de formare al culturii civice, sunt elemente care pot contribui la adaptarea deciziei politice la specificul comportamentului si atitudinilor politice romanesti In dinamica lor. Orice decizie politicā reformistā ce se doreste, pe termen lung, eficientā, trebuie corelatā cu tipul dominant de culturā politicā nu In sensul subordonārii, ci pentru depāsirea In cunostintā de cauzā a crizelor de adaptare la noile forme de organizare. Rolul elitei politice ca agent al schimbārii este acela de a adapta exigentele transformārii economice si sociale la sistemul de valori.

BIBLIOGRAFIE

. Gabriel Almond, Sidney Verba, Cultura Civica, Bucuresti, DUStil,

. Thoma de Aquino, Summa theologiae, Bucuresti, Editura stiintificā,

. Aristotel, Politica, Bucuresti, Antet,

. Hannah Arendt, Condition de l'homme moderne, Paris, Callmann-Levy,

. Jacques Baguenard, La decenralisation, Paris, PUF,

. Georges Balandier, Antropologie politica, Timisoara, Amarcord,

. J. M. Bochenski, Ce este autoritatea , Bucuresti, Humanitas,

. Philippe Braud, Sociologie politique, Paris, LG.D.J ,

. Phillipe Braud, Science politique, . La démocratie, Paris, Seuil,

. Philippe Braud, La science poltique, Paris, PUF,

. Georges Burdeau, L tat, Paris, Seuil,

. Georges Burdeau, Traité de science politique, Paris, L G.D.J.,

. Bertrand Chantebout, Droit constitutionnel et science politique, Paris, A. Colin, .

. Monica et Jean Charlot, "Les groupes politiques dand leur envirennment", In J. Lecca, M. Grawitz,

Traité de science politique, Tome III, Paris, PUF,

. Jacques Chevallier, L'Etat de droit, Paris, Montchrestien,

. Pierre Clastres, Societatea contra statului, Bucuresti, Ararat,

. Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere, Bucuresti, Nemira,

9. James Danziger, Understranding the Political World, New York & London, Longman, .

20. Charles Debbasch, Jean Marie Pontier, Introduction a la politique, Paris, Dalloz,

. Michel Didier, Economia, regulile jocului, Bucuresti, Humanitas,

. M. Djuvara, Teoria generala a dreptului, Bucuresti, Editura ALL,

. Georges Duby, Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului, Bucuresti, Meridiane,

. Sophie Duchesne, Citoyenneté la franįaise, Paris, Presses de Sciennce Po,

. Olivier Duhamel, Les démocraties, Paris, Seuil,

. John Dunn, Democratie : l etat des lieux", In La pensee politique, Situation de la democratie. Hautes etudes, Gallimard, Paris, Seuil,

. Maurice Duverger. Institution politique et droit, t I, Paris, PUF, Paris,

. Maurice Duverger, Les partis politiques, Paris, A Colin,

. Maurice Duverger, Les régimes politiques, Paris, PUF, .

. Jacques Ellul, L'illusion politique, Paris Robert Laffont

. Alexandre Passerin d Entreves, La notion de l'Etat, Paris, Sirey

. Julien Freund, Que'est-ce que la politique, Paris, Seuil,

. Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Bucuresti, Meridiane

. André Grijebine, La politique économique, Paris, Seuil, .

. Frederich A. Hayek, Drumul catre servitute, Humanitas, Bucuresti,

. Guy Hermet, Poporul contra democratiei, Iasi, Institutul european,

. Lawerence J.R. Herson, The Politics of Ideas, Dorsey Press,

. Samuel P. Huntington, Viata politica americana, Bucuresti, Humanitas,

. C G. Jung, In lumea arhetipurilor, Bucuresti, Jurnalul literar,

. Jean-Louis Quermonne, Les régimes politiques occidentaux, Paris, Seuil,

. Alain Lancelot, "L'orientation de comportament politique", In J. Lecca, M. Grawitz, Traité de science politique, Tome III, Paris, PUF,

. Jean William Lapierre, Viata fara stat Iasi, Institutul european,

. Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei, Bucuresti, Babel,

. Machiavelli, Principele, Bucuresti, Minerva,

. James Madison, The federalist , In Limitele puterii, volum editat de Adrian Paul Iliescu si Mihail- Radu Solcanu, Bucuresti, All,

. James March, Johan Olsen, The New Institutionalism. Organizational Factors in Political Life" In

American Political ScienceReview, nr.

. Yves Meny, Politique comparee, Montchrestien, .

. Robert Michels, Les Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des democraties, Paris, Flammarion,

. Montesquieu, Despre spiritul legilor, , Bucuresti, Ed. Stiintificā,

50. Pierre Muller, Yves Surel, L'analyse des politiques publiques, Paris, Montchrestien,

. Pierre Vidal Naquet, Vanatorul negru, Bucuresti, Eminescu,

. Michel Offerle, Les partides politiques, Paris, Press Universitarie de France,

3 Moisei Ostrogorski , La democratie et les partis politiques, Seuil, Paris

. Philippe Parini, Les institutions politiques, Paris, A. Colin,

. Karl Popper, In cautarea unei lumi mai bune, Bucuresti, Humanitas,

. Karl Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei, vol. l, Bucuresti, Humanitas

. Hugues Portelli, Les régimes politiques europeéns, Paris, Le livre de poche,

. Marcel Prélot, Jean Boulouis, Institutions politiques et droit constitutionnel, Paris, Dalloz,

. Jacques Le Rider, Mitteleuropa, Iasi, Polirom,

. Pierre Rosanvallon, "L'histoire du mot democratie a l epoque moderne" In La pensee politique

. J J. Rousseau, Contractul social, Iasi, Moldova,

62. Jacqueline Russ, Les theories du pouvoir, Paris, Le livre de poche,

. Yves Schemil, Culturile politice", In Traite de science politique, t.III, Paris, PUF,

. Daniel-Louis Seiler, Partis et familles politiques, Paris, PUF,

_{65. Michel Senellart, Artele guvernarii, Bucuresti, Meridiane,}

. Serge Sur, Le sysčme politique de la V^e République, Paris, PUF,

. Piotr Sztompka, Competenta civilizatoare: conditie prealabilā a tranzitiei post comuniste", In

Sociologie romaneasca, nr. /

. Max Weber, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Humanitas, Bucuresti,

. Max Weber, Politica, o vocatie sau profesie, Bucuresti, Anima,

_{. Max Weber, Économie et societ , t. , Paris, Plon, .}