Comitetul economic si Social CEE-CEEA si Comitetul Consultativ - CECO

Comitetul economic si Social CEE-CEEA si Comitetul Consultativ - CECO

Comitetul Economic si Social CEE-CEEA si Comitetul Consultativ CECO reprezinta organe consultative create de tratate dupa criteriul reprezentarii unui interes, anume interesul diferitelor categorii ale vietii economice si sociale. Astfel, Tratatul de la Paris a creat pe langa Comisie un Comitet compus din minimun 72 de membri si maximun 96 de membri, Comitet alcatuit dintr-un numar egal de producatori, muncitori, consumatori, alesi de pe listele propuse de organizatiile respective ale acestora. Membrii comitetului erau numiti, cu titlu personal, - pentru un mandat de 2 ani - de catre Consiliu. Pentru o durata de un an membrii Comitetului alegeau un presedinte si un birou. Fiind un organ creat pe langa Comisie, aceasta era obligata inainte de a lua o hotarare, sa consulte Comitetul in cazurile prevazute de tratat, iar in celelalte situatii, putea sa-l consulte ori de cate ori considera necesar.

Comitetul Economic si Social CEE-CEEA - organ consultativ comun celor doua Comunitati - este format din reprezentantii diferitelor categorii ale vietii economice si sociale: producatori, agricultori,transportatori, muncitori, negociatori, mestesugari, profesii liberale. Tratatele[1] precizeaza ca diferitele categorii economice si sociale sunt reprezentate adecvat si aceasta nu in raport cu specificul national ci in raport cu nivelul comunitar (cei mai numerosi sunt agricultorii, transportatorii, producatorii) iar membri Comitetului sunt impartiti in trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate.

Numarul membrilor Comitetului economic si social nu poate depasi trei sute cincizeci, iar repartizarea pe state - care este in functie de populatia si importanta acestora - este urmatoarea: Germania, Franta, Italia, Marea Britanie cu 24 de locuri, Spania 21 de locuri, Belgia, Grecia, Olanda, Austria, Portugalia, Suedia - 12 locuri, Danemarca, Irlanda, Finlanda - 9 locuri; Luxemburg - 6 locuri.

Uniunea cu 27 de state membre va avea[2] urmatoarea compunere a Comitetului economic si social: Germania, Marea Britanie, Franta, Italia - 24 de locuri; Spania si Polonia - 21 de locuri; Romania - 15 locuri; Olanda, Grecia, Cehia, Belgia, Ungaria, Portugalia, Suedia, Bulgaria, Austria - 12 locuri; Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Litualia - 9 locuri; Letonia, Slovacia, Estonia - 7 locuri; Cipru, Luxeamburg - 6 locuri si Malta - 5 locuri.

Membri Comitetului sunt numiti la propunerea statelor membre, pe o perioada de patru ani. Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, adopta lista membrilor stabilita conform propunerilor fiecarui stat membru (mandatul membrilor Comitetului poate fi reinnoit). Comitetul isi desemneaza dintre membri sai presedintele si biroul, pentru o perioada de doi ani. Comitetul este convocat de presedintele sau la cererea Consiliului, a Comisiei sau din proprie initiativa.

Comitetul cuprinde sectii specializate pentru principalele domenii reglementate de tratate: functionarea sectiilor specializate este guvernata de regulile generale aplicabile Comitetului cu precizarea ca ele nu pot fi consultate independent de Comitet.

Pe de alta parte, in cadrul Comitetului se pot instituit subcomitete care sa elaboreze proiecte de avize asupra unor probleme sau in domenii determinate (care sunt supuse deliberarii Comitetului). Regulamentul intern - stabilit de Comitet - prevede modul de compunere si regulile de competenta privind sectiile specializate si subcomitetele.

Comitetul este consultat in mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie in cazurile prevazute de tratate; el poate fi consultat de aceste institutii ori de cate ori ele considera oportuna o astfel consultare. }i Comitetul poate lua initiativa de a emite un aviz in toate cazurile in care considera necesar. Totodata Comitetul poate fi consultat si de Parlamentul European.

Tratatul de la Maastricht (art. 194) a precizat ca membrii Comitetului isi exercita functiile conferite in deplina independenta si in interesul general al Comunitatii iar Tratatul de la Amsterdam a sporit competentele consultative ale acestui organ intarind si mai mult pozitia sa in procedura de luare a deciziilor[3].