Actul si arcul reflex: definitie, componentele arcului reflex si rolul lor

Actul si arcul reflex: definitie, componentele arcului reflex si rolul lor

Actul reflex este raspunsul automat al unui organ efector (muschi sau glande) la actiunea unui stimul venit pe o cale nervoasa numita arc reflex.

Arcul reflex este structura anatomica (morfologica) prin care se realizeaza actul reflex. Structura si functiile reflexului sunt programate genetic. Componen­tele arcului reflex: receptor, calea aferenta (senzitiva), centru nervos, calea eferenta (motorie), efector (musculatura striata, musculatura neteda a viscerelor, glande).

Receptorul este o structura histológica specializata in transductia energiei specifice a diferitilor stimuli (energie termica, mecanica, luminoasa, chimica etc.) in potentiale electrice (potential de receptor). Odata transductia realizata este generat potentialul de actiune in nerv, frecventa potentialului de actiune fiind proportionala cu energia transdusa. Relatia de proportionalitate dintre intensitatea cu care receptorul este stimulat si frecventa potentialului de actiune este numita frecventa de codare si reprezinta calea prin care receptorul comunica sistemului nervos central intensitatea energiei transduse.

Din punct de vedere topografic receptorii se clasifica in:

exteroreceptori situati in piele, mucoase, la contactul cu exteriorul;

interoreceptori situati in organele interne (viscere);

propnoreceptori situati in oase, tendoane, ligamente, aponevroze, muschi. Dupa tipul de energie transdusa in potential de receptor:

fotoreceptori retinieni: percep radiatiile electromagnetice (fotonii);

mecanoreceptori: percep deformatiile mecanice ale receptorului sau ale celulelor adiacente lui;

termoreceptori: percep schimbarile de temperatura;

fonoreceptori pentru presiunea sonora, amplasati in organul Corti din urechea interna;

receptori de acceleratie liniara si unghiulara, amplasati in utricula si sacula;

tensioreceptori: pentru tensiunea din mediul solid;

baroreceptori pentru presiunea hidrostatica;

chemoreceptori pentru detectarea modificarilor de concentratie a oxigenului, bioxidului de carbon si a pH-ului, amplasati in glomusul carotidian, la bifurcaba aórtica si in bulbul rahidian, pentru detectarea substantelor sapide in mucoasa bucolinguala, pentru detectarea substantelor odorante in mucoasa nazala, pentru detectarea osmolaritatii sangelui in hipotalamus.

Calea senzitiva (aferenta, centripeta) reprezentata de fibre nervoase senzitive (prelungirile neuronilor senzitivi) care conduc potentialul de receptor sub forma de potential de actiune (influx nervos senzitiv) pana la centri nervosi. Corpul fibrelor nervoase senzitive se afla totdeauna in afara axului cerebro-spinal si anume in ganglionii spinali de pe radacinile dorsale ale nervilor spinali si in analogii acestora de pe nervii cranieni. Extremitatea periferica a acestor prelungiri vine in contact cu receptorul iar cea centrala vine in contact (direct sau prin neuronii intercalari) cu centrul nervos plasat in axul cerebro-spinal.

Centri nervosi sunt grupuri de pericarioni care analizeaza influxul nervos senzitiv primit si apoi elaboreaza influxul nervos motor. Centrul nervos este reprezentat de orice sinapsa sau grupuri de sinapse in care are loc transformarea influxului nervos senzitiv in influx nervos motor. Reflexele monosinaptice cuprind un neuron senzitiv si un neuron motor cu o singura sinapsa intre acestia. Majoritatea sunt reflexe polisinaptice continand mai multe sinapse. Centri nervosi au sediul fie extranevraxial (in ganglionii vegetativi para sau prevertebrali), fie intranevraxial (in maduva spinarii sau encefal).

Calea motorie (eferenta, centrifuga) reprezentata de prelungirile axonice ale neuronilor motori sau inhibitori care conduc potentialele de actiune la organul efcctor. Corpul se afla totdeauna in axul cerebro-spinal (coarnele ventrale ale maduvei spinarii sau nucleii motori ai nervilor cranieni). Prelungirile axonice ale acestor neuroni motori parasesc maduva spinarii prin radacinile ventrale ale nervilor rahidieni sau encefalul prin nervii cranieni si ajung la organele receptoare.

Efectorul este reprezentat de muschi (striat, neted sau cardiac) si glande. Efectorul este componenta structurala care realizeaza raspunsul reflex