Aspecte generale privind procedura solutionarii conflictelor de drepturi

In aceasta materie dispozitiile Codului muncii (art. 285 - 290) trebuie completate si corelate cu cele ale Legii nr. 168/1999 (art. 70 - 81) privind solutionarea conflictelor de munca si cele ale Codului de procedura civila.

Desfasurarea judecatii, ridicarea si rezolvarea exceptiilor procedurale (inclusiv cele referitoare la competenta), pronuntarea si cuprinsul hotararilor, precum si caile de atac sunt supuse normelor de drept comun, cu unele particularitati determinate de specificul litigiilor de munca.

Codul muncii reglementeaza in Capitolul III al Titlului XII reguli speciale de procedura si incepe prin a prevedea faptul ca sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar cauzele prevazute la art. 281. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 89 din Legea nr. 168/1999: ,,toate actele de procedura intocmite potrivit dispozitiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru judiciar". S-a dorit, probabil, ca aceasta scutire sa dea expresie principiului protectiei salariatului si principiului accesibilitatii organelor de jurisdictie.

Conform art. 74 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 si art. 286 alin. (1) din Codul muncii, cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta. Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile (art. 286 alin. 2 din Codul muncii). Se observa ca termenele de judecata au fost ridicate de la cel mult 10 zile (cum prevedea art. 74 alin. 2 din Legea nr. 168/1999) la cel mult 15 zile.

Art. 286 alin. 3 din Codul muncii prevede ca procedura de citare a partilor se considera legal indeplinita "daca se realizeaza cu cel putin 24 de ore inainte de termenul de judecata". In acelasi sens este si art. 74 alin. 3 din Legea nr. 168/1999 (partile sunt legal citate, daca citatia le-a fost inmanata cu cel putin o zi inaintea judecarii). Se poate observa diferenta fata de termenul legal de 5 zile stabilit de art. 89 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, consideram ca sunt aplicabile ca atare dispozitiile art. 114¹ alin. (3) Cod procedura civila: "Primul termen de judecata va fi stabilit astfel incat de la data primirii citatiei paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente, cel putin 5 zile. Pentru termenele urmatoare si primul termen fixat dupa casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, raman aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1".

Prin zi, se intelege intervalul de timp de 24 de ore, ceea ce presupune ca partilor sa li se fi inmanat citatia cu cel putin 24 de ore inainte de judecata. De altfel, situatia in care inmanarea citatiei se face in ziua premergatoare judecarii la o anumita ora care fata de ora la care este citata partea pentru a se prezenta la instanta de judecata, nu este de o zi, procedura de citare nu este indeplinita. Dovada comunicarii trebuie sa rezulte din dovada sau procesul-verbal intocmit de agentul procedural, or, daca citatia a fost comunicata intr-un interval de 24 de ore sau chiar mai scurt, aceasta dovada nu poate fi depusa la dosar, numai daca procedura de citare a fost indeplinita prin agent procedural propriu instantei si nu prin posta, intr-o astfel de situatie, procedura de citare nefiind indeplinita potrivit art. 74 alin. 3 din Legea nr. 168/1999.

In aplicarea principiului solutionarii divergentelor dintre parti pe cale amiabila, conform art. 76 din Legea nr. 168/1999, la prima zi de infatisare instanta trebuie sa depuna diligentele necesare in vederea impacarii partilor. Potrivit art. 134 din Codul de procedura civila, se considera a fi prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii.

Obligatia impusa instantei de a incerca la prima zi de infatisare stingerea conflictului "prin impacarea partilor', constituie o reglementare necunoscuta anterior in dreptul muncii. Aceasta modalitate este utilizata in dreptul comun doar in unele situatii speciale (e.g. divort).

Procedura prealabila a incercarii de impacare a partilor este obligatorie. Sub aspect juridic, obligatia instantei este o obligatie de diligenta si nu una de rezultat. Faptul de a fi numai o obligatie de diligenta nu inseamna ca instanta ar putea sa nu incerce impacarea partilor. Mai mult, in mod normal, incercarea de impacare a partilor - nereusita - trebuie consemnata in incheierea de sedinta (sau, cel mai tarziu, in practicaua hotararii). S-a apreciat ca neindeplinirea acestei obligatii de catre instanta atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate intrucat instanta a nesocotit o norma juridica imperativa. Cu toate acestea, se considera in doctrina ca omiterea procedurii de impacare la prima zi de infatisare, dar indeplinirea ei ulterioara, corespunde scopului voit de legiuitor: acela de staruinta a instantei de judecata la impacarea partilor. In situatia in care nu se ajunge la impacarea pe cale amiabila a partilor, instanta va trece la judecarea procesului.

In art. 287 din Codul muncii si art. 75 din Legea nr. 168/1999 este consacrata obligatia angajatorului ca pana la prima zi de infatisare sa depuna dovezile in apararea sa. Dispozitia este aplicabila nu doar atunci cand angajatorul este reclamant, ci si atunci cand el este parat (ce reprezinta in practica cea mai frecventa situatie). In majoritatea conflictelor de drepturi, sarcina probei apare a fi rasturnata: ea nu revine salariatului reclamant conform art. 1169 din Codul civil si potrivit cunoscutului adagiu onus probandi incubit actori, ci angajatorului.

In fata instantei sunt posibile de dedus orice fel de probe (inscrisuri, proba cu martori, interogatoriul, expertiza etc.) apreciate ca necesare de catre partile aflate in conflict pentru sustinerea pozitiei lor. Instanta este in drept sa aprecieze si sa admita, dupa caz, numai probele pe care le considera utile, pertinente si concludente pentru solutionarea corecta a cauzei dedusa judecatii. Codul Muncii (art. 288) si Legea nr. 168/1999 prevad  posibilitatea instantei de a decadea din beneficiul probei admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia.

Referitor la decaderea din proba, s-a aratat ca instanta o dispune de la caz la caz, in functie de aprecierea acesteia cu privire la justificarea sau nejustificarea intarzierii si raportat la complexitatea litigiului, la posibilitatile de care partile dispun pentru procurarea si administrarea probelor. In urma decaderii angajatorului din proba admisa in aparare, sarcina administrarii acesteia nu revine salariatului, aplicandu-se in continuare regula generala potrivit careia sarcina probei revine angajatorului. Evident si salariatul poate solicita administrarea de probe. In situatia in care probele (inscrisurile) solicitate de salariat si admise de instanta sunt detinute de angajator sau ITM, acestia pot fi obligati sa le prezinte.

In conformitate cu prevederile art. 258 alin. 1 din Codul de procedura civila, dispozitivul hotararii se intocmeste de indata ce s-a intrunit majoritatea completului de judecata si se semneaza de judecatori. Hotararile pronuntate in solutionarea conflictelor de drepturi se semneaza obligatoriu si de catre asistentii judiciari. Nesemnarea dispozitivului hotararii atrage nulitatea acesteia. Judecand in complet de doi judecatori profesionisti, sunt incidente prevederile art. 257 din Codul de procedura civila in sensul ca neintrunindu-se majoritatea legala, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile.

Celeritatea rezulta si din posibilitatea amanarii pronuntarii hotararii cu cel mult doua zile comparativ cu dreptul comun in materie, potrivit caruia amanarea pronuntarii nu va putea fi mai mare de 7 zile. In terminis, art. 78 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 nu interzice repetarea amanarii pronuntarii pe o durata de cel mult 2 zile, dar o atare prohibitie decurge din lege, din caracterul imperativ al aliniatului prim si din caracterul de exceptie al alin. 2 al textului care restrictioneaza orice posibilitate de interpretare extensiva.

Hotararile instantei se motiveaza. Asistentii judiciari participa la deliberari, insa numai cu vot consultativ, opiniile lor se consemneaza in hotarare, iar in caz de opinii diferite, acestea se motiveaza.

Hotararile instantei de fond sunt definitive. Caracterul definitiv al hotararii da dreptul creditorului sa solicite executarea acesteia. Spre deosebire de art. 79 din Legea nr. 168/1999, art. 289 din Codul muncii mentioneaza ca aceste hotarari sunt si executorii de drept. Prin urmare, se considera ca hotararile judecatoresti pronuntate in materia conflictelor de munca pot fi puse in executare fara a mai fi necesara investirea cu formula executorie, intrucat acest caracter le este conferit ex lege.

Hotararile tribunalului nu sunt si irevocabile; ele sunt susceptibile de a fi atacate doar cu recurs in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii pronuntata de instanta de fond.

Hotararea se redacteaza si se comunica in termen de cel mult 15 zile de la pronuntare (spre deosebire de dreptul comun in materie care, potrivit art. 264 alin. 1 C.proc.civ., atunci cand redactarea hotararii nu se poate face pana la data pronuntarii, ea se va redacta in termen de cel mult 30 de zile de la aceasta). Termenul de 15 zile cuprinde asadar atat operatiunea de redactare a hotararii (obligatie ce revine instantei de judecata), cat si operatiunea de comunicare (indatorire a grefierului).