Rolul organizatiilor internationale in dezvoltarea si uniformizarea comertului international

ROLUL ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE IN DEZVOLTAREA SI UNIFORMIZAREA COMERTULUI INTERNATIONAL

Sectiunea 1. Organizatii mondiale

1.1. Organizatia Natiunilor Unite

1.1.1. Rolul UNCITRAL in dezvoltarea si uniformizarea dreptului comertului international

§ 1. Precizari prealabile

Dupa cel de-al doilea razboi mondial comertul dintre statele lumii a luat o amploare fara precedent. Pentru a reglementa mai bine acest intens schimb de marfuri (in primul rand, dar nu numai) au fost constituite diferite institutii toate in dorinta simplificarii si modernizarii regulilor. Astazi, cele mai preocupante provocari in aceasta materie sunt lansate de catre UNCITRAL, OMC si Uniunea Europeana.

Relatiile comerciale dintre statele lumii precum si dintre comerciantii din aceste state s-au dezvoltat puternic in cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea. Organizatia Natiunilor Unite a instituit un for - cu caracter permanent­ care sa evidentieze progresele in materia comertului international si care sa realizeze o uniformizare a legislatiilor statelor lumii, in primul rand pentru a se adopta reglementari moderne.

Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial international (UNCITRAL) a fost infiintata in anul 1966 prin Rezolutia Adunarii Generale a 0.N.U. si s-a remarcat prin adoptarea Conventiei de la Viena referitoare la vanzarea internationala de marfuri precum si armonizarea cadrului normativ in domeniul arbitrajului si al comertului electronic.

§ 2. Carta Natiunilor Unite in materie de comert international. De la UNCTAD la UNCITRAL

Pentru dezvoltarea sa, comertul international are nevoie de realizarea anumitor conditii: rapiditate, incredere, securitate, certitudine. Asemenea conditii pot fi oferite de catre drept. Comerciantii, toti participantii la schimburile comerciale internationale isi desfasoara activitatea in conditii de mai mare incredere daca regimul juridic al actelor pe care le vor incheia este prefigurat prin reglementari cadru generale, universale.

In acelasi timp, o asemenea incredere o ofera cunoasterea legii care se aplica tranzactiilor comerciale, in conditiile actuale, in care schimburile intemationale comerciale, se desfasoara cu rapiditate deosebita si intr-o arie geografica intinsa, cuprinzand uneori intreaga planeta, ele cad sub incidenta a numeroase reglementari juridice, uneori extrem de deosebite intre ele, in functie de tarile cu care aceste tranzactii au legatura.

Fata de aceste premise si fata de diversitatea legislatiilor nationale ori regionale s-a pus problema elaborarii unor reglementari uniforme ale dreptului comertului intemational. O asemenea preocupare are O.N.U. Carta O.N.U. prevede, in art.1 § 3 si art.13 § 1, necesitatea realizarii cooperarii internationale in domeniul problemelor cu caracter economic si efectuarea de studii in aceasta privinta. Aceste prevederi de ordin general sunt completate prin dispozitiile capitolelor IX si X din Carta referitoare la cooperarea internationala economica si sociala si la Consiliul economic si social, organul principal al O.N.U. specializat in acest domeniu.

In baza acestor texte si a altora care se refera la aspectele economice, Adunarea Generala a stabilit ca este competenta sa actioneze in scopul reducerii sau suprimarii obstacolelor juridice care impiedica dezvoltarea comertului international. Pentru promovarea ideii de cooperare internationala in domeniul comertului mondial, O.N.U. s-a preocupat de dezvoltarea armonioasa a schimbului de bunuri intre tari, precum si de armonizarea si unificarea normelor juridice aplicabile in acest domeniu, ambele probleme fiind inseparabile si influentate una de cealalta in mod permanent.

In continuare vom mentiona cateva din cele mai importante momente care exprima contributia O.N.U. la armonizarea dreptului comertului international.

In scopul promovarii schimburilor comerciale pe plan mondial s-a tinut, la initiativa O.N.U., Conferinta pentru comert si dezvoltarea fortei de munca (Havana, 1947-1948) unde a fost elaborata Carta de la Havana, document amplu ce consacra reglementari privind crearea unei organizatii comerciale internationale si principiile generale menite sa inlature restrictiile si barierele artificiale din calea comertului international. Desi Carta de la Havana nu a intrunit numarul necesar de notificari si deci nu a intrat in vigoare, infiintarea unei organizatii comerciale internationale a fost infaptuita in 1964.

Rezolutia Adunarii Generale O.N.U. nr.1955 (XXXI) din 30 septembrie 1964 a transformat Conferinta pentru comert si dezvoltare (UNCTAD) - care initial a activat la Geneva (23.03-16.06.1964) intr-o institutie permanenta constituita ca organ al Adunarii Generale O.N.U. Functiile principale ale Conferintei pentru comert si dezvoltare, sunt favorizarea extinderii comertului international tinand seama de accelerarea dezvoltarii economice in stabilirea de principii si politici referitoare la comertul international si la problemele progresului economic.

UNCTAD contribuie la inlesnirea schimbului de bunuri pe plan mondial in sensul crearii de conditii care sa asigure o frecventa si un volum in continua crestere precum si o extindere a acestuia intre tari, indeosebi cele insuficient angrenate in comert. In ceea ce priveste armonizarea si unificarea dreptului comertului intemational, interventia O.N.U. a fost necesara pentru consideratiuni de ordin juridic si organizatoric. Prin Rezolutia Adunarii Generale nr.2205 (XXI) din 28.12.1966 s-a constatat ca divergentele existente intre legile diferitelor state in probleme referitoare la comertul interna­tional constituie un obstacol in calea dezvoltarii acestuia. Or, interesele economice impun inlaturarea unor asemenea piedici. S-a subliniat, de asemenea, ca reglementarile juridice nu au urmat evolutia rapida a comertului international, care a trebuit sa gaseasca modalitati adecvate, independente de legislatiile nationale (avem in vedere, in primul rand, uzantele internationale) si ca se impune o revizuire a normelor dreptului comertului intemational pentru a se putea realiza o adevarata cooperare internationala.

Comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international (UNCITRAL) este infiintata prin rezolutia Adunarii Generale a O.N.U.

§ 3. UNCITRAL - Rol si functii

Premisele organizarii UNCITRAL.

In primul rand s-a avut in vedere decalajul relatii comerciale/relatii juridice comerciale. Astfel, s-a considerat ca trebuie gasita o solutie independenta de legislatiile tarilor, dar adecvata progreselor tehnice.

In al doilea rand, s-a observat ca exista un drept care consacra relatii de inegalitate. Un asemenea drept - s-a considerat (de catre reprezentantul Columbiei la sedinta Adunarii Generale din 6 decembrie 1966) - ar putea fi inlaturat prin elaborarea unui drept uniform la care sa-si aduca o anumita contributie si 'tarile in curs de dezvoltare'. Trebuie totusi observat ca in aceasta materie nu dreptul si nici chiar forta anumitor state este importanta, ci rolul concret pe care il joaca un partener sau altul pe piata cererii si a ofertei. O astfel de inegalitate trebuie sa se manifeste, intrucat unifor­mizare nu inseamna desfiintarea posibilitatii negocierilor comerciale.

Pentru infaptuirea scopurilor pentru care a fost infiintata, o importanta deosebita o prezinta asigurarea unei vocatii de universalitate sau o cat mai larga aplicare a regulilor UNCITRAL. Trebuie gasita o metoda supla, o metoda care sa dozeze adecvat normele imperative si normele supletive in conventiile internationale.

Adunarea Generala care a infiintat UNCITRAL a considerat ca aceasta comisie are ca obiect incurajarea armonizarii si unificarii progresive a dreptului comercial international, tinand cont, in aceasta privinta, de ceea ce este in interesul tuturor popoarelor, in particular al tarilor in curs de dezvoltare, de a favoriza dezvoltarea larga a comertului international.

Functiile UNCITRAL. Pornind de la premisa ca unica solutie pentru evitarea conflictului dintre diferitele legislatii nationale este uniformizarea pe fond a dreptului comertului international, organizatia mondiala, inca de la inceput a incercat uniformizarea anumitor materii.

Functiile principale ale UNCITRAL sunt:

a)    de a elabora conventii internationale, legi tip si legi uniforme care sa unifice reguli de drept ce se aplica in comertul international;

b)    codificarea si incurajarea acceptarii in cat mai mare masura a termenilor, regulilor si practicilor de comert international;

c)    sa asigure interpretarea si aplicarea uniforma a con­ventiilor internationale si a legilor in domeniul dreptului comercial;

d)    sa stranga si sa difuzeze informatii privind legislatia nationala si evolutia doctrinei;

e)    sa coordoneze activitatea organizatiilor care se ocupa de armonizarea si unificarea dreptului comercial intemational si sa colaboreze cu acestea;

f)    sa mentina o stransa colaborare cu UNCTAD.

§ 4. Principalele directii si scurta prezentare a rezultatelor

Principalele forme de texte adoptate de UNCITRAL:

Conventiile sunt acorduri intre state. Asa cum vom observa, statele Uniunii Europene sunt parti la unele conventii, evidentiindu-se Conventia de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri (Viena, 1980).

Legile tip sunt o serie de dispozitii cu caracter normativ pe care statele le pot adopta prin incorporare in legislatiile nationale. Legea tip referitoare la insolventa este cea mai importanta reglementare, care a fundamentat modificarile recente din tarile Uniunii Europene (Spania, Germania, Romania); in adoptarea Regulamentului european in materie s-au avut in vedere solutiile adoptate de catre UNCITRAL. De asemenea, in materia achizitiilor publice, institutiile comunitare au avut in vedere, atat obligatiile fata de O.M.C. cat si solutiile UNCITRAL; acestea din urma desi nu sunt obligatorii realizeaza un standard mondial in materie.

Ghidul legislativ este un text care furnizeaza indicatii pentru elaborarea actelor normative, prin care se discuta probleme de politica generala, optiuni pertinente si care recomanda solutiile legislative optime.

Regulile contractuale sunt clauze sau reguli standard destinate a fi incorporate in contractele comerciale.

Ghidul juridic este un text care contine indicatii referitoare la redactarea contractului.

Domenii in care UNCITRAL s-a evidentiat : arbitrajul, vanzarea internationala de marfuri, insolventa transfron­taliera, plati internationale, comert electronic, semnatura electronica, transport international de marfuri, achizitiile publice.

§ 5. Conventii UNCITRAL adoplate de legislatia romaneasca

Romania, prin Legea nr.24 din 12 martie 1992, a aderat la Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, si la Protocolul de modificare de la Viena (Legea 24/1992 a fost publicata in M.O. nr.46/1992).

Romania a aderat la Conventia Natiunilor Unite asupra contractului de vanzare internationala de marfuri de la Viena prin Legea nr.24 /1991 (publicata in M.O. nr.54/1991).

Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, din 1978 (Regulile Hamburg), ratiticata de Romania prin Decretul nr.343/1981.

De asemenea, in elaborarea reglementarilor privind insolventa transfrontaliera, reglementarile UNCITRAL au avut un rol important, influentand solutia legiuitorului national.

1.1.2. Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD)

Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD-CNUCD) a fost creata in anul 1964 in special pentru urmarirea si solutionarea urmatoarelor obiective: ,,promovarea comertului international in vederea accelerarii dezvoltarii economice a tarilor; formularea de principii si recomandari referitoare la comertul international; adoptarea de masuri pentru negocierea de acorduri comerciale multilaterale; adoptarea de masuri de armonizare a politicii tarilor si grupurilor economice regionale, in materia comertului si dezvoltarii.

UNCTAD ajucat un rol juridic esential, definitivat prin incheierea unor acorduri si declaratii internationale: Carta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor (1974), Consensul de la Monterrey (2002) etc.

1.1.3. Fondul Monetar International (F.M.I.)

Fondul Monetar International este o institutie specializata O.N.U. asupra activitatii careia exista si critici, dar care joaca un rol insemnat, mai ales pentru tarile in curs de dezvoltare.

1.2. Organizatia Mondiala a Comertului

Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C./W.T.O.) a fost creata prin reorganizarea cadrului specific al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T. - acronimul englezesc). Din 1948, de cand a intrat in vigoare acest acord si pana in 1995, cadrul a fost specific: provizoratul institutional; luarea hotararilor prin asa - numitele runde de negocieri comerciale multilaterale etc.

C.E. este membru cu drepturi depline al O.M.C., alaturi de statele membre. In literatura de specialitate s-a aratat ca relatiile comerciale sunt de competenta U.E., astfel incat Comisia trateaza problemele comerciale in interesul statelor membre in cadrul O.M.C. si in negocierile bilaterale sau interregionale.

Calitatea de membru a Uniunii Europene in O.M.C. a condus la unele manifestari din partea miscarii anti-globa­lizare; multi cetateni europeni se tem ca - prin puternicele competente in domeniul comertului exterior - Comisia se va folosi de O.M.C pentru a lega mainile statelor membre pe catargul liberalismului global, modificand modelul social european".

1.3. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (O.C.D.E.)

A fost creata initial pentru a finanta proiectele europene de reconstructie, beneficiind de fondurile Planului Marshall. In anul 1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE) avand drept membri state europene occidentale (carora li se adauga Turcia), iar in 1960 organizatia s-a transformat in O.C.D.E. (cu doi noi membri, S.U.A. si Canada).

Asa cum am aratat, in TCE, relatia dintre Comunitati si O.C.D.E. este una speciala, fiind prevazuta expres (art.304 TCE). In practica, CE/UE nu a devenit niciodata membru al O.C.D.E. dar aceasta subliniaza caracterul neformal in care functioneaza organizatia.

OCDE (sau OECD - acronimul englezesc) are un rol important in privinta stabilirii anumitor principii generale in domeniul comertului international, principii care au influentat legislatiile statelor lumii, indiferent daca sunt sau nu membre:

Principiile OECD asupra Guvernarii Corporative, 2004.

Carta Alba a administrarii corporatiilor in Europa de Sud-Est (OECD)

implicarea accentuata In domeniul proprietatii intelectuale, prin organizarea de conferinte;

The OECD Declaration and Decisions on International Investment and Multinational Enterprises: Basic Texts, 2000

Sectiunea 2. Organizatii regionale

Desi este un document - in primul rand politic - contine si elemente referitoare la cooperarea economica: astfel, dupa ,,Declaratia privind principiile care guverneaza relatiile reciproce dintre statele participante' urmeaza capitolul referitor la 'problemele privind punerea in practica a unora din principiile enuntate'; in context sunt enumerate pro­blemele din domeniul militar si apoi este analizata 'coope­rarea in domeniile economiei, stiintei si tehnicii si mediului inconjurator'.

Dezvoltarea cooperarii in domeniile comertului, industriei, stiintei si tehnicii, mediului inconjurator si in alte sectoare ale activitatii economice, contribuie la intarirea pacii si a securitatii in Europa si in lumea intreaga. Scopul subsidiar al dezvoltarii comertului este subliniat prin subordonarea acestor activitati securitatii si pacii europene.

Primele semne ale recunoasterii efectelor globalizarii sunt enuntate in aceasta Declaratie: 'interdependenta economica crescanda pe plan mondial implica cresterea eforturilor comune si eficace in scopul de a solutiona problemele economice mondiale majore, cum sunt cele ale energiei, materiilor prime si problemelor monetare si financiare si, in consecinta, evidentiaza cerinta care exista de a promova relatii economice internationale stabile si echitabile, contribuind astfel la dezvoltarea economica continua si diversificata a tuturor tarilor'.

In domeniul schimburilor comerciale, statele isi asumau urmatoarele obligatii:

cresterea volumului si structurii schimburilor comer­ciale intre statele participante, intrucat nu corespund in toate cazurile posibilitatilor care sunt oferite de nivelul prezent al dezvoltarii lor economice, stiintifice si tehnologice;

dezvoltarea schimburilor lor reciproce de bunuri si servicii si care sa asigure conditii favorabile unei asemenea dezvoltari;

aplicarea tratamentului natiunii celei mai favorizate, pentru dezvoltarea schimburilor;

cresterea schimburilor pe o baza multilaterala cat mai larg posibila;

elaborarea si semnarea unor acorduri bilaterale si multilaterale interguvernamentale sau a altor acorduri pentru dezvoltarea pe termen lung a schimburilor comerciale;

incercarea de a reduce sau de a elimina progresiv obstacolele de orice natura din calea dezvoltarii schimburilor comerciale;

favorizarea cresterii continue a comertului, evitand pe cat este posibil fluctuatiile bruste in schimburile lor;

schimburile de diverse produse trebuie sa fie efectuate astfel ca ele sa nu provoace sau sa nu ameninte a provoca un prejudiciu grav - atunci cand este cazul, o dezorganizare a pietei - pe pietele interioare ale acestor produse si indeosebi in detrimentul producatorilor locali din tara importatoare, de produse similare sau supuse concurentei directe; in ceea ce priveste notiunea de dezorganizare a pietei se intelege ca ea nu va putea fi invocata contrar dispozitiilor pertinente din acordurile internationale;

daca statele vor recurge la masuri de protectie, o vor face in conformitate cu angajamentele lor in acest domeniu care decurg din acordurile internationale la care sunt parti si vor tine seama de interesele partilor direct interesate;

crearea unor conditii favorabile participarii societatilor, organizatiilor si intreprinderilor la dezvoltarea comertului.

In ceea ce priveste contractele, s-a subliniat contributia acestora pentru dezvoltarea relatiilor economice si comerciale si s-a hotarat luarea masurilor menite sa imbunatateasca in continuare conditiile care permit dezvoltarea contactelor intre reprezentanti ai organismelor oficiale, a diverselor organizatii, intreprinderi, firme si banci interesate in comertul exterior, in special, atunci cand acestea sunt utile, intre exportatori si beneficiari de produse si servicii, in vederea studierii posibilitatilor comerciale, a incheierii de contracte, a urmaririi executarii lor si a asigurarii serviciilor dupa vanzare.

In ceea ce priveste 'Dispoziliile privind schimburile comerciale si cooperarea industriala', Declaratia cuprinde trei subiecte: armonizarea normelor, arbitrajul si acorduri bilaterale specifice.

Armonizarea internationala a normelor si reglemen­tarilor tehnice, precum si a cooperarea internationala in materie de certificare, constituie mijloace importante pentru a elimina obstacolele tehnice din calea comertului interna­tional si a cooperarii industriale si, prin acestea, facilitarea dezvoltarii lor si cresterea productivitatii.

Referirea la acorduri bilaterale specifice se face, in primul rand, pentru problemele care prezinta un interes reciproc in domeniile schimburilor comerciale si cooperarii industriale.

In literatura juridica s-a subliniat ca CSCE nu a fost decat o intrunire de state, ce este drept, regulata, dar trebuie observat ca prin CSCE au fost promovate principii si reguli, care, desi nu s-au constituit intr-un tratat international cu forta juridica au constituit inceputul colaborarii intre Est si Vest.

2.3. Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS / EFTA)

Situatia particulara a Uniunii Europene pe continent, determina o analiza complexa a relatiilor inter-institutionale atat cu organizatii economice dar si cu organizatii care nu au un caracter preponderent economic.

Desi initial AELS a fost perceputa ca o alternativa, chiar un competitor, s-a dovedit ca este o organizatie care pregatea noi membri pentru integrarea in U.E. AELS a fost infiintata la initiativa Marii Britanii impreuna cu alte sase state (Dane­marca, Norvegia, Suedia, Austria, Elvetia si Portugalia). In prezent sunt patru state membre: Islanda, Liechtenstein, Norvegia si Elvetia.

AELS are drept obiect de activitate libera circulatie a produselor industriale, a produselor agricole transformate si a celor din domeniul pescuitului. In colaborarea cu Uniunea Europeana, in domeniul schimburilor comerciale, in virtutea unui protocol, a fost instituit Spatiul Economic European, care permite accesul a trei tari AELS la piata unica creata de Uniunea Europeana.

2.4. Consiliul Europei

Consiliul Europei a fost creat din ratiuni politice - pentru apararea drepturilor politice - in 1949 si se manifesta, in prezent, mai ales in ceea ce priveste protejarea drepturilor omului in Europa.

Asa cum s-a subliniat, protectia drepturilor omului repre­zinta o parte a principiilor Comunitatilor, si, atat timp cat la fundamentul acestora se afla traditii constitutionale comune statelor membre, trebuie asigurata o protectie si in cadrul structurilor Comunitatii.

Rolul Consiliului Europei in privinta statelor candidate la Uniunea Europeana este unul indirect: statele care sunt sanctionate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului pot parea drept state in care drepturile omului nu sunt protejate si, in consecinta, nu respecta criteriile de aderare. Totusi, trebuie sa avem in vedere, pe de o parte, ca si statele Uniunii au fost condamnate de catre CEDO, si, pe de alta parte, ca Uniunea a facut eforturi pentru o protectie a drepturilor omului intr-un cadru propriu.

2.5. Asociatia de Liber Schimb Nord Americana (N.A.F.T.A.) a fost infiintata in 1994 avand drept membri Statele Unite ale Americii, Canada si Mexic. Zona economica nord americana este dominata de S.U.A., acest factor fiind de natura sa inhibe orice fel de cooperare continentala americana. Am observat reticentele canadienilor, dar in acelasi timp, refuzul Braziliei (2005), precum si primirea ostila a oricaror propuneri venite din partea S.U.A. Scopurile principale ale NAFTA privesc desfiintarea barierelor vamale si libertatea investitiilor.

Desi nasterea acestei organizatii economice este pusa pe seama integrarii accentuate in Europa (pornind de la Actul Unic European, 1986) precum si a concurentei Japoniei, NAFTA nu are un caracter supranational si nu tinde sa devina si o organizatie cu atributii de tip politic.

NAFTA este o zona de liber schimb in care drepturile vamale precum si barierele vamale sunt inca in vigoare; de asemenea, Acordul Nord American de Liber Schimb nu are prevederi in privinta liberei circulatii a persoanelor, in privinta unui tarif vamal exterior comun sau a unei politici comerciale comune.

De observat ca in organizatie nu exista un organ juris­dictional propriu; litigiile izvorate din acorduri sunt solutio­nate de catre 'Centrul international pentru reglementarea diferendelor cu privire la investitii'. Desi dintre statele membre NAFTA numai S.U.A. a semnat Conventia din 1965, celelalte doua state au declarat aplicabile regulile CIRDI numai in raporturile dintre aceste state si daca sunt respectate celelalte conditii referitoare la investitii straine.

Problemele referitoare la antidumping sunt solutionate potrivit unui algoritm, competenta apartinand unor organisme binationale, formate de catre asociatiile profesionale ale comerciantilor, sub indrumarea unor instante jurisdictio­nale.

Pentru a solutiona disputele aparute, NAFTA a incurajat prin articolul 2022 al Tratatului, utilizarea arbitrajului si a altor tehnici de rezolvare a litigiilor, prin infiintarea Centrului de Arbitraj si Mediere Comerciala American (The Commercial Arbitration And Mediation Centre For The Americas - C.A.M.C.A.). Totusi se poate observa ca partile pot sa nu utilizeze arbitrajul; C.A.M.C.A., ca institutie arbitrala, este o organizatie regionala cu trasaturi specifice continentului american.

Competenta centrului nu este restransa la anumite do­menii, desi investitiile precum si comertul, constructiile, ser­viciile financiare, franchising-ul, proprietatea intelectuala, productia si distributia de petrol si gaze sunt printre cele mai frecvente domenii care au fost conferite arbitrajului.

CAMCA a fost fondata in 1995 din American Arbitration Association - AAA -, The British Columbia International Commercial Arbitration Centre - BCICAC -, Camera Nationala de Comert a Mexicului si The Quebec National and International Commercial Arbitration Centre; CAMCA este primul centru de rezolvare a disputelor comerciale aparute intre statele din cadrul NAFTA.

Cele patru organizatii au semnat un acord de cooperare in vederea functionarii CAMCA ca un forum international, administrativ si educa­tional. Consiliul Guvernator al CAMCA a fost creat pentru a superviza regulile, procedurile, taxele si pentru a valida arbitrii.

Conform cu obiectivele NAFTA, noul organism a fost creat pentru a fi un instrument eficient in rezolvarea conflic­telor inevitabile ce se nasteau in urma derularii unor contracte internationale de comert.

Reprezentanti din fiecare institutie care constituie CAMCA conduc aceasta organizatie, stabilesc regulile iar litigiile pot fi rezolvate la orice oficiu al acestor institutii. Contestatiile sunt rezolvate de comitete impartiale, formate din reprezentanti ai nationalitatilor in litigiu, dar prezidate de un reprezentant dintr-o tara neutra. Partile sunt de acord ca vor face eforturi pentru a-si rezolva litigiile prin mediere, in caz contrar se vor supune regulilor de arbitraj CAMCA. Orice plangere in vederea rezolvarii prin arbitraj va fi suspendata pana la pre­zentarea concluziei finale a comisiei de mediere a CAMCA.

CAMCA a fost special creata pentru a asigura impartialitatea in rezolvarea litigiilor comerciale aparute intre tarile semnatare NAFTA si astfel erau deblocate unele tranzactii pe teritoriile americane. CAMCA oferea proceduri uniforme de rezolvare a disputelor comerciale, prin mediere sau arbitraj, pe teritoriul statelor NAFTA.

Rezultatele economice in NAFTA nu au fost pe masura asteptarilor intrucat parteneriatele economice sunt inegale, polarizate si asimetrice. Mexicul a incheiat cu U.E. un acord de comert care a condus la liberalizarea schimburilor prin abrogarea imediata a unui tarif exterior comun si derogari pentru anumite produse.

2.6. Organizatia Statelor Americane reuneste peste 35 de state de pe continentul american si are sediul la Washington. U.E. are statut de observator permanent. O.S.A. are obiective politice, militare, civile si comerciale.

Art.2 din Carta Organizatiei Statelor Americane prevede drept scop al organizatiei, solutionarea problemelor econo­mice si dezvoltarea economica a statelor membre.

In aceeasi zona continentala a fost propusa constituirea unei Zone de Liber Schimb a Americilor la care sa participe toate statele continentelor americane, mai putin Cuba, insa proiectul este privit, in continuare, cu reticenta.

In America Centrala si Caraibe s-a constituit Piata Comuna centr-Americana (MCCA/SlCA) intre Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama si Salvador. Organizatia a fost influentata de catre integrarea economica, insa in mare parte, proiectele organizatiei au fost blocate de neintelegeri si dictaturi politice. In 1992 a fost semnat un Protocol prin care este instituit un Sistem de Integrare Central-American care are drept obiectiv transformarea regiunii intr-o zona de ,,pace, libertate, democratie si dezvoltare'.

2.7. CARICOM (Caribbean Community and Common Market) are un tel cultural (o unificare a Antilelor britanice si dezvoltarea unei constiinte din Caraibe). Din 1968 functioneaza o Asociatie de liber schimb a Caraibelor. Se observa disparitati esentiale intre membrii acestei Asociatii, intrucat nu exista o politica de coeziune - in termenii europeni - si nici o politica speciala de ajutorare a statelor care sunt foarte sarace. Totusi, comunitatea din Caraibe isi propune instituirea unei piete si a unei monede unice. Responsabilii Caricom au solicitat ajutorul PNUD pentru realizarea si implementarea reglementarilor comunitare; in literatura de specialitate se face o comparatie interesanta intre CARICOM si U.E., observandu-se insa ca mecanismele europene sunt bine dezvoltate, cu instrumente apte sa aplice si/sau sa forteze statele sa aplice reglementarile comunitare - existenta unei instante supranationale (C.J.C.E.) - instrumente care in Caricom sunt absente.

2.8. Comunitatea andina

In America de Sud avem in vedere Comunitatea andina - fondata pe un acord de liber schimb din anii '60 - este constituita de catre Bolivia, Columbia, Ecuator, Peru si Venezuela. Comunitatea andina este o entitate cu personalitate juridica (din 1996), iar din 1999 a fost elaborata o politica comerciala comuna si dezvoltat un forum andino-european pentru stimularea investitiilor europene. Comunitatea andina are un Tribunal de Justitie - compus din cate un magistrat din fiecare tara participanta si o Comisie, 'care elaboreaza politica generala de cooperare si aproba normele de coordonare a planurilor economice'. In plan international Comunitatea a semnat acorduri de liber schimb cu U.E. si MERCOSUR.

Comunitatea Andina este o structura care se aseamana formal cu Uniunea Europeana (sau Comunitatile) prin detinerea personalitatii juridice, insa regulile institutionale sunt interguvernamentale.

2.9. Piata Comuna a Americii de Sud. MERCOSUR este o organizatie a statelor sud-americane - Argentina (tara in care este stabilit si sediul - Buenos Aires), Brazilia, Paraguay si Uruguay (Acordul de la Asuncion a fost semnat la 26 martie 1991 si are efecte depline de la 1 ianuarie 1995, Venezuela (de la 9 decembrie 2005) - prin care s-a creat o uniune vamala. Obiectivele stabilite in cadrul acestei organizatii sunt:

- libertatea de circulatie a bunurilor si serviciilor;

- instituirea unui tarif extern comun;

- coordonarea politicilor macroeconomice;

- annonizarea progresiva a legislatii lor.

MERCOSUR se aseamana din punct de vedere institutional cu Uniunea Europeana (avand chiar personalitate juridica) insa nu are un continut supranational. Se evidentiaza caracterul interguvemamental al MERCOSUR-ului, precum si disproportia vadita dintre populatia Braziliei (80% din totalul populatiei statelor organizatiei) si celelalte state membre.

Litigiile care se nasc in legatura cu problemele ivite in aplicarea acordului precum si intre societatile comerciale din tarile membre sunt solutionate de catre o instanta arbitrala constituita ad-hoc si nu de catre o curte de justitie supranationala. Aceasta modalitate de solutionare a litigiilor lipseste organizatia de un important factor de armonizare al aplicarii legislatiilor nationale in domeniile prevazute de tratate.

2.10. ASEAN

Asociatia Natiunilor Asiei de Sud Est (ASEAN, ANASE) are drept membri Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Brunei, Filipine si Vietnam.

Tarile din Asia s-au regasit intr-o postura partial asema­natoare cu cea europeana, in sensul ca existau doua blocuri antagonice, ideologice, comunisti si capitalisti, Insa deose­birile, esentiale in aceasta comparatie, au condus la concluzia ca ,,jocul asiatic este mult mai deschis decat cel european'.

2.11. Liga araba

Desi se considera ca aceasta organizatie (22 de membri), care a fost infiintata in 1945, trece printr-un moment de cliza, trebuie subliniat rolul sau in elaborarea unor conventii intemationale in domeniul comertului: Conventia interaraba asupra schimburilor comerciale si tranzitului (1953); Conventia privind Uniunea Economica araba (1962).

2.12. OHADA

Organizatia pentru Armonizarea in Africa a Dreptului Afacerilor a fost creata prin Tratatul referitor la Armonizarea Dreptului Afacerilor in Africa (17 octombrie 1993, Port Louis). Acest Tratat a fost incheiat, in special, pentru a remedia insecuritatea juridica si judiciara in statele parti (in prezent 16 state sunt membre OHADA).

Domeniile cele mai importante armonizate de OHADA:

Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la dreptul comercial general;

Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la societatile comerciale si grupul de interes economic;

Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la reglementarea asigurarilor;

Actul uniform din 10 aprilie 1998 referitor la organi­zarea procedurilor simplificate de recuperare si modalitati de executare;

Actul uniform din 10 aprilie 1998 referitor la organizarea procedurilor colective (insolventa);

Actul uniform referitor la arbitraj (11 martie 1999);

Actul uniform referitor la armonizarea contabilitatii societatilor (23 martie 2000).

Sectiunea 3. Institute private de drept international

3.1. Institutul International pentru Unificarea Drep­tului Privat (UNIDROIT)

Institutul Intemational pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROlT) este o organizatie interguvernamentala independenta cu sediul in Roma (constituit in 1926 ca un organism al Societatii Natiunilor iar din 1940 organism independent). Vocatia sa este de a armoniza si coordona dreptul privat al statelor si al grupurilor de state precum si de a pregati, in mod gradual, adoptarea de catre diverse state a unor reguli uniforme de drept privat. Printre realizarile UNIDROIT, amintim:

Conventia din 1964 asupra vanzarii internationale de bunuri mobiliare corporale (Haga);

Conventia din 1964 asupra formarii contractului de vanzare internationala de bunuri mobiliare corporale;

Conventia din 1970 privind contractul de calatorie (Bruxelles);

Conventia din 1988 asupra leasingului financiar international (Ottawa);

Conventia din 1988 asupra factoring-ului international (Ottawa);

De asemenea a adoptat Principiile referitoare la contractul de comert international (2004).

3.2. Institutul de Drept International (IDI)

Potrivit Statutului, adoptat la Gand in 1873, Institutul de Drept International (IDI), este o asociatie exclusiv stiintifica si fara caracter oficial. In scopul favorizarii progresului dreptului international IDI formuleaza principii generale de o maniera apta a raspunde constiintei juridice a lumii civilizate, isi da concursul in vederea unei codificari graduale si progresive a dreptului international, examineaza dificultatile care apar in interpretarea ori aplicarea dreptului si emite, la nevoie, avize juridice motivate in caz de dubiu sau de controversa etc.

Institutul a adoptat texte in domeniile arbitrajului, societatilor multinationale, contractelor etc.