Inspectia scolara in diferite tari

Inspectia scolara in diferite tari

1.Organizarea Inspectiei Scolare

In urma analizei organizarii si continutului inspectiei scolare, am constatat ca fiecare tara in parte este interesata de evaluarea unitatilor de invatamant si, in functie de dezvoltarea sistemului, adopta forme diverse de organizare a inspectiei scolare.

Din Buletinele informative ale ministerului rezulta ca unele tari, in special tarile din est, au inspectoratele scolare in subordinea ministerului, iar inspectia scolara realizeaza o evaluare interna. In alte tari, inspectoratul scolar este o agentie independenta de minister. Aceasta institutie evalueaza din exterior unitatile de invatamant si ofera ministerului informatii in legatura cu rezultatele evaluarii.

In multe tari, cei care controleaza unitatile de invatamant se numesc inspectori scolari. In functie de pozitia lor in sistem, la denumirea de inspector se adauga: inspector sef, inspector general, inspecteurs d'academie etc. In alte tari, inspectorii scolari se numesc consilieri sau supervisors, superintendents etc.

Gradul de subordonare a inspectorilor scolari este diferit de la o tara la alta. In unele tari, se respecta ierarhia teritoriala: minister, regiune/judet, provincie; in altele, functioneaza rectori de academie (Franta), care sunt subordonati direct ministrului. In Anglia, sunt "inspectorii majestatii sale", inamovibili, cu puteri depline in evaluarea unitatilor scolare.

In cele mai multe tari, inspectorii scolari sunt recrutati dintre cadrele didactice cu experienta si cu rezultate, care sunt special pregatiti pentru aceasta functie.

Intrucat inspectorul scolar se ocupa numai de calitatea activitatii manageriale si a procesului de predare-invatare, autoritatile locale din unele tari au constituit comisii speciale care se ocupa de administrarea scolilor.

In multe tari, inspectia primara se realizeaza la nivelul unitatii de invatamant sau pe grupe de scoli. Cadre didactice specializate si pregatite de minister realizeaza controlul si evaluarea la acest nivel. Inspectorii scolari special formati evalueaza nivelul procesului de predare-invatare la o disciplina sau la un grup de discipline inrudite.

In unele tari, invatamantul secundar este evaluat de inspectori de specialitate de la diferite trepte: minister, regiune, judet, provincie etc., in altele, invatamantul secundar este controlat la specialitate numai de inspectori din minister. In tari ca Franta, Anglia, S.U.A. etc., se realizeaza inspectia scolara si de catre cadre didactice universitare.

In multe tari europene, inspectia scolara intra numai in atributiile ministerului invatamantului. Prin urmare, toti inspectorii scolari sunt subordonati acestei institutii centrale. In alte tari, administratiile locale au atributii in domeniul controlului scolilor. In aceste situatii, inspectorii scolari sunt subordonati administratiei locale si ministerului invatamantului. Unii inspectori scolari au drept de control numai asupra scolilor dintr-o anumita provincie, judet sau regiune, iar altii, de la nivel central, controleaza toate unitatile, precum si pe ceilalti inspectori.

Exista forme diferite de organizare a inspectiei scolare pentru invatamantul primar. De obicei, inspectorul controleaza toate disciplinele de la invatamantul primar. Exista, insa si tari in care educatia fizica este controlata de inspectori de specialitate; in Finlanda, S.U.A., Anglia sunt inspectori pentru specialitatea desen in invatamantul primar; in Austria, Belgia, Danemarca etc. sunt inspectori pentru muzica.

Si in privinta competentelor si atributiilor inspectorilor scolari sunt diferente de la o tara la alta. Inspectorii au o paleta mai larga de atributii si competente. Ei pot controla unitatea de invatamant sub urmatoarele aspecte: asigurarea conditiilor de functionare si de incadrare, calitatea procesului de predare-invatare. In alte situatii, inspectorul scolar evalueaza procesul de predare-invatare si, de celelalte aspecte, se ocupa persoane formate special.

Studiul efectuat cu privire la inspectia scolara in diferite tari atesta faptul ca, in cele mai multe tari, documentul in care se mentioneaza concluziile inspectiei este procesul verbal sau raportul scris. In aceste documente ponderea o detine calitatea procesului de predare-invatare. Potrivit rezultatelor evaluarilor, cadrele didactice primesc note sau calificative. In general, acestea sunt confidentiale.

In unele tari notele sunt, de fapt, puncte. Si la calificative sunt diferente de la tara la tara. Unele folosesc: foarte bine, bine, suficient, insuficient; altele: suficient si insuficient; altele: bine, multumitor si insuficient.

In cele mai multe tari exista si posibilitatea contestarii evaluarilor. Cadrele didactice au dreptul sa conteste evaluarea in fata inspectorului, care consemneaza acest lucru in procesul verbal sau le adreseaza organelor de invatamant ierarhic superioare sau organizatiilor sindicale.

In multe tari, in special in cele din estul Europei, procesul verbal se incheie cu masurile ce se impun a fi luate dupa efectuarea inspectiei, indeosebi de catre cadrele didactice inspectate. In alte tari, dupa inspectie, fiecare unitate isi elaboreaza un plan de masuri care este verificat la inspectia de revenire.

Pentru a veni in sprijinul inspectorilor scolari in evaluarea corecta a cadrelor didactice,

s-au elaborat indrumatoare, ghiduri sau grile criteriale de evaluare a personalului didactic. Cele mai multe documente de acest fel au in vedere urmatoarele aspecte:

- nivelul de pregatire al elevilor;

- calitatea activitatii cadrelor didactice;

- calitatea managementului scolar;

- relatiile cu comunitatea.

Raportul dintre numarul inspectorilor si cel al cadrelor didactice de specialitate este diferit de la tara la tara. Astfel, la invatamantul primar, la un post de inspector sunt intre 150 si 550 de cadre didactice, iar la invatamantul secundar, intre 100 si 300 de cadre didactice.

In functie de raportul mentionat mai sus, se stabileste si frecventa inspectiei in unitatile de invatamant:

- doua-trei inspectii pe an;

- o inspectie la doi ani;

- o inspectie la trei ani.

Durata inspectiei se diferentiaza dupa obiectivele urmarite si dupa marimea unitatii de invatamant, de la 2 zile la 10 zile. In unele tari, chiar daca se efectueaza un control general, nu se realizeaza evaluarea tuturor cadrelor didactice, iar numarul inspectorilor care participa la o evaluare este diferit de la o tara la alta.

Numirea inspectorilor scolari se face, in cele mai multe tari, in doua moduri:

- prin document semnat de seful statului;

- prin hotarari/decizii ale administratiei invatamantului.

Sunt tari in care numai anumite categorii de inspectori sunt numite de seful statului, iar alte categorii sunt numite de administratia invatamantului.

Inspectorii scolari sunt selectati pe baza unor criterii stabilite de minister sau pe baza de concurs.

Formarea inspectorilor se realizeaza, in unele tari, prin invatamantul superior, inainte de a fi numiti in functie, si prin concursuri speciale care se desfasoara dupa numirea in functie, in primul an de functionare.

Prezentam, in continuare, informatii mai aprofundate cu privire la inspectia scolara in Franta si Anglia, tari care au constituit modele in organizarea Reformei in invatamantul preuniversitar de la noi.

2.Documente Privind Desfasurarea Inspectiei In Franta si Anglia

Documentele care stau la baza organizarii si desfasurarii inspectiei scolare in Franta sunt Statutul corpului de inspectori teritoriali si Statutul Inspectiei generale a Educatiei Nationale. In aceste documente sunt stabilite misiunile inspectorilor regionali/de academie si ale inspectorilor de educatie nationala. Din aceste documente, desprindem urmatoarele aspecte:

- ministerul numeste prin decret inspectorii generali ai educatiei nationale si un corespondent pentru fiecare academie, care nu face parte din personalul academiei respective; corespondentul academic este numit o perioada de 3 ani, cu o singura posibilitate de prelungire a mandatului;

- pentru o mai buna utilizare a timpului si a competentelor inspectorilor, acestia nu sunt distrasi de la misiunile lor fundamentale, de la actiuni unde competenta lor este decisiva.

Inspectorii pedagogici regionali/inspectorii de academie si inspectorii educatiei nationale au urmatoarele misiuni:

- vegheaza la aplicarea politicii educative a ministerului educatiei;

- evalueaza lucrul individual si in echipe al personalului didactic si participa la evaluarea procesului de predare a disciplinelor in unitatile de invatamant, ei desfasoara, mai ales, o observare directa a actelor pedagogice;

- inspecteaza conform propriilor specializari, personalul didactic si asigura respectarea obiectivelor si a programelor nationale de formare;

- participa la formarile initiale si continue si colaboreaza cu inspectorii generali ai educatiei nationale pentru evaluarea experimentelor pedagogice si pentru generalizarea lor;

- efectueaza misiuni de expertiza in orientarea elevilor, la examene, in asigurarea scolilor cu personal didactic, in alegerea echipamentelor pedagogice etc.

Inspectorii educatiei nationale sunt numiti si titularizati prin ordinea ministrului educatiei nationale. Ei sunt recrutati prin concurs. Concursul tine seama de experienta si formarea candidatilor. Inspectorii parcurg o perioada de stagiu de doi ani, din care un an il reprezinta formarea.

La terminarea stagiului, cei interesati sunt titularizati in corpul inspectorilor educatiei nationale, in urma unui raport de stagiu intocmit de rectorul academiei (inspector general).

Pentru desfasurearea inspectiei, inspectorii au la dispozitie ghiduri speciale, instrumente de evaluare a procesului de predare-invatare si a activitatii manageriale. Calitatea procesului de predare-invatare este evaluata numai de inspectorul de specialitate. In cadrul inspectiei scolare, se asista la lectii si se face analiza acestora pe baza criteriilor dinainte stabilite si anuntate profesorului. O parte a inspectiei este si interviul, prin care inspectorul afla: ce cursuri de formare a urmat profesorul si ce efecte au avut, ce materiale de specialitate a parcurs si ce a retinut din acestea, ce probleme intampina in predarea disciplinei etc.

Inspectorii scolari sunt formati prin cursuri universitare sau prin cursuri special organizate inainte de numirea in functie. Cea mai mare parte a pregatirii acopera domenii ca: psihologia varstelor, relatii cu persoanele adulte, metodica predarii disciplinei, evaluarea procesului de predare-invatare si a nivelului de pregatire a elevilor etc.

Din ghidul general pentru inspectori, elaborat in Anglia, am retinut cativa pasi importanti in desfasurarea inspectiei scolare:

Inainte de inspectie

asigura-te ca stii bine continutul brosurii si ca ai inteles indicatiile suplimentare.

convinge-te ca stapanesti programele scolare.

analizeaza informatiile cu privire la competentele si performantelor elevilor.

analizeaza realizarile diferitelor grupuri de elevi si pe cele ale grupurilor etnice.

stabileste timpul optimde desfasurare a inspectiei.

studiaza documentatia care ti-a fost pusa la dispozitie si evalueaza potentiala ei contributie la calitatea predarii si la acoperirea nevoilor programei.

Cand esti in scoala

foloseste informatiile directe obtinute din observatiile facute la lectii, sesizeaza lucrurile pe

le fac elevii; discuta cu elevii si profesorii ca sa vezi ce se realizeaza, constata ce fac bine,

ce ar putea sa faca mai bine si ce progrese fac.

leaga ceea ce se petrece in clasa de ce s-a facut inainte.

detecteaza orice diferenta semnificativa intre realizarile elevilor de acum si rezultatele elevilor care au lucrari nationale.

studiaza planificarile, proiectele de lectii, documentele de evaluare, teme, rapoarte etc.

evalueaza calitatea predarii, prin asistente la ore, si apreciaza cum predarea influenteaza progresul elevilor.

Completarea fisei de observare

scrie clar ce fac profesorii si elevii, cum e organizata lectia si nivelul la care au ajuns elevii.

da exemple care sa sustina judecatile de valoare care duc la calificativ.

in rubrica despre predare, spune clar ce a mers si ce nu.

in rubrica despre realizari, mai intai spune ce stiu sa faca elevii, in functie de curriculum, apoi identifica punctele care au nevoie de imbunatatire, pentru a le putea comunica scolii; analizeaza cat de raspandite sunt anumite niveluri de performanta si indica punctele tari si slabe.

analizeaza progresul elevilor in timpul lectiei (cunostinte, abilitati, intelegere), leaga fiecare lectie de ce s-a intamplat inainte.

Comunicarea celor constatate

Comunica clar cele constatate sefului de catedra si profesorilor prin:

stabilirea punctelor tari si slabe din predare, cu exemple din lectii;

oferirea de motive convingatoare pentru ceea ce crezi ca a fost bine si explicarea felului in care lucrurile realizate au afectat predarea;

identificarea lucrurilor asupra carora trebuie sa se insiste pentru a fi inregistrat un progres;

prezentarea catre seful de catedra a modului in care managementul afecteaza calitatea predarii si atingerea standardelor.

Inspectorii scolari evalueaza activitatea a circa 300 de cadre didactice. Inspectia la clasa se realizeaza numai de catre inspectorul format in acest scop. Fiecare cadru didactic este vizitat la clasa o data la 3-4 ani. Inspectorii vin in scoli, organizeaza discutii cu profesorii si elevii, dar nu intotdeauna intra la clasa. Exista inspectori special pregatiti pentru evaluarea activitatilor directorilor. Inspectorii din corpul Majestatii Sale pot hotari, in urma evaluarii, daca un profesor mai poate functiona sau nu in invatamant.

Din cele prezentate in acest capitol, rezulta ca exista diferente in organizarea si desfasurarea inspectiei scolare de la o tara la alta, dar sunt si elemente comune, pe care le mentionam:

- inspectorii scolari sunt recrutati dintre cadrele didactice;

- inainte de numirea definitiva pe post, inspectorii sunt formati;

- in general, ei inspecteaza profesorii de aceeasi specialitate;

- in urma inspectiei, se incheie un document (proces verbal, raport scris, nota etc.);

- inspectorul scolar se subordoneaza ministerului, in unele cazuri, si autoritatilor locale, in altele, sau au dubla subordonare;

- normarea posturilor de inspector scolar se realizeaza dupa numarul de cadre didactice de aceeasi specialitate;

- inspectia scolara realizata de la nivelul ministerului se diferentiaza prin obiective si forme de desfasurare de cea de la nivel judetean/regional.

Concluzii:

Inspectia scolara are o existenta indelungata, dovedindu-se de-a lungul timpului necesitatea acesteia. A pornit fara reguli clare, cu personal fara pregatire speciala, si a ajuns la stadiul de profesie - in unele tari, si la cel de functie pe o perioada determinata - la noi si in alte tari.

Sub orice forma s-a exercitat, inspectia scolara s-a dovedit a fi benefica pentru scoala. Cel care a efectuat inspectia avea, la inceput, doar misiunea de a controla unitatile de invatamant si cadrele didactice. Pe masura ce inspectorul era recrutat dintre cadrele didactice, pe langa control se realiza si indrumarea celor controlati, precum si evaluarea elevilor, ceea ce asigura schimbarea calitativa a procesului de predare-invatare.

Dupa ce inspectorul a fost pregatit special pentru exercitarea functiei, calitatea inspectiei a crescut si influenta ei asupra prestatiei didactice a devenit evidenta.

Deci, din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre, inspectia scolara a fost un agent important al reformei.

Bibliografie:

1.Bontas, Ioan - "Pedagogia", Editura All, Bucuresti, 2001.

2.Jinga, Ioan - "Conducerea invatamantului", Manual de management institutional, Editura 

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.

3.Jinga, Ioan - "Inspectia scolara", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.

4.Ormstom, Michael; Shaw, Marian - "Inspection a preparation guide for schools", Oxford Center

for Education Management, 1998.