Adolescenta - cautarea identitatii

Adolescenta - cautarea identitatii

Ancheta Institutului de Cercetare a calitatii Vietii, realizata in 1992 sub denumirea « Experienta de viata a tinerilor » a adresat fiecaruia dintre cei 2496 de subiecti indemnul de a raspunde succint la intrebarea : «  Cum va fi viata ta peste 10 ani ? »

Intrebarea, de tip proiectiv, ii confrunta pe subiecti cu o situatie imaginara. Ea este menita sa releve semnificatiile pe care aceasta situatie le are pentru subiecti. Proiectia va transfiorma astfel procesul  subiectiv al reprezentariloe intr-un numar de discursuri care vor scoate la lumina nivelurile proceselor de asimilare si acomodare fata de realitate, asa cum rezulta ele din experienta de viata a subiectilor.

Rezultatele anchetei

La intrebare au raspuns circa 73% dintre subiecti. Intre raspunsuri, 65, 1% au caracter clar, precizand un mod de organizare familiala, o ocupatie, inclinatii spre activitati profesionale sau de timp liber ; 37,4% sunt raspunsuri vagi, neprecizand nimic, constand doar din expresii generale, cum ar fi , de exemplu, « va fi bine ».

Analioza statistica a datelor care descriau prin elmente obiective statutul famililor din care proveneau adolescentii care au facut obiectul anchetei au relevat faptul ca subiectii care au dat raspunsuri clare apartin, in principal, familiilor in care parintii au cel putin studii medii, in timp ce elevii care au dat raspunsuri vagi apartin familiilor ai caror parinti au studii primare sau elementare.

Discutia pe marginea acestui rezultat a plecat de la ipoteza ca adolescentii care provin din randul familiilor cu un statut social mai scazut nu-si fac iluzii cu privire la viitor.

In termeni mai rigurosi, ipoteza ar avea urmatoarea forma : «  Daca statutul social al familiei este scazut, atunci copiii acelei familii dau rasounsuri vagi ». Caracterul vag al raspunsului presupune insa asocierea modului de reperezenttare a realitatii sociale cu o mare doza de incertitudine. De aici concluzia : « Cu cat nivelul social al familiei este mai scazut , cu atat copiii acelei famlii au reprezenari mai incerte cu privire la realitatea sociala ».

Acestui grad de incertitudine ii corespunde o forma incipienta de viziune obiectiva a realitatii care presupune o puternica asimilare a realului la eul care se simte intr-o pozitie de a controla slab mediul si imposibilitatea de a adopta un punct de vedere dintr-o perspectiva mai optimista , cu sanse in evolutia ulterioara a personalitatii sale.

De aici reiese ca subiectii care raspund vag nu se pot detasa de rezultatul experientei proprii pentru a adopta un punct de vedre eliberat de eu. Acesti adolescenti nu  se pot detasa de experienta lor imediata, in sensul ca nu o pot corecta printr-o reprezentare constructiva care sa implice o acomodare la un punct de vedere mai general care include un intreg sistem de realtii.

Concluzii :

Conform teoriei « controlului social », elaborata de Travis Hirschi in 1969, esecul socializarii constand in absenta sau intensittatea scazuta a modelelor parentale absenta scopurilor educationale si neaccepatrii validitatii morale a normelor sociale , devine principala cauza a comportamentelor deviante. Cristalizarea tipului de comportament deviant se face in timp dar isi are originile in raporturile timpurii ale copilului cu parintii si cu celelalte instante de socializare cu care copilul este confruntat. Ceea ce intereseaza cerecetarea nostra in legatura cu teoria controlului social este modul in care aceasta teorie concepe explicatia delincventei ca pe o consecinta a modului in care se realizeaza « consistenta interna » a factorilor care contribuie la esecul socializarii.

Conceptia teoretica a lui E. Durkheim si M. Mauss privitoare la modul de reprezentare a lumii stabileste ca «  omul incepe sa-si reprezinte lucrurile referindu-se la el insusi », dar dupa accentul pus, teoria la care ne referim este un sociocentrism. Referindu-se la sine, omul se refera de fapt la grupul sau. Asa se ajunge la faptul ca orice ierarhie logica este doar un aspect al ierarhiei sociale , iar unitatea cunoasterii este adevarata unitate a comnitatii, extrapolata la realitatea totala.

Rezultatele anchetei intreprinse de noi in randul adolescentilor evidentiaza deci, pe de o parte, modul in care structureaza pentru cele doua tipuri de familii factorii care contribuie la socializarea adolescentilor si, pe de alta parte , modul in care aceste procese transpar in povestile despre viitor ale acestora.

Famiile formate din parinti cu studii medii si superioare favorizeaza socializarea adolescentilor, fapt ce rezulta si din reprezentarile clare pe care acestia si le fac despre propriul viitor. Familiile formate din parinti cu studii primare sau elementare sunt in mai mare masura cadre propice pentru esecul socializarii, lucru care se evidentiaza printr-o estompare a imaginarii viitorului de catre adolescentii proveniti din aceste familii.

Am putea concluziona, conform lui Durkheim si Mauss, ca ceea ce redau prin continut si forma povestirile despre viitor ale adolescentilor nu este altceva decat gradul de coerenta si consistenta interna a mediilor familiale in care debuteaza socializarea lor.