Metode generale utilizate in consiliere si orientare

Metode generale utilizate in consiliere si orientare

Activitatea de grup sau munca in grup presupune cooperare si activitate comuna in

rezolvarea unor sarcini de instruire.

Cercetarile de psihopedagogie si de sociologia educatiei au evidentiat productivitatea elevilor care lucreaza in grup si, in acelasi timp, au contribuit la constituirea unei metodologii de munca in echipa. Fara a desconsidera individualitatea elevului, metoda valorifica avantajele muncii scolare si extrascolare in grup, asigurand conditii ca efortul comun sa fie bine organizat si sustinut.

Activitatea in grup vizeaza cu deosebire aspectul social al invatarii, dezvoltarea comportamentului social al elvului; este o modalitate de imbinare a invatarii individuale cu cea in grup si in acelasi timp o masura de atenuare a unei individualizari exagerate.

Utilizarea metodei impune cunoasterea modului in care pot fi alcatuite grupele, a marimii si stabilitatii acestora, a conducerii, evaluarii si aprecierii lor. Practica instruirii releva ca eficienta mai mare au grupele de lucru constituite din 4-6 membri. Data fiind dificultatea aranjarii mobilierului scolar in cele mai multe cazuri, grupul optim va fi format din 4 elevi (doua banci scolare). Profesorul consilier va formula tipurile de responsabilitatti ale membrilor grupului, lasandu-i sa-si aleaga fiecare responsabilitatea, sau in unele cazuri desemnand elevii pentru o anumita responsabilitate, favorizand atat intercunoasterea cat si autoresponsabilizarea (astfel, elevii care au dificultati in utilizarea timpului sau intarzie la ore sau in rezolvarea unor sarcini vor putea fi desemnati ca responsabili cu timpul, aceasta contribuind la formarea, dezvoltarea unei perceptii corecte a timpului; elevii care in mod obisnuit sunt considerati ca avand probleme disciplinare pot fi nominalizati pentru pastrarea disciplinei in grup; elevii timizi pot fi incurajati, antrenati sa vorbeasca in public, desemnandu-i purtatori de cuvant ai grupului. In alte situatii profesorul va urmari dezvoltarea unor aptitudini existente ale elevilor, numindu-i pe elevii care au inclinatii pentru realizarea unei responsabilitati (aptidudini de leader-ship, aptitudini oratorice). Grupurile pot fi permanente sau ocazionale, alcatuite dupa criterii diferite (omogene, eterogene ca nivel de pregatire etc). Cadrul didactic decide in functie de varsta si nivelul elevilor, de experienta sa in aplicarea acestei metode.

Activitatea in grup se desfasoara de obicei dupa urmatorul plan: analiza temei si sarcinilor de lucru; impartirea sarcinilor pe membrii grupului; judecarea, evaluarea si aprecierea rezultatelor.

Totul se desfasoara sub indrumarea directa a profesorului care proiecteaza activitatea de realizat, o conduce si o evalueaza.

Este important ca forma competitiva de lucru sa fie alternata cu cea cooperativa, de ajutor reciproc care sa exerseze la elevi simtul de raspundere nu numai pentru munca proprie ci si pentru cea a colegilor din grupul de lucru.

Avantajele fac din munca in grup o modalitate de instruire cu rezultate foarte bune cand este folosita corelat cu alte metode de care profesorul si elevii dispun.

Aplicatie

Model de consiliere folosind activitatea de grup

(modelul a fost prezentat de prof. psihopedagog Magdalina Ioachim)

Activitatea a fost desfasurata la clasa a V-a, fiind vizata in mod deosebit influenta asupra unei eleve prin antrenarea directa a sa in activitate si folosind valentele pozitive ale grupului. Efectele benefice s-au repercutat si asupra intregii clase.

Consilierul le-a precizat elevilor ca in activitatea respectiva vor lucra in echipe dar si individual, fiind necesar ca fiecare sa contribuie la rezolvarea unui caz.

Elevii au fost impartiti in echipe de cate cinci si li s-au repartizat urmatoarele materiale: foi de scris, carioca, foi pentru realizarea unor afise. S-au stabilit cateva reguli pentru lucrul in echipa:

Fiecare membru al echipei va avea acces la materialele repartizate;

Vor participa toti membrii echipei la rezolvarea sarcinii date;

In cadrul echipei vor alege un elev care va prezenta in fata clasei rezultatele activitatii echipei;

Vor coopera pe parcursul intregii activitati.

Consilierul i-a atentionat pe elevi ca activitatea in echipa vizeaza acordarea de ajutor unui personaj dintr-o poveste pe care le-o va citi. Iata textul acestei povestiri:

" A fost o data o fetita de imparat careia ii placea sa se joace, sa alerge printre flori, sa se bucure de cantecul pasarilor si sa asculte povestile spuse de tatal ei, imparatul. Dar, intr-o zi imparatul muri, intreaga imparatie ramanand in grija imparatesei. Fetita de imparat deveni din ce in ce mai trista, ducand dorul povestilor spuse de tatal ei. Intr-una din zile, fara sa spuna la nimeni, fetita pleca de acasa. Dupa ce strabatu dealuri si vai, ape si campii, obosita, plangand, adormi sub un copac. In vis o zana buna ii sopti ca va fi din nou fericita daca in zori va asculta ce-i vor spune pasarile, florile, stelele si vantul".

Dupa lectura textului consilierul stabileste ca echipele constituite sa reprezinte: pasarile, florile, stelele, vantul. Cere apoi fiecarui grup ca in 5 minute sa-si faca o sigla care sa-l reprezinte (este un prim exercitiu pentru antrenarea elevilor in munca de ecchipa si pentru inducerea sentimentului de apartenenta la un grup). Se precizeaza care este sarcina de lucru pentru cele patru grupe:

"Fetita de imparat s-a hotarat sa se intoarca acasa dupa ce a ascultat glasul pasarilor, florilor, vantului si stelelor. Notati pe un afis ce credeti ca i-au spus?"

Timpul de lucru: 10 minute.

Timp de prezentare pentru fiecare grup: 5 minute.

Fiecare grup si-a delegat reprezentantul pentru a prezenta mesajul . In timpul ramas, elevii au fost solicitati sa prezinte care ar fi fost consecintele negative, in situatia in care fetita nu s-ar fi intors acasa.

Raspunsurile lor au fost notate pe tabla, consilierul accentuand asupra consecintelor negative ale parasirii familiei de catre un copil si efectele pe care le-ar avea si asupra celorlalti membri ai familiei.

Ce problema identificata de consilier la clasa l-a determinat sa aleaga o asemenea moodalitate de lucru cu elevii ? (In clasa era o eleva care intentiona sa fuga de acasa, in urma decesului tatalui sau, de care se simtea foarte atasata. Ea nu putea depasi aceasta situatie poate si pentru faptul ca era singura la parinti iar mama, fiind foarte ocupata nu si-a gasit timp pentru a-i acorda mai multa atentie).

Aceasta problema a fost identificata prin observarea elevei in timpul orelor, cand s-a constatat ca era trista si mai tacuta ca de obicei si prin convorbirea cu colega ei de banca de la care s-a aflat despre intentia de a fugi de acasa.

Obiectivele urmarite de consilier au fost urmatoarele:

sprijinirea elevei in vederea depasirii situatiei create prin decesul tatalui;

determinarea elevei sa renunte la parasirea familiei;

constientizarea tuturor elevilor in legatura cu riscurile abandonarii familiei

pregatirea elevilor pentru acceptarea unui fenomen firesc, natural, cum ar

fi moartea.

Implicarea fetitei intr-un grup care trebuia sa ofere sugestii pentru a ajuta un personaj imaginar, a fost cu intentia de a o determina sa inteleaga ca oricui i se poate intampla ceea ce i s-a intamplat ei, dar mai ales s-a urmarit sa fie incitata sa-si descopere propriile resurse pentru a depasi situatia. Consilierul a aplicat aceasta strategie plecand de la ideea pe care a dorit sa o induca si elevilor ca " te poti ajuta singur ajutandu-i pe altii".

In timpul activitatii consilierul a observat modul in care eleva respectiva s-a implicat alaturi de colegi in rezolvarea sarcinilor date. Desi a constatat o diminuare a starii ei de apatie inca din timpul acelei activitati in care s-a antrenat sub influenta colegilor, a ramas constient de faptul ca problema nu a fost rezolvata in totalitate. De aceea a continuat sa o observe in zilele urmatoare si a elaborat un program de sustinere a ei in care a implicat pe mama si profesorii clasei.

Castigurile acestui tip de activitate:

exersarea deprinderii de a lucra in echipa;

formarea sentimentului de solidaritate de grup;

exersarea capacitatii de argumentare, de formulare a propriilor idei si de

sustinere a lor;

exersarea capacitatii de relationare. 

Identificati si alte posibile probleme ce s-ar putea rezolva intr-o activitate de grup.

Dezbaterea se desfasoara pe baza unei interventii cu aducerea in discutie a unor probleme, motivatii si solutii posibile, a unor puncte de vedere teoretice. Ea presupune reflexii asupra problemelor si solutiilor posibile, ierarhizate valoric, exercitii logice si axiologice de confruntare, toate aceste elemente presupunand utilizarea metodei fie cu elevii de varsta scolara mare fie cu clase de elevi ce dovedesc maturitate in gandire.

Participarea la dezbateri se distinge prin desfasurarea mai dezvoltata a raspunsului: argumentarea unei pozitii, a unui punct de vedere, a unei conceptii proprii. Atat elevul cat si profesorul tind sa ofere ceva pentru clarificarea comuna.

Pot fi obiectul unor dezbateri idei problematice ca: obligatie si datorie, iertare si intoleranta, dragoste.

Problematizarea este o experienta de invatare pe baza unor structuri cu date insuficiente. W. Okon arata ca metoda consta in crearea unor dificultati practice sau teoretice a caror rezolvare sa fie rezultatul activitatii proprii a elevului.

Care este relevanta psihologica a problematizarii?

Problematizarea vizeaza dezvoltarea gandirii independente, productive. Ea dezvolta schemele operatorii ale gandirii divergente, antreneaza aptitudinile creatoare, asigurand in acelasi timp motivarea intrinseca pentru gasirea de solutii.

Problema sau situatia-problema prezinta urmatoarele proprietati:

declanseaza o trebuinta de cunoastere;

activitatea este orientata catre inlaturarea unei zone de incertitudine, spre

descoperirea unor procedee de actiune.

In activitatea exploratorie a elevului, indreptata spre rezolvarea problemei, se pot identifica patru momente (Miron Ionescu, Didactica moderna):

1. Perceperea problemei ca atare si a primilor indici orientativi pentru rezolvare. Profesorul descrie situatia-problema care poate fi: relatia conflictuala parinti-copii, profesor-elevi, baieti-fete; situatia elevilor cu probleme de ordin disciplinar sau la invatatura; situatia de indecizie in formularea optiunii profesionale. Problema poate avea ca baza o situatie reala a unui elevsau a clasei, dar datele vor fi modificate pentru a nu permite referirile stricte la situatia respectiva, oferind sansa participarii tuturor elevilor la discutii, fara a fi complexati de situatia proprie. Daca varsta si nivelul de maturizare vor permite se pot folosi chiar situatii reale. De asemenea, la rezolvarea situatiei se poate lucra in grup, beneficiind de avantajele mentionate deja ale acestei metode.

2. Cautarea solutiilor posibile la problema pusa: analiza conditiilor, formularea ipotezelor si verificarea lor. Exemplificand prin una dintre situatiile-problema prezentate anterior, relatia conflictuala parinti-copii, analiza conditiilor va consta in evaluarea cauzelor ce au condus la aceste relatii. Acestea pot fi: evenimente negative experimentate de familie ( divort, deces ) si modul de reactie in raport cu acestea, modelele de sanatate fizica, mintala, consum de alcool, comportamente violente, existenta in familie a unor "probleme otravitoare" (evenimente cu conotatie de rusine, secrete), nevoile de baza ale familiei si modul de satisfacere al acestora (gradul de suficienta a venitului lunar, dotarea spatiului de locuit, accesul familiei la asistenta medicala, informare), relatii cu societatea si relatii interne (coeziune, autoritate, reactia fata de un membru care are o problema - ajutor, abandon).

Formularea ipotezelor va porni de la o baza realista ce tine de inventarierea cauzelor. Ipotezele in acest caz se pot baza pe: imbunatatirea modalitatilor de comunicare cu parintii, elaborarea unui plan individual de modelare a propriei atitudini fata de ceilalti (toleranta, intelegere, acceptarea altor experiente), elaborarea unui plan de organizare eficienta a timpului, dezvoltarea unor posibile modalitati de interventie in viata si problemele familiei (sprijin in activitatile gospodaresti, in amenajarea locuintei).

3. Obtinerea rezultatului final si evaluarea acestuia pe baza confruntarii/compararii diferitelor variante. Se va alege varianta ce implica cele mai mici riscuri si confera cele mai multe sanse de reusita.

Problematizarea presupune o antrenare plenara a personalitatii elevilor, a componentelor intelectuale, afective, volitionale.Valoarea formativa a metodei este indiscutabila: se consolideaza structuri cognitive, se stimuleaza spiritul de explorare, se formeaza un stil activ de munca, se cultiva autonomia si curajul in formularea unor pozitii proprii.

Studiul de caz este o metoda de instruire si de invatare activa si consta in analiza si dezbaterea unui "caz" propus, de pilda, o situatie particulara a unei persoane, a unui elev.

R. Mucchielli vorbeste despre urmatoarele tipuri de cazuri:

incidente semnificative care denota o stare de fapt neclara, disfunctionala

(abatere grava de la regulamentul scolar - chiul organizat, ce a inffluentat atitudinea profesorilor asupra clasei );

o situatie particulara, desfasurata in timp (note slabe, obtinute doar la un

obiect - exemplu: matematica - de catre majoritatea elevilor clasei, chiar in conditiile schimbarii profesorilor de matematica);

o persoana aflata la un moment dat intr-o dificultate: situatia unui elev

care a avut un eveniment neplacut in familie (deces, divort) pe care nu-l poate depasi, acesta afectandu-i comportamentul;

un moment problematic in viata profesionala, scolara (formularea

optiunilor scolare si profesionale).

Virtutile acestei metode sunt multiple. Studierea unei situatii tipice, a unui caz, din unghiuri de vedere diferite, cautarea si gasirea mai multor variante de solutionare a problemelor are un rol formativ deosebit. Elevii se obisnuiesc sa adune informatii, sa le selecteze, sa le valorifice, sa elaboreze decizii in mod argumentat. Metoda contribuie la formarea si dezvoltarea unei capacitati de examinare critica a diferitelor strategii si variante de solutionare, favorizeaza capacitatea de a anticipa evolutia evenimentelor si, pe aceasta baza, de a lua decizii eficiente. Elevul este pus in situatia de a-si argumenta ipotezele si explicatiile proprii si concomitent, prin participarea activa la solutionarea cazului, intra in contact cu celelalte opinii, le evalueaza, iar prin sinteza acestora cu ale sale se contureaza varianta optima.

Un caz selectionat si pregatit in vederea utilizarii sale prin metoda cazurilo trebuie sa intruneasca anumite calitati:

sa fie autentic;

sa fie o situatie-problema, care cere o decizie;

cazul sa fie o situatie "totala", sa contina toate datele necesare.

Profesorul trebuie sa detina o gama larga de cazuri adaptate situatiilor concrete si particularitatilor de varsta ale elevilor.

Exercitiul este o metoda menita sa fixeze habitudinile(deprinderile si obisnuintele).

De exercitiu depinde fixarea trasaturilor durabile si caracteristice ale personalitatii. De aceea, efectele lor se repercuteaza pozitiv pentru sporirea autonomiei, a libertatii personalitatii.

Exercitiile se pot referi la insusirea tehnicilor de organizarea a timpului elevului, dezvoltarea deprinderilor de proiectare a activitatilor pe parcursul unei zile, insusirea tehnicilor de invatare eficienta (recapitulare) etc.

Exemplificam cu posibile exercitii de recapitulare.

Accentul va fi deplasat treptat de la recunoastere (realizata prin recitire efectiva) la reproducere activa si interpretare;

mai intai se face din memorie planul sumar al lectiei (titluri, subtitluri, idei

principale);

apoi se verifica aceasta schema simpla si cuprinzatoare cu ajutorul cartii si

notitelor; orice abatere se noteaza alaturat pentru a reveni asupra ei la momentul potrivit;

se construieste, tot din memorie, o noua schema-rezumat, mai amanuntita

decat cea anterioara; se verifica si aceasta (astfel de scheme se vor folosi si la examen, cand se alcatuieste planul rezolvarii subiectului, pe ciorna; procedeul se dovedeste decisiv in cazul subiectelor de sinteza);

se reamintesc, selectiv, anumite pasaje mai importante, redand complet

continutul lor; din cand in cand se face o recapitulare integrala a unei lectii sau paragraf important; se verifica.

Se revad nelamuririle sau inexactitatile descoperite la reactualizare, apoi se realizeaza dezbaterea impreuna cu alti elevi sau cu profesorul. Se retin concluziile discutiilor si se fixeaza in cadrul studiului individual.

Jocul de rol este o forma de aplicare si utilizare a psihodramei, metoda creata de J.I.Moreno in anul 1921. Elevii sunt priviti ca "actori" ai vietii sociale pentru care se preghatesc, in sensul ca ei in societate vor ocupa pozitii sau statusuri profesionale,culturale, pentru efectuarea carora este necesar sa "joace" anumite roluri, adica sa-si formeze anumite abilitati, atitudini, convingeri. Exemple: rolul de parinte, cadru didactic, persoana ce solicita un interviu pentru obtinerea unui loc de munca. Jocul de rol poate pune elevul in rolul unei persoane cu care in mod obisnuit este in conflict, oferindu-i astfel perspectiva celuilalt.

Etapele pregatirii si folosirii jocului de rol sunt urmatoarele:

identificarea situatiei interumane care se preteaza la simulare prin joc de

rol (spre exemplu interviul pentru obtinerea unui loc de munca - la clasele a XI-a, a XII-a);

alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la specificul si exigentele

jocului de rol 9Consilierul va numi sau va solicita participarea sub forma voluntariatului a una - doua perechi de parteneri de interviu - solicitant, patron/manager angajator; elevii din fiecare pereche se vor pune de acord asupra tipului de activitate la care se vor referi);

pregatirea rolului de catre participanti (in mod individual elevii isi vor

pregati si argumenta interventia);

interpretarea rolurilor (se va realiza in clasa, ceilalti elevi fiind

observatori; consilierul le va sugera, eventual pe grupe, elementele supuse observatiei - comportamentul verbal, comportamentul nonverbal, raportandu-se unii la atitudinea solicitantului, altii la a managerului angajator);

dezbaterea cu toti participantii: interpreti sau observatori (se va face pe

baza elementelor supuse observatiei).

Se remarca o serie de avantaje ale metodei:

activeaza elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, actional, punandu-i

in situatia de a interactiona;

pune in evidenta modul corect sau incorect de comportare in anumite

situatii;

este una din metodele eficiente de formare rapida si corecta a

convingerilor, atitudinilor si comportamentelor.

Metodele de dezvoltare a creativitatii se utilizeaza in mod special in cazul claselor/grupelor formate din elevi cu posibilitati intelectuale deosebite sau cu inclinatie spre creatie in diverse domenii (literar, artistic).

Brainstorming-ul este o metoda de stimulare a creativitatii; prin intermediul ei se urmareste formarea la elevi a unor calitati imaginative, creative si chiar trasaturi de personalitate (spontaneitate, toleranta).

Metoda asaltului de idei (brain - creier, storm - furtuna) are drept caracteristica separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare a acestora. Pe moment este retinuta orice idee.

In ceea ce priveste relevanta psihologica, metoda se bazeaza pe mecanismul deblocarii capacitatii creative prin abrogarea, pe moment, a examinarii imediate, obiective, rationale a ideilor emise.

Sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei probleme (exemplu; elev aflat in dificultate la invatatura, elev cu tulburari de comportament), urmata de emiterea, in mod spontan, de solutii, fara preocuparea validitatii acestora. Nimeni nu are voie sa critice, sa contrazica, sa ironizeze ideile colegilor. Evaluarea solutiilor se realizeaza dupa un anumit timp, prin compararea si selectarea ideilor valabile sau prin combinarea acestora pentru rezolvarea problemei puse in dezbatere.

Metoda Frisco are la baza aceleasi principii ca si brainstorming-ul, doar ca in acest caz fiecare participant are un rol. Aceste roluri pot fi: al traditionalistului, al exuberantului, al pesimistului (criticul care demoleaza), optimistul (realism viguros dar obiectiv).

Discutia Panel are la baza o modalitate de discutii intr-un grup restrans (5 - 7 elevi), ceilalti (clasa) trimitand mesaje scrise utilizand modalitati diverse si atractive de informare (sentimente - verde, intrebari - albastru, informatii - maro). Un elev aduce mesajele si in functie de acestea grupul Panel reia discutia.

Alte posibile metode de dezvoltare a creativitatii propuse de Anca Munteanu sunt:

povestiri nefinalizate - li se cere elevilor sa construiasca finalul;

povestiri dupa imagini;

interpretare de imagini;

consecinte posibile la situatii obisnuite;

consecinte posibile la situatii iluzorii ("Ce s-ar intampla daca oamenii si-ar

citi gandurile unii altora?");

testul solutiilor ("Ce masuri s-ar putea lua pentru a evita intarzierea la ore

sau dezordinea in clasa?").